94 matches
-
noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit de Fundația Gifford, al cărei întemeietor, lordul Gifford, spirit teist cu vederi liberale, și-a pus averea în slujba culturii, gest insolit dată fiind indolența magnaților față de eficiența spiritului. Acelor prelegeri Blackburn le-a adăugat textul altor conferințe, rezultatul fiind o carte sprințară, pe alocuri ironică, al cărei stil vorbit
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
s] fac] din „Bun]voinț]” determinantul acțiunilor morale, ci s] conserve baza cultural] brahman] (idealul care poate fi înf]ptuit), integrand ameninț]toarea etic] asocial] a renunț]rii ascetice și combinând, în plus, influența unei cucernicii native cu orientarea să teist]. Etică din Gita este atat moral], cât și material]: fiecare trebuie s] își îdeplineasc] datoria în funcție de „natură” fiec]ruia; ins] aceast] datorie este determinat] prin virtutea poziției individului în cadrul social, adic] datorit] clasei c]reia îi aparține el sau ea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aparținut Bisericilor orientale și occidentale. Scopul acestor autori teologi a fost s] interpreteze scripturile și tradițiile iudeo-creștine cu ajutorul ideilor derivate din filosofia greac] și român]. Cu toate c] P]rinții nu erau gânditori speculativi, ei au introdus în etică lor teist] noțiuni de o important] considerabil] care apar în toat] filosofia medieval] și a Renașterii. Prima dintre aceste noțiuni, care apare în scrierile lui Clement Alexandrinul (150-215) și în cele ale autorilor care i-au succedat, este aceea c], prin utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a doi mari gânditori franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns Scot și William de Ockham. Pan] recent, se credea c] aceștia (dar în special Ockham) au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el acord
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bun” devine o tautologie aparent lipsit] de valoare. Bun]tatea lui Dumnezeu nu ar fi mai remarcabil] decât, s] spunem, rotunjimea unui cerc. Deși unii teologii ar putea fi de acord cu acest rezultat, acesta nu ar fi acceptabil pentru teiști care consider] afirmația „Dumnezeu este bun” ca fiind mai semnificativ] și conținând mai mult] informație decât afirmația potrivit c]reia cercurile sunt rotunde (vezi capitolul 37, „Naturalismul”). În orice caz, aceast] versiune lingvistic] a „Teoriei Poruncii Divine” pune probleme în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Teoria Poruncii Divine” ca urmare a existenței nonteiștilor morali este sugerat de Robert Adams, care, abordând aceast] problem], limiteaz] scopul versiunii modificate a teoriei la un discurs etic religios iudeo-creștin (1981, p. 319) și sugereaz] c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii prin termeni morali, poate fi foarte bine, pe de o parte, același lucru sau, pe de alt] parte, un lucru cu totul diferit (p. 342). Această înseamn] c], în fața existenței de net]g]duit a ateilor p]trunși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] „Teoria Poruncii Divine” nu poate fi o reprezentare corect] a ceea ce înțelegem cu toții prin termeni morali. Deci, de la bun început, el își propune sarcina mai modest] de a dezvolta teoria doar ca o pe relatare a ceea ce el și teiștii p]trunși de aceleași idei înțeleg prin termeni morali, sperând, prin urmare, s] arate c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii este, cel puțin în mare, același lucru, în ciuda unor diferențe semnificative. O cale mai ușoar] pentru teoreticienii „Poruncii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
început, el își propune sarcina mai modest] de a dezvolta teoria doar ca o pe relatare a ceea ce el și teiștii p]trunși de aceleași idei înțeleg prin termeni morali, sperând, prin urmare, s] arate c] ceea ce vor s] spun] teiștii și nonteiștii este, cel puțin în mare, același lucru, în ciuda unor diferențe semnificative. O cale mai ușoar] pentru teoreticienii „Poruncii Divine” ar putea fi abandonarea versiunii lingvistice în favoarea a unei versiuni extinse mai moderne, ținând totuși cont de faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de adev]rurile morale contingențe, este luat în considerare. Care este deci soarta „Teoriei Poruncii Divine”? Deși teoria pare s] fie greu de susținut că o teorie general] a înțelegerii, o versiune expus] corespunz]tor ar putea fi plauzibil] pentru teiștii preg]titi s] se împace cu dilemă din Euthyphros. Depinzând de intuițiile pe care le-am putea avea despre Dumnezeu și moral], am putea accepta, pe de o parte, c] alegerile lui Dumnezeu sunt constrânse de moral] sau, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] existe destui oameni care știu c], de exemplu, crima este un lucru r]u, f]r] s] știe (sau f]r] că m]car s] cread]) ceva legat de Dumnezeu. Neizbutind s] nege afirmațiile atee și agnostice ale acestor teiști morali prima facie (o opțiune neplauzibil] în discuția de mai sus despre versiunea lingvistic] a „Teoriei Poruncii Divine”), cei care susțin c] întreaga cunoașterea moral] depinde de cunoașterea de sau despre Dumnezeu își pot argumenta poziția în cel puțin dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dețin] o cunoaștere necesar] despre Dumnezeu. Mai degrab], ar fi suficient că ei s] fie influențați în mod potrivit, poate chiar indirect, de cei care dețin cunoașterea necesar]. Din aceast] perspectiv], cineva ar putea susține c] nonteiștii morali - și majoritatea teiștilor, de asemenea - au c]p]țâț cunoașterea moral] de la teiștii calificați corespunz]tor, poate prin intermediul unui lanț al generațiilor. (O asemenea viziune, cu privire la teiști, este prezentat] la început în Pirkei Avot: „Moise a primit Legea pe Sinai și i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
suficient că ei s] fie influențați în mod potrivit, poate chiar indirect, de cei care dețin cunoașterea necesar]. Din aceast] perspectiv], cineva ar putea susține c] nonteiștii morali - și majoritatea teiștilor, de asemenea - au c]p]țâț cunoașterea moral] de la teiștii calificați corespunz]tor, poate prin intermediul unui lanț al generațiilor. (O asemenea viziune, cu privire la teiști, este prezentat] la început în Pirkei Avot: „Moise a primit Legea pe Sinai și i-a dat-o lui Iosua, care a dat-o celor mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care dețin cunoașterea necesar]. Din aceast] perspectiv], cineva ar putea susține c] nonteiștii morali - și majoritatea teiștilor, de asemenea - au c]p]țâț cunoașterea moral] de la teiștii calificați corespunz]tor, poate prin intermediul unui lanț al generațiilor. (O asemenea viziune, cu privire la teiști, este prezentat] la început în Pirkei Avot: „Moise a primit Legea pe Sinai și i-a dat-o lui Iosua, care a dat-o celor mai b]trâni, care au transmis-o profeților, care au transmis-o oamenilor din Adunare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care a dat-o celor mai b]trâni, care au transmis-o profeților, care au transmis-o oamenilor din Adunare”.) S-ar putea susține și c] nonteiștii morali au deprins cunoașterea moral] de la o societate informat] moral de c]tre teiști. Problemă cu un asemenea curent (că și cu unele dintre atitudinile menționate mai sus) este c] ofer] cel mult o explicație cauzal] a cunoașterii morale a nonteiștilor. Acest lucru ar putea ar]ta c] etică este dependent] cauzal de religie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
percepții și intuiții a c]ror consistent] este în joc (de exemplu, existența unui Dumnezeu omnipotent și binevoitor a c]rui voinț] este identic] cu binele). O semnificație mai general] poate fi atribuit] argumentelor care doresc s] întemeieze o teorie teist] a eticii pe presupunerea c] Dumnezeu exist] și c] are atributele care îi sunt în general atribuite Lui (vezi, de exemplu, Baruch Brody, „Morality and Religion Reconsidered” [Reconsiderarea relației dintre moral] și religie] 1974). Aceste argumente sunt direcționate practic c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe presupunerea c] Dumnezeu exist] și c] are atributele care îi sunt în general atribuite Lui (vezi, de exemplu, Baruch Brody, „Morality and Religion Reconsidered” [Reconsiderarea relației dintre moral] și religie] 1974). Aceste argumente sunt direcționate practic c]tre toți teiștii, chiar dac] aceștia accept] o teorie teist] a eticii sau nu. Aceste argumente nu îi vor demonstra totuși unui nonteist faptul c] etică depinde de religie. Ele ar putea cel mult ar]ta c], dac] Dumnezeu exist] și are atributele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
are atributele care îi sunt în general atribuite Lui (vezi, de exemplu, Baruch Brody, „Morality and Religion Reconsidered” [Reconsiderarea relației dintre moral] și religie] 1974). Aceste argumente sunt direcționate practic c]tre toți teiștii, chiar dac] aceștia accept] o teorie teist] a eticii sau nu. Aceste argumente nu îi vor demonstra totuși unui nonteist faptul c] etică depinde de religie. Ele ar putea cel mult ar]ta c], dac] Dumnezeu exist] și are atributele divine obișnuite, atunci etică ar putea s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
precise a discursului filosofic pe care vrem să-l tratăm. 1. Antropologia sa fenomenologică Se constată că evoluția gândirii lui Scheler este marcată de o continuitate evidentă între „Scheler spiritualist și Scheler catolic” și de o ruptură implicită „între Scheler teist și Scheler panteist”. Din cauza schimbărilor care au avut loc în evoluția gândirii sale, se vorbește în special de două perioade care disting etapele de elaborare a eticii sale: „o primă perioadă - de pregătire și de actualizare a personalismului etic religios
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
natură, pe care n-ar fi creat-o Dumnezeu. Cu consecința (mai plauzibilă în cazul unui calvinist decît al unui luteran) că ea afirmă: "Si Dieu était véritablement dans le monde, il serait partout vainqueur". Ea nu știa că alți teiști ajunseseră la aceeași convingere ca de pildă, Voltaire, Stuart Mill și William James. 58 Cu toate acestea, Goethe îl admira pe Sterne. El socotea humorul acestuia incomparabil. Dar adăuga: "Nu orice humor face sufletul liber". (Maxime în proză). 59 Skrifter
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]