KorAP: Find »[drukola/base=tehnologism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 >

25 matches

Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273

nevoie de o reformă a educației adulților, conchide profesorul George Văideanu, de o „revigorare sau de sporire a coerenței și eficienței sistemului... cu preocuparea înscrierii sau reînscrierii în contextul european”. După ce, timp de patru decenii, educația a fost marcată de „tehnologism și de economism”, punându-se accentul doar pe obiective cognitive și marginalizându-se „formarea cultural-spirituală a tinerilor și adulților”, educația axiologică (pentru valori etice, civice, artistice, religioase), acțiune cu consecințe încă greu de evaluat acum, s-a mers „împotriva curentului

[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686

posibile ale educației: cunoștințele stocate și descoperirea. Le-a definit după cum urmează. (Expunem, cu fidelitate, aceste demersuri hermeneutice ale lui Rogers pentru că numai în acest fel putem înțelege izbânda sa epistemică neobișnuită într-o lume științifică dominată de behaviorism și tehnologism skinnerian.) A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocatetc " A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate" După Rogers, în mare parte, sistemul educațional contemporan american este marcat de obsesia inculcării la tineri a unui corpus de cunoștințe deja acumulat și a valorilor ce

[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276

Globalizare, tehnologizare, Învățare 3.1. Educația Într-o societate globalizată 3.2. Impactul tehnologiilor actuale asupra personalității tinerilor 3.3. Mediul sociotehnic și Învățarea umană 3.4. Internetul și educația 3.5. Comunitatea și comuniunea virtuală de Învățare 3.6. Tehnologismul și predarea 3.7. Noi evoluții ale formării 3.8. Dimensiunea edificatoare a interdisciplinarității 4. Pluralismul cultural și educația pentru acceptarea celuilalt 4.1. Cum putem deveni... persani? 4.2. Celălalt - prilej de descoperire și delimitare a eului cultural 4

[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
ca ele să se Înmulțească În următorii ani, specializându-se pe domenii sau niveluri de formare. Ele trebuie circumscrise procesului de mondializare și internaționalizare a formării, de Înscriere tot mai evidentă a acesteia pe traiectele comercializării și industrializării. 3.6. Tehnologismul și predarea Tehnologismul actual a invadat și spațiul nostru educațional. Nu se mai poate preda fără instrumente, fără mijloace de instruire, fără calculator sau fără a apela la schemele cerute de managementul performant. Profesorul modern Își „Încarcă” lecția cu numeroase

[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
se Înmulțească În următorii ani, specializându-se pe domenii sau niveluri de formare. Ele trebuie circumscrise procesului de mondializare și internaționalizare a formării, de Înscriere tot mai evidentă a acesteia pe traiectele comercializării și industrializării. 3.6. Tehnologismul și predarea Tehnologismul actual a invadat și spațiul nostru educațional. Nu se mai poate preda fără instrumente, fără mijloace de instruire, fără calculator sau fără a apela la schemele cerute de managementul performant. Profesorul modern Își „Încarcă” lecția cu numeroase mijloace de Învățare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579

viziuni conflictuale. În 1974, Eisner și Vallance au publicat Conflicting Conceptions of Curriculum 43 - lucrarea a avut un efect de trăsnet, lovind în „inima raționalist-logicistă” a teoriei curriculare moderniste. Eisner și Vallance au identificat „cinci paradigme aflate în conflict”: cognitivismul, tehnologismul, subiectivismul, reconstrucționismul și academismul raționalist. Tuturor le-a făcut un rechizitoriu dur. Cognitiviștii susțineau că menirea curriculumului se reduce la dezvoltarea unui repertoriu de abilități intelectuale, aplicabile oricărei probleme, din orice domeniu. Pentru ei, disciplinele de învățământ și temele de

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
o structură de componente asamblate coerent pentru a îndeplini o funcție bine definită: să producă anumite rezultate sau „produse”. „Produsele” sistemului curricular sunt absolvenții, adică persoane înzestrate cu capacitățile și abilitățile necesare pentru a îndeplini anumite sarcini și performanțe. Campionii tehnologismului sunt, în general, adepții „Raționalului lui Tyler”, dar și ai „Școlii lui Gagné”; ei au dezvoltat diverse „tehnologii educaționale” pentru trainingul din întreprinderi și pentru formarea profesională a diverselor categorii de lucrători. Obsesia tehnologiștilor este aceea a dirijării corecte și

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
lui Gagné”; ei au dezvoltat diverse „tehnologii educaționale” pentru trainingul din întreprinderi și pentru formarea profesională a diverselor categorii de lucrători. Obsesia tehnologiștilor este aceea a dirijării corecte și a controlului procesului instructiv în vederea atingerii rezultatelor scontate, prespecificate. După Eisner, tehnologismul este cea mai brutală și mai dezumanizantă dintre toate cele cinci viziuni curriculare. Subiectiviștii sunt obsedați de problema sinelui și a „autorealizării” (self-actualization). După ei, curriculumul trebuie să organizeze școala și școlarizarea ca „ambianță” și „contexte adecvate”, favorizante pentru dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
sociale, astfel încât „produsul curricular”, adică absolventul, să devină un membru activ, bine integrat în societate, capabil să contribuie la progresul ei. Curriculumul reconstrucționist este „uzina care fabrică societatea”. Asimilarea curriculumului cu un „proces de producție socială” apropie reconstrucționismul social de tehnologism; de fapt, reconstrucționismul nu este decât „varianta socializată” a tehnologismului. În fine, raționaliștii academici sunt păstrătorii tradițiilor. Pentru ei, curriculumul trebuie să aibă ca scop major formarea studenților pentru a folosi și a aprecia idei ca să lucreze într-un anumit

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
activ, bine integrat în societate, capabil să contribuie la progresul ei. Curriculumul reconstrucționist este „uzina care fabrică societatea”. Asimilarea curriculumului cu un „proces de producție socială” apropie reconstrucționismul social de tehnologism; de fapt, reconstrucționismul nu este decât „varianta socializată” a tehnologismului. În fine, raționaliștii academici sunt păstrătorii tradițiilor. Pentru ei, curriculumul trebuie să aibă ca scop major formarea studenților pentru a folosi și a aprecia idei ca să lucreze într-un anumit domeniu intelectual sau artistic. Curriculumul academic se bazează pe disciplinele

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
fundamentată de Gagné, Briggs, Merrill ș.a. în anii ’60-’70 ai secolului XX, părea și ea sortită - ca teorie și ca practică - abandonului definitiv. Criticismul postmoderniștilor era întreținut de o retorică spumoasă, ironică, satirică, având efecte devastatoare. Atacurile esențiale ținteau tehnologismul, rigorismul, obiectivismul, comportamentismul, eficientismul și univocitatea cronică a modelelor moderne de design instrucțional. Un aspect aparte îl constituie asimilarea computerului în tehnologia educațională, nașterea instruirii asistate de calculator. Declarați anacronici, moderniștii au reacționat doar sporadic și cu timiditate la acuzele

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra efectelor secundare ale acestor tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per ansamblu, ar fi vorba

[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649

tehnologie poate bloca sau anihila creativitatea necesară în activitatea de procesare a informației primită din exterior. Calitatea procesării va fi dată și de dimensiunile euristice ale poziționării față de informație, ce este limitată de cadrajul tehnic activat la un moment dat. Tehnologismul, în educație, ca și în viață, induce șablonizarea, algoritmizarea, uniformizarea. Tehnologia este și un facilitator, dar și un obstacol în fața cunoașterii și aflării adevărului. Se pot inventaria mai multe ocazii de manifestare a e-learning-ului: poșta electronică, grupul de discuții, conferința

[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924

virtuala revoluționatoare joycistă a romanului românesc și posesoarea premiilor enumerate mai sus: „așteptăm de mai bine de zeci de ani (?!), să apară o nouă proză, o altfel de proză în literatura română. Ce am recoltat între timp? Paginile inerțiale ale tehnologismului narativ de școală optzecistă.” da, așa e, vai de capul și de recolta noastră! „Suntem ca niște nou-născuți. Iată, acum, o nou-născută care vine de la Bistrița”, mai zice dl I.B. făcându-ne părtași la acest eveniment literar-demografic cu repercusiuni atât

Un debut... fulminant? by Dumitru Hurubă (2003) [Corola-journal/Journalistic/13599_a_14924]
Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238

transgresează umanul însuși, împreună cu barierele acestuia, deschizându-se înspre acceptarea entuziastă a unei forme de viață (trans-/ post-/ supraăumane. Postulate extreme din biologia evolutivă și inteligența artificială, straniul cybermisticism (un fel de proiectare a speranțelor religioase în formele seculare ale tehnologismului - vezi mai josă, previziunile cu iz științifico-fantastic, toate acestea îi discreditează pe transumaniști, cu toate că o parte dintre profetizările lor au devenit deja realitate (de la programele inteligente de șah până la criogenia maimuței pavian, de la clonarea anumitor animale până la rearanjarea nanotehnologică a

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
ca efect al alterării genetice, aspectul negativ al acestor mutații nu trebuie într-adevăr neglijat, dar nu trebuie nici exagerat. În toate cazurile, identitatea este dislocată din accepția umanistă tradițională, însă acest lucru nu înseamnă că postumanismul vine în serviciul tehnologismului, a mecanologiei menite să „dezumanizeze” subiectul uman. Într-adevăr, în numeroase cazuri, identitatea și corporalitatea umane ajung să depindă de suportul tehnologic, de o proteză, de o genă sau de o interfață pentru a se defini pe sine și ca

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
psihologie cognitivă. Ceea ce trebuie să reținem din discursul critic al fenomenologului este faptul că procesul computării universale nu poate fonda subiectivitatea complexă și specifică umanului, iar avantajele tehnologiei cibernetice trebuie exploatate în termeni umani și fără entuziasm nesusținut în direcția tehnologismului. Teoretizarea „mașinii viziunii” de către Virilio (1992Ă, care generează posibilitatea unui „imaginar mașinic”, intră în consonanță cu ceea ce Deleuze și Guattari (1972Ă numesc „mașini dezirante”, metafora producerii dorințelor inconștientului mașinic. Mașinizarea este elementul-cheie în ambele teoretizări - pe de o parte în

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
subsumează unui control social sub egida sistemului om-mașină. Deleuze și Guattari nu fac decât să ia pulsul unei culturi tehnologice fundamentate într-un spațiu în care umanul nu este exprimat în terminologie umanistă, ci ca o condiție de posibilitate a tehnologismului. Diacronic, interacțiunea om-mașină în direcția mecanologiei a fost resimțită ca o amenințare la adresa umanismului începând mai ales cu perspectiva carteziană a omului-ceasornic din cadrul epocii mecanizării. Tehnologismul sau mașinismul continuă să-și arate disponibilitățile de reprezentare în modernismul târziu concomitent cu

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
umanul nu este exprimat în terminologie umanistă, ci ca o condiție de posibilitate a tehnologismului. Diacronic, interacțiunea om-mașină în direcția mecanologiei a fost resimțită ca o amenințare la adresa umanismului începând mai ales cu perspectiva carteziană a omului-ceasornic din cadrul epocii mecanizării. Tehnologismul sau mașinismul continuă să-și arate disponibilitățile de reprezentare în modernismul târziu concomitent cu apariția producției de masă. Natura și umanul se identifică în producție astfel încât nu se mai operează nici o distincție între producător și produs. Pentru Deleuze și Guattari

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
vede îngrădită „înăuntrul” granițelor acesteia din urmă. O posibilă soluție de ieșire din această perspectivă de prizonierat tehnologic ar fi cooperarea între tehnoștiință și etică, mai degrabă decât prevalența umanismului asupra tehnoculturii, prevalență dorită de filosoful francez, sau decât favorizarea tehnologismului în dauna condiției umane, favorizare operată de susținătorii fervenți ai noilor tehnologii. Pe de altă parte, Paul Virilio se referă, nu fără a avea dreptate, la pretențiile tehnoentuziaștilor de fuziune hardware/software/wetware ca la o noua ipostaziere a esențialismului

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
al distrugerii subiectului uman și a viselor însele învestite în această tehnologie. Ceea ce speră omul a obține de la întrebuințarea pozitivă și constructivă a tehnologiilor informațional-comunicaționale poate să nu coincidă cu rezultatul ultim al acesteia. Deși una dintre cerințele actuale ale tehnologismului este de a realiza dezideratul inteligenței artificiale, mintea umană nu se poate exclude pe sine, proiectând un univers nonuman, care, la limită, poate deveni, în această direcție, antiuman. După cum am văzut deja, unul dintre paradoxurile postumanismului este dorința de prezervare

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
o mișcare dublă: pe de o parte încorporarea în structuri ale disciplinei și ale controlului de tip militar, iar pe de altă parte rezistența subversivă și opoziția la această încorporare prin preluarea puterii. Se pare că cyberfeminismul utilizează însele armele tehnologismului capitalist (de la terminologie și discurs la practici existențiale și culturaleă pentru ca, după momentul încorporării, să întoarcă armele înspre structurile însele ale puterii. Fețele puterii sunt însă multiple în spațiul tehnologiei virtuale: de la tentativele de cenzurare a Internetului de guvernul chinez

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
viziunea sa, cybercultura, ca un montaj de feminism digital, știință cibernetică și cultură cyberpunk poate să degenereze într-o formă de subordonare masculină a epistemologiei care relaționează mintea umană computerului. Cyberfeminismul teoreticienei se angajează în luarea unei poziții active față de tehnologism și se diferențiază de perspectiva cyberpunkului. Această orientare științifico-fantastică este învinuită, la rândul ei, că integrează tehnologismul într-un colaj al hedonismului și al contraculturii, rămânând important în aspectul estetic al metaforei care unește biologicul cu electronicul, însă fiind delegitimat

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
într-o formă de subordonare masculină a epistemologiei care relaționează mintea umană computerului. Cyberfeminismul teoreticienei se angajează în luarea unei poziții active față de tehnologism și se diferențiază de perspectiva cyberpunkului. Această orientare științifico-fantastică este învinuită, la rândul ei, că integrează tehnologismul într-un colaj al hedonismului și al contraculturii, rămânând important în aspectul estetic al metaforei care unește biologicul cu electronicul, însă fiind delegitimat prin ignorarea problemelor politice ridicate în legătură cu ambiguitatea controlului și a puterii. Un alt reproș atribuit curentului cyberpunk

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
secolul XIX, grație Adei Lovelace, deși originea narativă a rețelei Internet cunoaște o serie de rădăcini presupuse a exclude participarea femeilor: militare, academice, inginerești și industriale. Sensibilitatea la problemele gender, în contextele spațiului virtual, una care recunoaște interrelaționarea dintre retorica tehnologismului și acțiunea socială, inclusiv politic-democratică, comercială și culturală. Fie că urmărește celebrarea activității subversive a femeilor online, fie că se angajează să conteste practicile de excludere, violență și hărțuire, cyberfeminismul este o multiplicitate de voci, care se întind de la utopism

[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]