21 matches
-
În 1937, romancierul francez inspiră un film american biografic "Viața lui Émile Zola" ("The Life of Emile Zola") realizat de William Dieterle. Opera lui Zola cunoaște o bogată adaptare cinematografică, cu mai mult de o sută cincizeci de filme și telefilme, în diverse limbi, realizate după romanele sale. Prima adaptare a fost cea a romanului "L'Assommoir", de Ferdinand Zecca, în același an cu decesul autorului, 1902. În afară de "L'Assommoir", mai mult de jumătate din seria "Les Rougon-Macquart" a fost adaptată
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
și opera lui Eliade. Și aceasta o datorăm inițiativei și colaborării lui Dan și Angela Jelescu, împreună cu Dan Petroiu. Dar și lui André LaCocque, căruia îi aparține superbă narațiune tradusă perfect în engleză. Se pare ca inițial fusese destinată că telefilm pentru televiziunea germană. Nu a fost însă difuzată pe unde, așa că acum există numai în format video, tradusă în limba engleză, la Chip Taylor Communications: cu titlul “Mircea Eliade, His name, His Destiny” că DVD sau Casetă VHS. Acest film
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
de spus cu ghitara (1967), indică o mutație stilistică și o desentimentalizare aproape calculată. Emigrând în Franța în 1969, C. își continuă activitatea cinematografică alături de soțul ei, cineastul Sergiu Huzum, ca scenaristă și coautoare a unor filme de artă și telefilme (Biografie, 1962, Prietenul meu poetul, consacrat lui Miron Radu Paraschivescu, Prin Vrancea, 1969, Métropoème, 1970, Anatomie d’un couple, 1974, Allée des Brouillards-Regards sur Maurice Utrillo, 1983, Sfidarea Sfinxului-Poetul Gherasim Luca, 1994, realizat împreună cu George Astaloș). Primul volum de versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
dorință și fără plăcere, în linie. Valoarea unui Renoir, Welles sau Wenders nu depinde de "subiectul tratat"; în televiziune, un subiect interesant face retransmiterea lui interesantă. Un film bun este un stil; o emisiune bună este o situație. Iar un telefilm bun este înainte de toate un subiect bun. Adică diferența dintre conotație și denotație, dintre poezie și proză. O "icoană" se adaugă unui univers care nu o conținea. Un "indice" este un fragment al universului la care trimite. Un film este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
proiectele politice, operele de artă și cărțile concurente care coboară amestecate din tren: stânga, dreapta? Screen sau nu? Look sau nu? Criteriu: este ideea scenarizabilă? Autorul este starizabil? Poate fi transpus pe un platou, într-un serial, bandă desenată ori telefilm? Candidații simbolici la supraviețuirea socială au o carieră determinată de valoarea de imagine a fiecăruia. Aceasta va măsura coeficientul lor epidemic, sau aptitudinea lor de difuzare, care decide programarea. Selecția genetică a ideilor sociale urcă din aval spre amonte. Puțină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
prin "tablouri vii" pe stadioane, programate minuțios și îndelung repetate, este socotită mai fiabilă decât intervievarea oamenilor pe stradă și transmisiile live. Transpunerea lumii în imagini ajunge ca, într-o zi, să facă din lume o imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
1992, se poate estima la un milion de franci costul de producție a unui minut de imagini numerice. Adică de o sută de ori mai mare decât costul mediu al unui minut de televiziune pe platou (10000 de franci). Un telefilm mediu de nouăzeci de minute costă între cinci și șase milioane de franci. 97 Pierre Lévy, La Machine univers, La Découverte, Paris, 1987, p. 57. * În original, désœuvrement (n. trad.). * În Notre-Dame de Paris (n. trad.). 98 Expoziția "Fotografie și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel semnat de Mircea Eliade în 1933. Publicat în limba română în 1992, după versiunea engleză din 1976.7 1988 regizorul francez Nicolas Klotz ecranizează românul, după traducerea lui Alain Guillermou (1950, Editura Gallimard) La nuit Bengali, în două versiuni: telefilm în trei părți, difuzat de programul ARTE pe 13, 20 și 27 mai 1995, care-i are în distibuție pe actorii Hugh Grant și Suprya Pathak (pentru varianta TV, vocile personajelor nu aparțin actorilor titulari) și o variantă pentru marile
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
A entuziasmat și o serie de regizori de film (de unul amintea chiar Eliade însuși în notă de jurnal citată), însă doar o singură peliculă a fost finalizată. Este vorba de filmul regizorului francez Nicolas Klotz La nuit bengali un telefilm în trei părți difuzat de programul ARTE pe 13, 20 și 27 mai 1995, ora 20.40, care-i are în distribuție pe actorii Hugh Grant (în rolul lui Allan), Suprya Pathak (Maitreyi-în film, Gayatri), Soumitra Chatterjee (Narendra Sen), John
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Câteva săptămâni după, bolnav de malarie, Allan e nevoit să se întoarcă în Calcutta, unde intra în comă timp de 21 de zile. Când își revine, Narendra Sen îl invită să locuiască în casa sa. În episodul al doilea al telefilmului, casa lui Narendra Sen i se deschide a doua oară, aici locuind pe perioada convalescentei, învățând-o pe Gayatri limba să și integrându-se, încetul cu încetul, in viata de familie. Prietenii lui Allan nu văd cu ochi buni protecția
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
1956) acuză, pe fondul pregătirilor pentru sărbătoarea de Anul Nou, figura birocratului - limba de lemn*, servilismul față de superiori, aroganța față de subordonați -, pentru a înălța un imn tineretului și dinamismului lui. Sub Brejnev*, odată cu răspândirea televiziunii, cultura de masă împrumută canalul telefilmului. Difuzat în 1973 și devenit cult, serialul șaptesprezece clipe ale unei primăveri, realizat după romanul lui Iulian Semionov, a cărui acțiune este plasată în Berlin, în ultimele săptămâni ale războiului, și care construiește povestea unui spion sovietic, Maksim Isaev, lucrând
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune sunt periculoase prin incapacitatea copiilor de a le
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
că mai ales în intervalele orare de maximă audiență, publicul larg, în care sunt cuprinși și copiii, nu are „de ales, în aceste intervale producându-se o concentrare masivă de imagini ale violenței (în emisiunile informative sau în seriale și telefilme). - Mai importante pentru orientarea studiului centrului nostru sunt cercetările care au arătat că popularitatea emisiunilor violente și obișnuințele copiilor în relația cu televiziunea sunt puternic influențate de părinți (de preferințele și obișnuințele de televizionare ale părinților). - Sugestive pentru noi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
adolescenți din București (cf. figura 1) situează pe primul plan al reacțiilor acestora la violența mediatică starea de indiferență, ceea ce poate semnifica mai multe stări reactive: elevii-telespectatori nu sunt emoționați de aceste scene fiind conștienți de caracterul ficțional (filme, seriale, telefilme) al imaginilor; nu aprobă, dar nici nu dezaprobă prezența spectacolului violent în programele TV; dar și presupoziția că ei devin insensibili la violență (cercetări mai aprofundate ar putea aduce precizări și în această chestiune). Figura 1. Cu ce sentimente priviți
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de contact între oraș și sat. Trebuie totuși afirmat caracterul relativ al acestor aspecte, care au provocat o obsesie a securității devenită miză politică și în același timp un subiect inepuizabil pentru marile mijloace de informare și pentru realizatorii de "telefilme" de serie B. Astfel, chiar dacă numărul de crime a crescut vizibil în Franța de la mijlocul deceniului 1970, o privire retrospectivă ne arată că astăzi, proporțional cu populația hexagonului, acesta este de două ori mai mic decît după război și de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
conștient de existența unui sector cultural, o conștiință vagă dar reală. În profesia lui, întîlnea desigur tot felul de oameni; nici un mediu social nu-i putea rămîne străin. Jandarmeria este un umanism. Restul discuției a continuat aproape normal; văzusem deja telefilme de societate, eram pregătit pentru acest tip de dialog. Ar fi putut tatăl meu să aibă dușmani, aveam vreo idee? Nu, dușmani nu, dar nici prieteni, la drept vorbind. Oricum, tata nu era destul de important ca să aibă dușmani. Cine putea
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
în perioada stagiului militar, trece prin separarea celor doi și ajunge, apoi, la împăcarea, logodna șiaranjamentele lor de nuntă. Regia este semnată de Linda Yellen, cea care în 1982 a produs pentru CBS "The Royal Românce of Charles and Diana", telefilmul cu cel mai mare succes de audiență din istoria televiziunii, care i-a avut în prim plan pe Prințesa Diana și Prințul Charles, scrie Gândul. Jane Alexander va juca rolul Reginei Elisabeta a II-a a Mării Britanii, bunica Prințului
Se pregăteşte un film despre relaţia lui Kate şi William. VEZI locaţiile din România unde se va turna şi când încep filmările () [Corola-journal/Journalistic/70118_a_71443]
-
aș fi putut să mă așez pe scaunul care se afla în spatele meu. De două zile nu mă spălam și nu mă rădeam, și totuși mă credeam un înger. Cu ochii închiși și ceafa sprijinită de perete, ca eroul unui telefilm. Dar muri. Peste două ore, viața a părăsit-o. Eram lângă ea. Se trezise. O mutasem într-un salon la același etaj. Se trezise în timp ce eu stăteam în picioare în fața ferestrei care se afla la nivelul străzii. Cercetam peisajul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele ficționale (seriale, foiletoane, telefilme, filme de cinema), emisiunile de divertisment, mai ales „jocurile”, multe emisiuni sportive, reality-show-urile și altele. De regulă, astfel de „false mesaje” construite și transmise în diferite forme discursive ale programelor de televiziune și care sunt periculoase prin incapacitatea copiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și Dominick a identificat scene de violență în 57% dintre videoclipurile difuzate. Clipurile muzicale difuzate în România conțin o proporție asemănătoare de violență. ● Este necesar și la noi un studiu comparativ pentru a evidenția nivelul de violență din programele (seriale, telefilme etc.) importate, îndeosebi din SUA. Toate studiile comparative transculturale asupra violenței televizate au arătat că programele importate din SUA sunt mult mai violente decât cele produse în alte țări. În această privință sunt operate următoarele diferențieri comparative: 1. între emisiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
tolerantul, tenebrosul sau killer-ul, arbitrul etc. În prima etapă s-au măsurat indicatorii conținuturilor violente astfel: ● pe cele trei intervale orare menționate; ● pe tipuri și forme de violență „reală” și „ficțională; ● genuri și tipuri de emisiuni (informative, filme de cinema, telefilme și emisiuni de divertisment, seriale, publicitate); ● zilele săptămânii (weekend/restul săptămânii). În a doua etapă s-a făcut o analiză comparativă între cele 12 canale studiate în cele 2 perioade. Categorizările și „contextele de semnificare” au fost operaționalizate în 35
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]