85 matches
-
bate din palme și se va ivi o caleașcă. Iat-o, vine într-un nor de fum cu miresme de brad. Alcătuită din coji de alune, Din aripi de fluturi, cu legături din fire de argint răsucit. Abia atinge pământul. Telegarii au aripi la picioare. Au pe frunte stele acoperite cu paftale de argint. Ca gândul zboară spre cetate. Ca nevăzute porțile s-au dat in lături. Caleașca s-a topit Noi stăm în mijlocul mulțimilor. Toți sunt fericiți. Au brațele încărcate
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
să “copiem” câteva strofe-metaforă, sui generis” “Prin negrele ferigi, prin zorile de lapte/ Ale noastre inimi și clipe se scurg/ Către glorii sonore, prin rochii de-amurg,/ Raze de laser către miezul de noapte.// Modeste glorii cald orânduite-n vată,/ Telegari gri de fetru ce-aleargă cu pași moi/ Ne toarnă în urechi miros de caprifoi/ Și o privighetoare-n beregată” Rar un asemenea poem care să cuprindă în el emblematic ciclul biologic precum în “Balada anotimpurilor” care, de fapt este
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
a locurilor trebuie să fie copleșitoare. Nevrând să deformeze adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului (...). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
a locurilor trebuie să fie copleșitoare. Nevrând să deformeze adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului (...). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
se realizează în O alergare de cai (1840). Și "o bijuterie de precizie tehnică", adaugă Nicolae Manolescu. Spațiul și timpul respiră prin cuvânt, văzul și auzul se încântă de împlinire artistică: "Un frumos landau de Viena venea înhămat cu patru telegari roibi, Vezeteul în vechi costum rusesc, cu barba lungă îi mâna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
atrag mai mult decît întîmplările propriu-zise. Pentru a reuși descrierea unei trăsături în mers, așa cum o face autorul în O alergare de cai, era nevoie de un talent nativ de prozator: "Un frumos landau de Viena venea înhămat de patru telegari roibi. Vezeteul, în vechi costium rusesc, cu barba lungă, îi mîna cu hățuri coperite cu ținte de argint, păzind un aer grav vrednic de un magistrat. Un luător-aminte îndată ar fi cunoscut că acel atelagiu, deși rusesc, avea o formă
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
cum să cheme o pasăre să-i urmeze spre ceaunul cu apă clocotită sau să o așeze cuminte pe un jar încins ce se afla în fața corturilor. În seara aceea însă, pe drumul tăiat de șatră în goana nebună a telegarilor, fasolea se aflase la mare cinste. În timp ce oamenii șatrei se pregăteau de odihnă, sosi un călăreț. Era Șobi. Fusese trimis într-o misiune de taină de către bulibașă. Ajuns în fața cortului starostelui, acesta s-a aruncat din șa și, lăsând calul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
afându-se în capul coloanei. Clipa sosi nesperat de repede. La îndemnul bunicului ei, Voica, nepoata favorită a bulibașei, care nu mai putea de dragul de a mâna ea catârii, dădu semnalul și coloana se puse în mișcare. Ea strunea cu pricepere telegarii, forțându-i să o țină într-un trap continuu, măsurat, pentru a nu-i obosi, fiindcă animalele ca și oamenii șatrei nu avuseseră timp de odihnă. Toate căruțele, în alai, intrară în adâncimile nopții, ocolind drumul de piatră prin locuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și las' dacă nu te-a crede fiecare!..." Primul ieșean întâlnit la bariera orașului, în carne și oase, e un mucalit, care-i ia peste picior pe cei din "caravana" lui moș Luca (sătenii): "Moșule, ie sama de ține bine telegarii ceia, să nu ieie vânt; că Iașul ista-i mare și, Doamne ferește, să nu faci vro primejdie!...", replică care îl irită pe moș Luca foarte tare. M-am întrebat pentru ce motiv autorul însuși iese în prim plan și se
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iarnă ce plimbi talazuri De zăpadă prin sufletul meu... Deșarta ochiul-fulg Peste secundele clipei. Sărută-mi străfundul minții Cu buze de amintiri albastre... Răcorește-mi visul cu mângâieri De vestala cărunta... Iarnă ce plimbi telegarii nebuni Pe drum de ianuarie, Prin inima mea elegiaca, ( De iubiri...) Răcorește-mi tâmpla troienita, ( De amintiri...) Din alt vechi alb deceniu, Cu noi... Altă cale?... E o întoarcere! Doar noi... Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: IARNĂ
IARNĂ, IANUAR.... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373739_a_375068]
-
e că astăzi din morți m-am sculat! (Cine mă strigă...?, Aprilie 1951, Pitești, camera 4 spital). Îngenuncheat cu sufletul în sfială, pe cerul teafăr licăre o stea și-și prinde anii de pripas în dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți de lacrimi, cu inima pe
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
prin odăi. In curte, strânși unii într-alții, dormeau caii lor. Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus aminte că ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe-un fost zid un melc cu casă Mențiune - Corneliu Beldiman abia se vede biserica satului - dintre lalele Etapa 81 - 8 VI 2009 Locul I - Corneliu Beldiman din preaplinul lui cerșetorul împarte - cu porumbeii Locul I - Valeria Tamaș cătunulpustiu - cu telegari de colburi vântul toamnei Locul II - Livia Ciupav fluture pribeag - poate a venit cu vești și-i deschid poarta Locul III- Corneliu Beldiman prunul înflorit în calea gardului nou - sunet de drujbă Mențiune - Petru Ioan Gârda Salcie pe mal - strecurat
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
că-n lumea sa e-un fel de star Ce are-un important și falnic rang. Pe-alături se grăbea un Jaguar, Vrând să întreacă-al sunetului „bang” Stârnit de-un MIG, pe-al cerurilor gang Așa precum un mitic telegar. Dar timpul lor trecuse, noi perechi De staruri s-au ivit și se impun Și-amicii noștri par ... doar fiare vechi! Deci, ca și niște jucării stricate, Acum fraternizează c-un ... Lăstun În cimitirul de mașini uzate! AVÂNTUL ... ELANULUI POLAR
SONETE (1) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362842_a_364171]
-
pe care o coordonează impresia și visul. Ei, pe acești ochi ai impresiei îi activează actrița Elvira Deatcu, expunând privirii o lume spirituală a sa, la fel de frumoasă cum e ea. Suflet urât interiorizat într-un trup frumos ar semăna unui telegar înhămat la o șaretă de boier. Nu, în ce o privește pe actrița Elvira Deatcu, spiritul și trupul sunt una. Le caracterizează talentul, eleganța, noblețea, frumusețea umană și artistică! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Elvira Deatcu
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
pe-un fost zid un melc cu casa Mențiune - Corneliu Beldiman abia se vede biserică satului - dintre lalele Etapă 81 - 8 VI 2009 Locul I - Corneliu Beldiman din preaplinul lui cerșetorul împarte - cu porumbeii Locul I - Valeria Tamâș cătunulpustiu - cu telegari de colburi vântul toamnei Locul ÎI - Livia Ciupav fluture pribeag - poate a venit cu vești și-i deschid poartă Locul III- Corneliu Beldiman prunul înflorit în calea gardului nou - sunet de drujba Mențiune - Petru Ioan Gardă Salcie pe mal - strecurat
DIMINEŢILE COCORILOR (71 -80) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364641_a_365970]
-
bani mulți din ceea ce faci. Și când vei veni la mine cu trei sute de galbeni de aur din cei zimțați, și când te voi vedea că ai cirezi mari de vite, și când vei avea casă mare și arătoasă și telegari la poartă, atunci să vii în casa mea să-mi pețești nepoata! Până atunci n-am ce discuta cu tine! Pleacă! Și așa am pierdut timp destul vorbind degeaba! Nerun se supără tare mult auzind asemenea vorbe spuse cu atâta
BALADA LUI NERUN (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349833_a_351162]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DEDICAȚIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Șarja mea amară-dulce Ca din pana lui Neculce Biciuiască-ți telegarii Ca husarii la fruntarii Și în goana lor, nebuna Pulbere de aur luna Poleiască-ți pletele Căile, încetele Și din fiecare parte Să se-adune într-o carte: Orice vers ca un demers E un pas în univers! Referință Bibliografică
DEDICAŢIE de ION UNTARU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351883_a_353212]
-
a locurilor trebuie să fie copleșitoare. Nevrând să deformeze adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului ( ... ). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea
UN ARTIZAN AL CUVÂNTULUI, UN APOLOGET AL ORTODOXIEI ŞI UN PROMOTOR AL SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354784_a_356113]
-
drumul iertării pe jos. Nu se văieta, nu suduia, mergea cu pași egali, cumpătat și fără să facă popas ori să-și piardă vremea și banii la birtul din sat. Bunicul L-a ajuns, cu căruța lui cea trasă de telegari focoși cum nimeni în sat nu avea. L-a ajutat, dar numai cât și cât Străinul a vrut să fie ajutat. Atunci I-a văzut și coroana de spini și ochii blajini. Era Iisus al lui, Cel care îi ridicase
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
cea mare E o vreme fără hotare. Și dacă vorbiți cu bravul Pan Spuneți-i că naiul nu mai face un ban, Că peste umanitate Urlă zeița Răutate. ----------------------------------------------- Publicată în „OLTUL”, anul I, nr. 1 din februarie 1944 NOCTURNĂ Hei telegari ai visului, Purtați-mă pe unde nu voi ajunge vreodată, La porțile paradisului De crin, de ismă și de vată. Eu sânt un om sănătos Bun pentru etajul cel mai de jos Al vieții a doua, Sudul și slava și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Toate Articolele Autorului Caii mei de pe pereți au purces în trap săltat și-au pornit, îndrăzneți, să-și găsească grajd în sat. S-au oprit la prima poartă și-au ieșit toți gospodării să se-ntrebe care soarta îmi vopsește telegarii. Tot pe drum, vreo doi bătrâni, ce parcă-s uitați de ani, îi asmut acum pe câini să mi-i latre pe cârlani. Stau cu mâna stor la ochi, stau și se tot minunează să le fie de deochi și
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > AXIOMA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Axioma Porni un univers întreg de vise În goana telegarilor fantomă, Prin porțile albastre larg deschise Simbolic peisaj de axiomă. Imponderabili caii mei eterici În compania astrelor eterne, Cu pașii neauziți și ezoterici Iar ploaia viselor încet se cerne. Aleargă caii toți cu coama-n vânt Pe cale fără urme, fără
AXIOMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358967_a_360296]
-
C-am pus la vise poante de cuvânt Și te aștept în margine de viață Să mă inviți la dans pe-o aripă de vânt. ¤¤¤¤ Prin cornul Lunii.. Ne căutăm ca orbii-nsingurați Și ne lovim de semne și-ntrebări Iar telegarii nopții-s înhămați La carul plin cu-albastrele visări... Mai cade câte-o stea în amintire, Se mai trezește-un dor în așteptare. Noi, rătăcim prin gânduri în neștire Tot căutând răspunsul la întrebare... Și între seară și albii zori
LĂSÂND IUBIREA SĂ CUVÂNTE... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379577_a_380906]
-
ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către Demiurg. Munții privesc neputincioși cum
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]