52 matches
-
sentimentale, grădinile de vară. Veta, dezamăgită în căsnicia ei prozaică, nu evadează prin latura romanțioasă; ea se consolează mai practic, cu vigoarea și tinerețea lui Chiriac; mulțumită cu mediul ei, cu situația ei, își caută numai satisfacție amoroasă în brațele tejghetarului. Zoe, mai emancipată, mai voluntară, unește ambiția socială și grija de reputație cu amorul clandestin cu Tipătescu. Într-o genealogie posibilă, Veta ar fi mama, Zița fiica ei, iar Zoe fiica Ziței. Trei generații de femei cu psihologii diferite". Și
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
stabilită : spectacolul curgea, dar greu. Partenerii lui erau siderați. Poate vă amintiți prima scenă În care apare Chiriac; textul este arhicunoscut. În seara aceea, a fost rostit...pe scurtătură : cînd interpretul lui Titircă a făcut greșeala să-l Întrebe pe tejghetar de ce nu vrea să iasă Tache pantofarul la ezirciț, marele actor Silviu Stănculescu a răspuns :”Zce că e blv. Am trs gosntul dtrori la el. Lpimtcrefz. Ics ms căn pote ubla. Dba sa scult dpă ligore” ș.a.m.d. Și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe Înfundate” din cauza
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reeditarea: „«Mecanicii și șoferii» «cu uitături vulgare și bestiale» devin în ediția din 1965 «băieți de pră- vălie»; «buzele groase» «de lucrătoare» ale unei spectatoare de sex incert sunt acum «de vânzătoare»; alți lucrători primesc un statut social nou, de tejghetari, adică trec, ca și ceilalți, în categoria micii burghezii”. Multe din coafările textelor relevă fără echivoc intenționalitatea ironică a scriitorului. În Cartea nunții, Mussolini e înlocuit tacit cu Atatürk, activistul Talaleu din Scrinul negru devine, în lungul drum al manuscrisului
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
-te să te bată! De ce nu spui așa, frate? Dar nu este, nici pe departe, jocul real al obiectelor reale, pe care îl jucase, cu tot atâta îndrăzneală câtă inspirație, Chiriac; este jocul real al iluziei sale, care vedea în tejghetar un băiat bun și de încredere, singurul demn și în măsură să-i apere ce are el mai scump: onoarea de familist! Acest ultim accent al construcției simfonice a comediei ne arată cât de iremediabil și de total străin de
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
pe care-l dobândesc soțiile ofițerilor superiori, din conștiința apartenenței la o castă superioară. Avea gesturile foarte repezi și toată comportarea ei, în pofida bunei creșteri, abia dacă-i ascundea convingerea că dacă nu ești militar nu poți fi decât vreun tejghetar. Nu-i putea suferi pe ofițerii din garda regală, pe care-i socotea îngâmfați, și n-avea curajul să vorbească despre soțiile lor, care erau atât de neglijente cu vizitele de curtoazie. Era îmbrăcată într-o rochie scumpă, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
demn să fie respectat: „Să-ți cinstești bărbatul: acesta e om, nu glumă: ți-ai găsit norocul.”, „Toate le știe, îmi place ... ”, „de cumnatul Rică nu mai am ce să zic;” Jupân Dumitrache are, în schimb, încredere deplină în Chiriac, tejghetarul, sergent în garda civică. La adresa acestuia are numai vorbe laudative; băiat bun, onorabil, credincios și îi este recunoscător, deoarece îi apără onoarea de familist: vrea să îl ia tovarăș și să-l și însoare. Admirația față de acesta se revarsă în
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
din mădularele oricărui humanoid rătăcit de soartă prin deșertul de cenușă al propriei sale vieți sumbre. Indivizii aceștia - fixați, mai bine zis, încleiați pe viață în cele mai de sus scaune de conducere a instituțiilor lumii, de fapt, niște simpli tejghetari obosiți de soartă, care tot învârtesc (cu folos doar pentru buzunarul propriu) pe sub masa rotundă a destinului lor mercantilo-filistin fel și fel de contracte ilegale, concepute însă într-o serie de termeni specifici numai pentru ei înșiși și lojile lor
DICTATURA OCULTĂ CU CIP PREFERENŢIAL A LUMII CONTEMPORANE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359719_a_361048]
-
deoarece America dă prea mulți bani apărării comune. Reducerea masivă a taxelor și impozitelor va împiedica transferul locurilor de muncă în alte țări de către companiile americane. America, mai mare acasă și mai mică în ochii lumii, asta vrea să zică tejghetarul Trump. Politica se reduce la bani, bani și iar bani, profit și pierdere. Și banii ăștia, cine-i face?... Trumpii fac bani pentru toți, pretinde Trump. Nu muncitorii, nu gulerele albe, nu intelectualii, nu clasa de mijloc, bogații sunt cei
Trump-Vadim vs. Clinton-Iliescu () [Corola-blog/BlogPost/339131_a_340460]
-
capitol în care se relevă faptul că, „profitându-se de plecarea „regelui“ / Domnului României pentru niște băi de plante“, politicienii opoziției „reduse la tăcere“, „spionii sub acoperire“, ziariștii, negustorii și alte categorii sociale „își fac de cap“; «primăria Bucureștilor interzisese tejghetarilor să-și mai vândă produsele pe motive de sistematizare; ca răspuns la măsura autorităților, sute de comersanți au luat cu asalt primăria, au spart ușile și ferestrele și au aruncat toată hârțogăria [ ...] în Dâmbovița; generalul Emanoil Florescu n-a găsit
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
primare să fie redactori de gazetă și directori de bancă, ca advocați de mâna a doua să fie directori de drum de fier, ca jucători de cărți de profesie să fie deputați, ca scabroase afaceri să se facă mușama, ca tejghetari să ia în primire lucrări publice, ca Fundești și Pandravi să fie numiți cavaleri ai Stelei României, ca să se ia împrumut milioane de franci de la un stat vecin fără a-i trece în socoteli, ca să se urce în trei ani
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
brutal, înfoindu-se în vanitatea lui de castă - altminteri un soț iubitor în felul lui și, pe cât de zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
care se discuta, cu fraze sforăitoare, despre menirea presei moderne, despre îndatoririle morale și sociale ale gazetarului. Viața parlamentară constituie subiectul unor cronici corosive. Într-una din anecdotele adunate sub titlul „Gogoși”, cele două personaje, băcanul Ghiță Calup și Ilie, tejghetarul său, prefigurează două dintre personajele comediei O noapte furtunoasă a lui I. L. Caragiale: Jupân Dumitrache și Chiriac, fidelul său ajutor și sergent în „garda civică”. Caracteristice pentru literatura umoristică de aici sunt distanțarea redactorului față de evenimentele care pasionau atunci opinia
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
cu abecedarul în buzunar, administrează, scrie tragedii, face finanțe, planuri strategice etc., ca ea să aibă un interes serios pentru lucruri cari cer studiu și pricepere, cum e activitatea economică, atât de multilaterală și de varie. Cu spirite conducătoare ca tejghetarul Carada, cu financiari ca Eliade Cîrciumărescu, cu redactorul Adonis de la "Romînul" care, însărcinat al statului în cestiunea răscumpărării, a confundat interesele reciproce cu atâta abilitate încît s-a ales cu milioane, cu asemenea oameni în capul țării nu se poate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
așa fel, încât revista «Academia» să progreseze pe calea adevărului, a respectului drepturilor omului și apărării îndărătnice a unei generoase democrații românești.” De la numărul 9/1944 apare și o pagină literară. „Irascibilului năzuros Ion Caraion, poetul trâmbiță, scriitorul pistol, politicianul tejghetar, reporterul pescar”, N. Rondell îi recomandă o terapie a conștiinței și mai multă decență (Ion Caraion, Jos masca! Un „arhanghel” anacronic). Se manifestă o atitudine favorabilă față de grupul tinerilor din Cercul Literar de la Sibiu și este apreciat „talentul masiv și
ACADEMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285147_a_286476]
-
nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate în două. N-am nevoie. Oricum, imaginația a început să-mi joace feste, pe care nu mai departe decât ieri le aș fi considerat de neînchipuit. Și Nikolai ăsta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui tăiate în două. N-am nevoie. Oricum, imaginația a început să-mi joace feste, pe care nu mai departe decât ieri le aș fi considerat de neînchipuit. Și Nikolai ăsta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fără sfârșit? Cu mine însumi!? Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecoase? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Într-adevăr, bine ancorată în mediu ei, neatinsă de tendința generală a emancipării, Veta e serioasă. Cu toată această seriozitate, este totuși și ea un personaj comic, nu scapă viziunii comico-satirice a scriitorului. Scopul derizoriu al manifestărilor Vetei, recuperarea ursuzului tejghetar, buna părere pe care o are despre sine în chiar condițiile adulterului provoacă râsul. În configurarea acestui personaj, mecanismul alăturării de scene contribuie la sporirea comicului de caracter. Abia acum râdem de obsesia „onoarei de familist” a lui Jupân Dumitrache
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Ca și Trahanache, Jupân Dumitrache este o autoritate. Dar autoritatea lui are poziția cea mai falsă „el este singurul mare înșelat al piesei și cel mai ușor de înșelat dintre toți în același timp” (de Veta, Zița, Chiriac). Înțelegem că tejghetarul Chiriac va prospera înșelându-și patronul de două ori - o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist”. Vanitatea Jupânului Dumitrache, încrederea în sine și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
spirit practic punând „ambiț” în toate cât și stăpânu-său, cu excepția râvnei de a parveni la „onoarea de familist” ce-l caracterizează pe Chiriac, „sluga desfrânată” a lui Jupân Dumitrache. Ca sergent în garda civică și ca păzitor al onoarei jupânului, tejghetarul își slujește stăpânul cu „zel și activitate” spre a-și făuri viitoarea situație: organizează exemplar, compania în care Jupân Dumitrache este căpitan cu obligația rondurilor de noapte, în timpul cărora „onoarea”-i este păzită de Chiriac. Paza onoarei jupânului este în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
I. L. Caragiale, Pompiliu Constantinescu stabilește simetria între Chiriac și Tipătescu, ilustrare a „minciunii vitale” care stă la baza vieții de familie a mahalagiului înstărit și a provincialului cu prestigiu de conducător. Moralitatea alterată generează relații false între grupurile de indivizi. Tejghetarul Chiriac va prospera nu doar prin repartiție echitabilă a viitoarei „tovărășii la parte cu patronul său de acum, ci și frustrându-l, înșelându-l de două ori”, o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care i-o
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă la grajduri, așa că trimise cu socoteala pe tejghetarul lui. ― Cât face? ― Uite atâta și-atîta! ― Foarte bine! Și aproape toți pungașii în același timp băgară mâinile în buzunare, chipurile ca să scoată bani și să plătească fiecare. Atunci, unul din ei spuse: ― Eu plătesc toată socoteala! ― Ba nici nu mă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pentru toți, și nu ajungeau la nici o înțelegere. Tejghetarul, înveselit, se uita la ei zâmbind și-i aștepta să termine, ca să le ia banii și să se ducă la treburi, dar ți-ai găsit! Atunci vorbi unul dintre, ei către tejghetar: ― Uite ce e, mă neică, după cum vezi, greu să se hotărască între noi cine să plătească. Așa, ca să sfârșim o dată cu cearta, o să te legăm la ochi... și pe cine ai să pui mâna, ăla va trebui să plătească pentru toată lumea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]