10 matches
-
când aleanul mă cuprinde cum brațele-l cuprind pe drag, las freamătul etern al mării să-l ia cu el departe-n larg, sau pe poteci croite-n munți din al rășinii iz sălhui, las crestelor pierdute-n nori ispitele tehuiului și astfel redevin ce-am fost când Tatăl mă însărcina ca omului să-i fiu tovarăș după ce raiu-l va rata... Dar cine ar putea pretinde că știe omul ca pe apă dacă Atoateștiutorul avea senzația că-I scapă?! Așa și
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
cele mai bune pentru a-i mai liniști mîhnirea. Mamele noastre rămîn primele și cele mai adevărate icoane cărora ne închinăm, de care depindem! Și-i așa greu să trăim în amintiri, totuși! Chiar dacă fără Mnemosyne am locui o lume tehuie de noi! Poate că și omătul ăsta prost și rece se va duce tiptil și țipetele verzi ale naturii vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Ioana Dinulescu Plita lui Dumnezeu E treisprezece mai, duminică, sărbătoare pe înțelesul tuturor. Bunul Dumnezeu se pregătește să ne prăjească pe plită. Mă răcoresc în iarba tehuie și-n resturile cinei de sâmbăta seara printre blocuri. La confluența lui treisprezece cu treisprezece bis, istoria municipală își dă poalele peste cap, rânjește mânzește. Calina Canina Karina latră patetic la cerul abstract și senin. Îi răspunde răgușit și hapsân
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
Val Gheorghiu Cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii versnisajului meu de la galeria "Orizont". Pentru că a desanda, oleacă, din molcomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a notă. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai rotile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geantă în cămăruța de la Uniunea
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
cobrei regale”. E - mai încape vorbă? - perspectiva unei revitalizări. „Văduva” e femeia, pur și simplu femeia cu inepuizabilul său potențial genetic, care are putința de-a înfrunta marasmul provincial, de a-l depăși, sub proteguirea Atotputernicului: „Are și Văduva asta tehuie bucuriile ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
În Franța, a gafat Brăduț, i se mai spune vara fetelor bătrîne". "Natură conservată, conservatoare", a strîmbat din nas Patrick, deranjat (purta un costum Cerruti) de les mouches, de iarba plină de melcișori, de scaieți, de cioturi, de o vulpe tehuie care i s-a părut hienă, de șoriceii de pădure, rătăciți printre crengile pentru foc, de vînt și de ne-vînt, de răcoare și de ne-răcoare. Nu se pama după decor natural. Nici Bradutz nu se mai pama după decorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ochii lui, foarte injectați și foarte oftalmici, erau de o fixitate hipnotică, augmentată de lentilele groase ale ochelarilor, fuma întruna, culegîndu-și din cînd în cînd de pe buza de jos cîte un firișor de tutun negru, ideea modelului, intrată nu știu cum în tehuiul nostru malaxor, îl crispase chiar de la început, ce model? care model? totul începe de la noi, de la dumneata, de la mine, dacă vrem să facem ceva, n-avem decît o soluție: totul prin mine! continuam să ne complacem în jocul acesta disponibil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și, dacă se poate, a nota. Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai roțile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geanta în cămăruța de la Uniunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei inimi de vîrsta a treia (care se crede, mă rog, de vîrsta a doua) a debuta într-un ziar nou, cum e Ziarul de Iași. (De altfel, vechi de cînd lumea. Pentru că s-a ivit în lumea nouă, postdictatorială, tehuie și minunată, cu un nume-conștiință, furat mai ieri-alaltăieri.) Așadar, în agenda personală cu maimuțe: debut absolut! Ce s-a (mai) întîmplat dară de cînd mi-am... contuzionat dreapta scriitoare (și pictoricească)? O, cîte! Sper să le inventariez pe îndelete, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-o universitate. Una mai prestigioasă decît alta. Cu rector, cu profesori, cu asistenți, chiar și cu studenți: totul cu acte în regulă. Să te fi tot pregătit la alesele instituții! Era, ca-ntr-un David Lodge realist socialist, o tehuie navetă generalizată, în care... cadrele universitare se călcau pe bombeuri în nodurile de cale ferată. Studenții? Ce distinse viitoare cadre de nădejde pentru societatea multilateral dezvoltată! Unde-i Heidelberg-ul românesc de altădată? Asta, doar ca să cădem un pic în operetă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]