13 matches
-
părerea (în fapt, iluzia) că am putea cumva să ne salvăm schimbând bărbatul (sau femeia) care ne conduce. Observându-i pe politicienii de azi cum se bâlbâie și se împleticesc năuci în fața problemelor pe care le generează înaintarea în epoca „tehnotronică” milioane de oameni, îmboldiți de mijloacele mass-media, au ajuns la o explicație unică, simplă și ușor de înțeles a tuturor relelor de care avem parte, „falimentul celor care ne conduc”. De-ar fi să apară la orizontul politic un Mesia
ESEU DESPRE PUTERE (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Eseu_despre_putere_viii_.html [Corola-blog/BlogPost/352122_a_353451]
-
despre cel puțin următoarele tranziții: a) tranziția statelor avansate sau dezvoltate din punct de vedere economicosocial de la societatea, economia și civilizația industrială la societatea, economia și civilizația postindustrială (D. Bell, J.K. Galbraith), managerială (P. Drucker), științifică (J. Fourastié, P. Drucker), tehnotronică (Z. Brzezinski), informațională (D. Bell, J. Naisbith), tehnologică (Em. Dobrescu); A. Toffler vorbește despre tranziția de la societatea industrială la cea electronică, de la economia forței brute a celui de al „doilea val” la economia forței cerebrale, de la economia bunurilor material-obiectuale la
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Anglia și China, trei puteri intermediare - Canada, Italia și India, precum și 120 de țări mici și mijlocii. Cei doi n-au prevăzut prăbușirea URSS. Un alt autor care se închină zeului tehnologiei, Z. Brzezinski, declară în introducerea cărții sale Revoluția tehnotronică că țările industriale în frunte cu SUA „pășesc într-o eră în care tehnologia și în special electronica (de unde neologismul «tehnotronică» pe care l-am formulat) devin principalii factori de schimbare socială, modificând moravurile, structura și aspectul general al societății
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
prevăzut prăbușirea URSS. Un alt autor care se închină zeului tehnologiei, Z. Brzezinski, declară în introducerea cărții sale Revoluția tehnotronică că țările industriale în frunte cu SUA „pășesc într-o eră în care tehnologia și în special electronica (de unde neologismul «tehnotronică» pe care l-am formulat) devin principalii factori de schimbare socială, modificând moravurile, structura și aspectul general al societății”. La capătul călătoriei în viitor în care ne conduce autorul, vom constata că, în pofida cutezătoarei promisiuni din Introducere, structura socială a
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
depinde de capacitatea democrației liberale americane de a o înțelege, de a-i da un sens. Ca să-l parafrazăm pe Caragiale: să se schimbe pe ici pe colo, prin punctele esențiale, dar să rămână la fel! Pe plan mondial, revoluția tehnotronică „nu va putea suprima rivalitatea nucleară dintre SUA și URSS, care va rămâne axa puterii militare mondiale”. Aici s-a înșelat și Brzezinski! Este interesant că și proiecțiile catastrofale ale modelului Forrester-Meadows precizau că, în timp ce toate dezastrele posibile vor lovi
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
publicat în 1973 vestitul său eseu The Coming of Post-Industrial Society, lansând conceptul de societate postindustrială 18. Cu numai doi ani înainte, Zbigniew Brzeziñski publicase Between Two Ages: America’s role in Technetronic Era (1970), în care utilizase expresia „eră tehnotronică” deja încetățenită 19. La începutul aceleiași decade s-a făcut cunoscut și „viitorologul viitorologilor”: Alvin Toffler. La început, profețiile din Șocul viitorului (1971) n-au fost crezute și lumea academică l-a luat peste picior, supranumindu-l „von Däniken al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai mângâie creierul modern, obosit și derutat. Generațiile anilor ’80-’90 percep realitatea halucinantă în alt mod. Ele au fost (și sunt încă) pregătite de generațiile precedente, care le inculcă în continuare mentalitatea modernă a societății industriale, în plină eră tehnotronică, postindustrială. Elevilor și studenților de astăzi li se cer încă să-și formeze „competențe” și „performanțe” standardizate pentru profesii actuale perisabile sau pentru profesii virtuale nedelimitate. Nu este vorba despre școli izolate sau despre „politici educaționale” locale. Comunitatea Europeană, de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
XXI. Cei doi semidocți ai epocii moderne, umanistul și realistul, continuă să nu poată comunica între ei - mai mult, continuă să se specializeze în domenii din ce în ce mai înguste. Victimele acestei schizofrenii paideutice nu se vor putea adapta societății informatizate și „erei tehnotronice”. Se vor raporta la realitatea halucinantă în mod confuz, incapabili să o perceapă în integralitatea ei și să o exploreze în manieră holistă. Sistemul de valori impus civilizației europene de creștinism, grav avariat de iluminism și de gândirea științifică modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Philip Wexler (1992); Nancy Lesko (1988); Laura Berk (1992) ș.a. Pedagogia internațională este forma evoluată, postmodernă a pedagogiei comparate. Studiile comparative din perioadele modernă și postmodernă au atins o nouă anvergură începând cu postcolonialismul și continuând cu perioada postindustrială și tehnotronică. Încheierea intempestivă și bizară a experimentului politic bolșevic inițiat de Lenin a antrenat dezmembrarea Uniunii Sovietice și intrarea în era postcomunistă. Postcomunismul, postindustrialismul și postmodernismul întrețin relații izomorfe care antrenează toate resorturile culturii și civilizației mondiale. Gândirea și practica educaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
limbă unică și tradiții specifice, care au coexistat înlăuntrul aceleiași civilizații; când s-a încercat unificarea lor pe cale militară sau religioasă, au izbucnit conflicte devastatoare. Același lucru s-a întâmplat de-a lungul civilizației industriale. Actualmente există o civilizație postindustrială (tehnotronică, informațională) ce reînvie aspirația pentru unificare a lumii. Temeiurile sunt mai importante și mai multe astăzi decât altădată. De ce? Economia este deja globalizată, iar progresul mijloacelor de comunicare în masă a favorizat enorm socializarea planetară. Experimentul unificării europene pare a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o „lume standard”, cu cele două superputeri, SUA și URSS, cinci mari puteri, trei puteri intermediare și circa o sută douăzeci de țări mici și mijlocii. Z. Brzezinski anunța că țările industriale, în frunte cu SUA, vor păși în era tehnotronică, în care noile tehnologii vor deveni „principalii factori de schimbare socială, modificând moravurile, structura și aspectul general al societății”. În pofida cutezătoarei promisiuni, structura socială a Americii nu va avea de suferit modificări radicale, iar pe plan mondial, revoluția tehnotronică „nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
era tehnotronică, în care noile tehnologii vor deveni „principalii factori de schimbare socială, modificând moravurile, structura și aspectul general al societății”. În pofida cutezătoarei promisiuni, structura socială a Americii nu va avea de suferit modificări radicale, iar pe plan mondial, revoluția tehnotronică „nu va putea suprima rivalitatea nucleară dintre SUA și URSS, care va rămâne axa puterii militare mondiale”. Este interesant că și proiecțiile catastrofice ale modelului Forrester-Meadows țineau să precizeze că, în timpce toate dezastrele posibile, în special ecologice, vor lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]
-
toate, în cadrul mediilor de informare electronice și care tind să dezvăluie faptul că formele tradiționale ale comunicării politice sînt învechite. Pentru a descrie mutațiile sociale care țin de această modernizare, sociologii folosesc diverse expresii: revoluție media, revoluție de informare, revoluție tehnotronică, societate de comunicare, societate informațională, societate digitală, societate telematică... Oricare ar fi meritele lor, aceste expresii acoperă teme comune care structurează discursul jumătate prospectiv, jumătate normativ asupra societății de informare și de comunicare 34. Aceste teme se organizează în jurul a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]