12 matches
-
se interesează mereu (îi pasă) de soarta ta, însă, în același timp, tu nu poți face nimic fără ca el să nu știe: te supraveghează clipă de clipă. În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere - inclusiv în camerele apartamentelor - există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit. Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci și în mod direct
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
nu știe: te supraveghează clipă de clipă. În afară de afișele imense prezente pe toate blocurile, clădirile instituțiilor, panourile, mai există și tele-ecranele, care neîncetat transmit și receptează simultan sunete și imagini. În fiecare încăpere - inclusiv în camerele apartamentelor - există câte un tele-ecran, care poate fi dat mai încet, dar niciodată oprit. Nu doar prin mijloace tehnologice însă, ci și în mod direct, prin membrii unor instituții specializate, are loc supravegherea: patrulele de poliție, zburând în elicoptere la mică înălțime „își bagă nasul
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
toți oamenii - inclusiv cei care ocupă funcții destul de importante în cadrul Partidului Interior (cum ar fi cazul lui O’Brian) - își întrerup orice altă activitate pentru a participa - în grup - la „Cele două minute de ură”, în care, pe câte un tele-ecran imens amplasat în holul principal al fiecărei clădiri, apare figura lui Emmanuel Goldstein, inamicul numărul unu al Partidului (al statului Oceania), iar cei care asistă se exteriorizează vehement, stăpâniți de sentimente care alunecă dinspre frică spre mânie, apoi ură. Chiar
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
simpatizează în secret pe Goldstein - doar mimând inițial aceeași adversitate împărtășită de ceilalți, se lasă dus de val (sau poate e vorba de hipnoză în masă), surprinzându-se în final că strigă cu ură și gesticulează furios spre figura de pe tele-ecran. Prin aceste „două minute de ură” se urmărea atât amplificarea celor mai negative sentimente umane, cât și menținerea trează a atenției asupra inamicului (intern: Goldstein, și extern: Eurasia, cu care acesta se spune că ar fi colaborat, iar Oceania, aflată
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
într-o mare măsură atrofiată (vezi pasajul cu descrierea „unui film foarte bun”, ori a celui cu mâna sfârtecată de la încheietură) nici instinctul sexual al lui Winston nu era cel al unui om normal: Ajunși într-o pădure - loc fără tele-ecrane, ori microfoane: „O trage în jos, să se întindă împreună pe iarbă, iar ea nu i se împotrivește deloc; poate face cu ea ce-i trece prin cap. Dar adevărul este că nu-și poate defini vreo senzație fizică; își
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
două ori până atunci. La scurt timp după aceea, O’Brien îl invită pe Winston la el acasă, pretextând că intenționează să-i împrumute ultima ediție a Dicționarului de Nouvorbă. Acesta se duce împreună cu Julia, iar O’Brien (după ce închide tele-ecranul - ceea ce le este permis doar membrilor Partidulului Interior) îi asigură că Frăția există, este activă, și-i promite să-i trimită o carte scrisă de Goldstein însuși. (Cartea "Teorie și practică în colectivismul oligarhic", din care este prezentat un fragment
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
prezentat un fragment de 35-40 de pagini, reprezintă în mod explicit viziunea lui Orwell asupra istoriei sub aspect socio-politic). La scurt timp după, Julia și Winston sunt arestați de Poliția Gândirii (în spatele unui tablou din camera închiriată fiind amplasat un tele-ecran). Winston este torturat luni întregi, cedează - deși nu foarte ușor - în fața torturilor, căzând și fizic și psihic. Anchetatorul principal este O’Brien însuși, care-i mărturisește că de șapte ani îl avea sub observație, că el însuși împreună cu alți câțiva
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
are posibilități mai mari decât o povestire. N-aș crede că preferați ecranul cărții, fiindcă știu că tot ce spuneți trebuie luat cu simțul umorului, totuși vă întreb: Care credeți că va fi viitorul cărții? Poate ecranul (cinema, computer, televizor, 'tele-ecran'etc.) să întreacă plăcerea lecturii? D.L.: Întrebare grea. Răspuns scurt: nu. Nu cred că mijloacele electronice de comunicare pot ucide lectura și cartea. Va crește însă colaborarea dintre ele. L.V.: Aveți un plan când începeți un roman, îl îmbogățiți cu
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
de analiză, ci prin cel al persuasiunii inconștiente. Liberul arbitru al telespectatorului este înlăturat progresiv prin folosirea unor astfel de formaturi audiovizuale. Regăsirea liberului arbitru Ce se poate face într-o astfel de situație? În romanul lui George Orwell 1984, „tele-ecranele” sunt ecrane de televiziune postate în toate colțurile casei și care observă cetățenii în cele mai mici gesturi și detalii. Este ceva mai profund în televiziune, care încearcă să manipuleze comportamentele și dorințele în mod inconștient: ea nu observă comportamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
televiziune postate în toate colțurile casei și care observă cetățenii în cele mai mici gesturi și detalii. Este ceva mai profund în televiziune, care încearcă să manipuleze comportamentele și dorințele în mod inconștient: ea nu observă comportamentele oamenilor, le influențează. Tele-ecranul modern este inversul celui al lui George Orwell: nu le dă cetățenilor neliniștea de a se ști supravegheați, dar ne influențează fără să ne dăm seama, păstrând iluzia de libertate. Ce se poate face într-o astfel de situație? Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
acea perioadă datează apariția societății de consum propriu-zise, care era în totalitate un proiect politic bazat pe intenția explicită de manipulare a maselor. Și atunci ce atitudine se putea adopta? Acceptarea pasivă, respingerea categorică, toleranța măsurată? Cum să acceptăm prezența „tele-ecranelor” în casele noastre sau, dimpotrivă, cum să ne ferim de mesajele pe care le transmit. În primul rând, privind în jurul nostru, văzând că reclamele pentru automobile folosesc întotdeauna noțiuni de dominare și de rivalitate socială, că dietele pentru slăbit fac
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
determină atitudini egocentrice prin simplu fapt de a prezenta cascade de bani și dorința de a poseda, după cum arată studiile psihologice publicate în cele mai bune reviste științifice internaționale. Apoi, informându-ne despre ceea ce se întâmplă de cealaltă parte a „tele-ecranului”, în ecranul interior - creierul nostru, știind că psihicul uman se supune unor reguli și că cunoașterea acestora este un prim pas spre o mai mică supunere față de aceste programe. Capitolul care urmează oferă o listă de sfaturi în acest sens
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]