165 matches
-
inutil lectura, ci calculul, luciditatea care se ghicește, deseori, ușor în spatele acestei indeterminări construite. Jucându-mă puțin cu cuvintele, voi spune că Răzvan Țupa e un poet foarte bun, dar un scriitor care plusează prea mult pe cartea controlului riguros, tehnicist asupra enunțului poetic. Desigur, putem recurge la teorii deconstructiviste sau la filosofia lui Rorty, de pildă, și vom afirma atunci că realitatea nu poate fi descrisă, rescrisă, în fine, redată corect ci numai "construită" dar parcă ne îndepărtăm puțin de
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
pentru că a fost adaptat și pentru că s-a integrat imediat (datorită formei transparente, aducînd doar o mică variație în formula derivațională) într-o familie lexicală preexistentă în limbă, chiar remarcabil de bogată (în DEX se găsesc tehnic, tehnicește, tehnician, tehnicism, tehnicist, tehnicitate, a tehniciza, tehnicizare, ca și numeroase formații care conțin elementul tehno-: tehnocrat, tehnofobie etc.; evident, e vorba de împrumuturi mai vechi și mai noi, precum și de derivate produse de la ele). Sursa cuvîntului este substantivul englez tehnicality (format din tecnical
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
completă și sistematică celor care știu mai puține despre noile sfere ale interacțiunii comunicative și nu-i dezamăgește nici pe cei deja familiarizați cu domeniul și cu analiza sa lingvistică: pentru că reușește să acopere (într-un stil simplu, fără excese tehniciste, adesea ironic) foarte multe aspecte ale fenomenului: să descrie varietățile diferitelor forme ale comunicării electronice, să examineze critic interpretările din bibliografia de specialitate, dar și evaluările din interior (ale utilizatorilor din mai multe generații, ale autorilor de manuale de specialitate
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
sunt deloc ortodoxe. Retorica este, cum o știm, sincopată, dar muzicală; cumulativă, aluvionară și, în egală măsură, cursiv-prozaică. Frapează încă instrumentarul eterogen, simultaneitatea registrelor și tentativa de a turna în forma sonetului poemele unui lexic eteroclit plin de elementele civilizației tehniciste, industriale, de consum, precum și tonul ironico-parodic, sarcastic uneori. Semn că rezistența noastră în fața reprezentării unui nou lirism este încă destul de puternică. Nu lipsesc nici savuroasele referințe culturale, mai mult sau mai puțin ascunse în text. Așa cum s-a vorbit și
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
poetică și teorie a criticii. Persistența în actualitate a prejudecății sensului negativ al Ťfoiletonisticiiť și Ťimpresionismuluiť criticii noastre trădează în fond existența unui complex adolescentin al monumentalității: obsesia edificiilor grandioase, fundate pe baze teoretice Ťserioaseť (nu rareori echivalînd cu sofisticarea tehnicistă a limbajului critic), face să fie ignorat caracterul cu adevărat Ťmonumentalť al activității unor foarte buni critici ai actualității." Cuvinte pe care avem toate motivele a crede că le aprobă din eter magiștrii noștri din interbelic, nu tocmai "depășiți", așa cum
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
situația de a citi o poveste la care să n-aveți altă grijă decât să repetați, "și, și?": veți observa că întrebarea nu vă mai e de ajuns. Cititorul trans-romanului e uns cu toate alifiile: el a prins gustul surprizei tehniciste. Ori trans-literatura tocmai asta este: o nesfârșită surpriză (tehnocrată), surpriză cu orice preț. Chiar cu prețul poveștii în final. Ceea ce ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru tinerii romancieri. Surprizele tehnicii romanești sunt seducătoare, dar putem oare să
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
ale lui Igor Stravinski (elev al lui Rimski-Korsakov) se observă trecerea de la Pasărea de foc (1910) spre un modernism tot mai evident în următoarele două, „Petrușka” (1911) și „Primăvara sacră” (1913). 3.3. Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste A treia formă evolutivă a tipologiei stilistice ca model de formulare, practicare și asumare, o identificăm în imaginea evolutivă a creației lui Arnold Schönberg (1784-1951) și Igor Stravinski (1882-1971). Opțiunea pentru aceste două modele (considerate reprezentative sau privilegiate), în detrimentul altor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cuantificarea variațiilor de limbaj și a mutațiilor în plan estetic în limitele unui singur stil identificabil ca atare, ci devine o succesiune compartimentată a mai multor tehnici de scriitură diferite. Modelul stilistic schönbergian desființează integritatea. Continuitatea acestui model de definire tehnicistă a stilului îl putem observa până la limita anilor ’70, prin titulaturi ca minimalism, stocastism, aleatorism, inclusiv serialism, spectralism, toți termenii făcând referire la particularitatea organizării tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea îngust tehnicista sau provinciala deseori întâlnită în muzicologia noastră, dornică să pătrundă dincolo de litera partiturii, și să acceseze universul secret al creatorului, Valentina Sandu-Dediu ne-a dat o carte densă de informație, nutrita de pasiunea pentru cultura în globalitatea ei, de aspirația
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
de el în ediția teatru apărută, sub îngrijirea să, la Ed. Eminescu, în anii optzeci, în care - totuși blasfemie! - colabora cu marele poet, editorul completînd versurile socotite lipsa. Un amplu capitol, exhaustiv și învățat, doldora de elemente să le numesc tehniciste, dar mereu fermecător și mustind de învățăminte, este cel intitulat "Protoistoria editării" (138 pagini). Oricine vă voi, vreodată, să reconstituie laboratorul manuscriselor eminesciene, tot ce s-a spus în legătură cu acest tezaur de interes național, memoria extraordinară a poetului, care putea
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
forma Paștiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de așa-zis neutru) a unui singular cu un plural, cînd ambele sînt doar variante concurente ale aceleiași denumiri. Toată această discuție asupra formelor poate părea prea tehnicistă; ea e totuși necesară pentru a explica instabilitatea folosirilor actuale. De fapt, uzul religios curent păstrează femininul plural: evident în calendar (Sfintele Paști, Postul Sfintelor Paști) și mereu reactivat prin urări - "de Sfintele Paști". Pluralul e încă viu și se
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
sau subiecte inedite într-o manieră binecunoscută. Cele mai interesante sînt cele din ultima categorie. Observațiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici intuiții extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
el, al prețurilor-prețioase, al prețurilor-inițieri. Ele sunt cele care au condus la operă, nu numai în sensul estetic, ci și în sensul general antropologic, acela de manifestare a vocației fundamental umane pentru construcție și autoconstrucție. În forme mai ritualizate, mai tehniciste sau mai ironice, cu sau fără conștiința exactă a rezistenței la "încercări", marea literatură română a pregătit înțelesuri și metode pentru speranță. Ceva foarte grav pare să se fi întâmplat între timp cu noi, un blocaj, o involuție, o pierdere
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
american, scrisă, paradoxal, de un autor cu un foarte puternic pedigree postmodern care vrea să demonstreze (și reușește) că miezul diegetic, chiar dilatat pe sute de pagini, are un efect de seducție mult mai sigur decât orice formă de avangardă tehnicistă (și "impertinențele" prozei americane post-șaizeciste sunt binecunoscute). "Corecțiile" (cumva un satelit simbolic în jurul cărora gravitează personajele, situațiile, atmosfera însăși a romanului) sunt și cele ale trecutului. Toată lumea încearcă, permanent și obsesiv, să corecteze câte ceva: copiii vor să scape din chingile
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar deduse, prin analogie, din ce și câte știa gazetarul despre preferințele tehniciste ale italianului, care mai vizitase și circul din orașul cu Kremlin (Petersburgul neavând așa ceva, Kremlin...), considerând spectacolele de aici cele mai interesante din toate genurile și modalitățile de distracție, prezicând că ele ar fi primă treaptă a teatrului viitorului. Deja
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
mai flagrant, mojicia lumii "bune". În film, însă, situațiile se cam repeta. Fiul risipitor răspunde că la carte la provocările mamei prin formule că "Ești complet oligofrena", "Ești nebună!" când nu-i precizează, tandru, "Te f. în gură!" Cam mult, tehnicist și mai ales repetitiv. Luminița Gheorghiu dezvolta, în schimb, portretul unei femei victima a propriei iubiri pentru un fiu care n-o merită. O creație care a fost aici remarcată, dar, fără supărare, Vlad Ivanov într-o fulgeranta secvență, domină
Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80129_a_81454]
-
acestei confiențe. Una dintre ele vine din filtrul livresc care intermediază orice alegere. Prima povestire, de pildă, se petrece într-un Occident galo-prusac de început de secol XX. Rezultă imediat ingredientele de succes: comoditate imperturbabilă, democratism sportiv, fervoare pozitivistă, mitologie tehnicistă, ocultism incipient, tensiuni diplomatice, intrigi de spionaj. Va să zică, abia refăcut după un destul de serios accident automobilistic, profesorul berlinez Otto Flamm e invitat de Academia Franceză să țină o conferință privitoare la aspectele matematice ale jocurilor de noroc. Sigur că în spatele
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
net superioară (girată de Mihaela Șchiopu). Din nr. 1-2 ne-au atras atenția grupajul Populismul și memorialul Irina Nicolau, atelierul cu proză caldă marca Radu Aldulescu, precum și revizuirile lui Marian Victor Buciu, un comentator care a evoluat îmbucurător față de faza tehnicistă de acum câțiva ani, în care nu pricepeai mare lucru din textele sale orto-meta-infracritice. Cel mai incitant însă i s-a părut Cronicarului eseul semnat de Andrei Codrescu, intitulat Fotografia și visul american și tradus de Rodica Grigore. Între "redarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
rearticularea dilemei lui Gelu Ruscanu, de la lectura în oglindă a jurnalului maiorescian la interpretarea (extrem de personală) a poeziei lui Ion Barbu, în fine, de la analiza cu totul originală a raporturilor dintre specificul național și tradiție la o lungă și prea tehnicistă descripție a picturilor de la Biserica Domnești din Curtea-de-Argeș, Alexandru Paleologu trece parcă fără efort, cu o mobilitate asociativă și reflexivă ce dă, și ea, farmecul volumului. Acesta e în mod vizibil unul compozit și inegal, reunind eseuri în toată regula
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
Doinaș îl aproprie laborios, mergând, ca și magistrul său Lucian Blaga, pe urmele uriașe ale lui Goethe. În urmărirea acestui ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice; iar două-trei fraze, pe care le bănuiesc de tinerețe, au o stângăcie stilistică... nerevizuită și neadăugită. Iată un exemplu amuzant, deși autorul e aici, ca peste tot, cât se poate de serios: "Suferințele
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
de șalvari". Și, se vede treaba că, printr-un consens tacit ce aduce a monstruoasă coaliție, au decis să nu mai lase loc profanilor în aria mingii cu picățele. Ei sînt supărați că singurul domeniul în care pot emite pretenții tehniciste este la îndemîna, sau mai exact la piciorul, oricui! Politicienii, managerii, medicii, așii cinematografiei au jargonul lor specializat din care "civilii" sînt excluși de la primele enunțuri. La fotbal însă, vai, sute de mii de oameni adunați într-o tribună și
Fălcosu contra Săpăligă și cronicarii contra vântului by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9111_a_10436]
-
cu...cronometrul său dictatorial! „Spui replica În juma de minut, că altfel te jupoi, mișelule!” țipa autoritarul; și nici nu mai conta intonația, ci numai Încadrarea În timp... În același oraș, peste 40 de ani, s-a pripășit un alt... tehnicist, care punea actorii să vorbească În fața unui aparat sofisticat, ca să le ia... ambitusul; exercițiu inutil, fiindcă trupa era atît de mică, Încît oricum jucau toți histrionii, În toate montările... La Chișinău, cînd montam un Cocteau, trupa de la Luceafărul Îmi tot
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice sistem de acest gen, nu este decât în aparență astfel din momentul în care întreține o referire la viață, aflându-se atunci determinat în mod tainic de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să rămână și să se așeze în sine, să-și ajungă sieși și să se satisfacă din sine, din activitatea sa proprie, viața se aruncă în afara sa pentru a se debarasa de sine și a fugi de sine. Dacă sistemul tehnicist în general manifestă o astfel de finalitate, aceasta dobândește odată cu mijlocele de comunicare forma sa de expresie cea mai extremă: televiziunea este adevărul tehnicii, ea este practica prin excelență a barbariei. Atunci când spunem că televiziunea îneacă spectatorul într-un șuvoi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
impactul său tot ce înseamnă cultură este, prin chiar natura sa, exclus în mod inexorabil din a-fi-acolo-în-față-pentru-o-clipă, care constituie, ca o nouă dimensiune de existență proprie mijloacelor de comunicare și caracteristică lumii moderne, ceea ce vom numi existență mediatică. Asemenea universului tehnicist al cărei produs este, existența mediatică nu este nici ea separată de orice contact cu viața, deoarece în afara acestui contact nu este nimic, deoarece, în calitate de primă venire a sa în sine, viața este condiția ființei însăși și astfel a tot
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]