69 matches
-
este unul dintre acei scriitori mereu săriți din sintezele literare care se respectă (de tipul: „generația X”, „postmodernismul literar românesc”, „poezia anilor...”), dar ale căror intervenții publice foarte acide și mereu la subiect se bucură de atenția respectuoasă și adesea temătoare a colegilor de breaslă. Este un scriitor anti-establishment, inteligent, lucid, novator stilistic și tematic, fără odihnă, mereu în răspăr cu locurile comune și ideile de-a gata care bîntuie prin viața literară a timpului nostru. În buna tradiție a poeților
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
Promițător. "Vă duceți la băieți?". De ce nu? Trec pe lîngă brutărie. Pe trepte, aproape la picioarele mele, un el și o ea fac amor. {i totuși, acolo, pe trepte, tandrețea nu este izgonită. Cu sticlele în brațe privesc cît de temătoare este mîna bărbatului și cît de cald îi mîngîie obrazul, brațele femeii de sub el, pe care n-o văd. Observ doar că bărbatul în pantaloni scurți i-a pus sub cap iubitei sacoșa lui cam goală. Oricum, nu stă direct
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Alecu Croitoru păstrează doar... focul soarelui pentru ființa i aflată În degradare fizică, tot mai insistent chemată a se apropia de Styxul veșnic. O comparație subtilă, acționând prin substituire cerb-poet, descoperim În Predică de Început : „Înfricoșate liane, / Clătinându-se-ncet, temătoare, / Cine tihna În zori le-o-ntrerupe? // Pe sub norii verzui de păduri, / O gloată Încer cuie cerbul, / Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-a aromit și satrapi bemoli răscol' amorțit vulcan cărunt temătoarele afund stela și potirul gol joc steril îngheț arzând sufletul îmi e târât cum treci funia pe gât rangul crucilor de rând text/tărâm ales a fi prag pronaos și altar miresmate mă tresar mirese tipografii - eldorado-de-levant piimata anton pann
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
oarescare diferență, sunteți de acord, imposibil de neobservat. Ei bine, ea niciodată nu și-a făcut probleme din pricina asta, totdeauna a simțit că ATITUDINEA face totul. Ceva nou față de ieri, în gest, în prezentare și imediat atrage atenția. Iar scepticelor, temătoarelor le voi spune că nu este deloc greu! Îmbrăcați haina tinereții care sigur toate o aveți la îndemână, puneți în cosița gândului zâmbetul subtil al înțelepciunii pe care toate îl posedați și cu pălăria roșie a dragului de viață pășiți
DAR de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377252_a_378581]
-
Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei, ajungem la peșteră. Numai căă... Și Virgil făcu greșeala de a se opri, nehotărît dacă să mai continue sau nu. Numai că, ce? întrebă Ilinca temătoare. Nu... nimic, se feri Virgil de răspuns, am zis și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cînd am trecut prin dreptul acelui om, el a făcut cuiva semn cu mîna? Și de ce i-a zîmbit cu subînțeles? Și de ce a întîrziat? De ce a venit prea devreme? De ce, de ce, de o mie de ori de ce, toate interogațiile temătoare învîrtindu-se în jurul persoanei mele. Iar de la gesturi umane, optica interpretării autoreferențiale trece treptat la fenomenele naturii: de ce tocmai acum, cînd am intrat în bloc, a început cutremurul? De ce s-a nimerit să plouă tocmai cînd mi-am uitat umbrela? Și
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
vântul să nu mai urle așa, de parcă ar fi pustiit. Și el, uite, răspunde, și vocea lui ajunge până la ea așa, de departe. Și îl roagă să vină după ea, și cum îl mai roagă ea, cu vocea molatică, subțire, temătoare și cum vine răspunsul lui sec că de ce dracu' te-ai dus acolo? Mai bine stăteai acasă și făceai curat. Și ea ar fi vrut ca el să vorbească așa, cald, cum își imaginase în curtea maică-sii" (p. 67
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi dacă te vrea, pe când adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu coada între picioare? Asta niciodată! Să vină ei la mine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou parcul, Îmbălsămat În parfumuri și miresme ademenitoare. 6 februarie 2014( refăcut) Străina... Undeva, la poalele unui munte, putea fi zărit un orășel mic, ce nu părea a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe luciul mușamalei. A fugit, dezmățata, tună bărbatul, în momentul când ea, temătoare întinse mâna spre dreptunghiul alb, aducător de vești rele. Lepădătura, să n-o mai prind că pune piciorul în casa asta. Femeia scoase neîncrezătoare hârtia din plic, o desfăcu. Carmina zări de departe literele lăbărțate, dezordonate, atât de cunoscute. Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi cocorii, care-și începeau pribegia lor lungă și obositoare. Soarele nu-și mai trimite razele ca niște săgeți de foc către pământ; acum razele lui coboară temătoare ca filtrate prin miere. Toamna a trecut cu o mare dăruire prin livezi, ogoare, dar și prin pădurile care aveau în răstimpuri înfiorări rare. Ca în fiecare an, oamenii au întâmpinat cu bucurie toamna, ca pe o sărbătoare a belșugului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște Încă emoționată, Încrezătoare. Și, de ce nu, temătoare, ca În fața unei epifanii. Cu aceleași sentimente, În același loc, cu sute de ani În urmă se priveau execuțiile capitale. Aceasta este limba mea: Limba visurilor mele. E din Isaia 60:1-5. Ultimele cuvinte au făcut Înconjurul adunării. Piața Carolina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trecută, în București, se află acum în siguranță. A fost găsită vineri după-amiază de VIER PFOTEN și dată în adopție unei doamne care locuiește în blocul respectiv din Militari. Fetița are în jur de 5 ani, e sterilizată și, desi temătoare, e extrem de blândă. Se deplasează mai greu din cauza unei fracturi de acum 2 ani, care a fost tratată la vremea respectivă de doamna la care a ajuns în adopție. VIER PFOTEN îi va asigura tratamentul medical necesar și, dacă situația
Veste bună despre cățelușa agresată de doi elevi într-o scară de bloc by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66099_a_67424]
-
când a răsuflat pentru ultima oară// și a stins jumătate din lumânări/ (ții minte cu câtă poftă respira !)/ ei nici atunci nu au fost pe de-a-ntregul convinși că ea,/ orfana cu patru clase,/ poreclită în adolescență Căprioara, trecuse,/ adulmecând temătoare, apa aia aurie, puțin adâncă,/ până la malul cu sălcii și răchite, unde ai ei,/ plini de iubire, așteptau” (p. 66). Rezumând, avem în Bonobo sau cucerirea spațiului un volum intens stratificat, în care două pelicule la urma urmelor futile (logica
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
Daniel Cristea-Enache Aparent, vorbim și convorbim enorm după 1989, în climatul de libertate deplină a opiniei și expresiei ce permite și stimulează dialogul. De la discuțiile fragmentare și temătoare purtate, în ultimii ani ai ,Epocii de Aur", în spații considerate sigure, la explozia dialogică de astăzi, e o diferență ca de la cer la pământ, marcând sonor (bubuitor) schimbările produse. Se vorbește azi întruna, se sporovăie productiv sau din pura
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
economicos, ironic pînă aproape de cinism, cu accente de mizantropie despre care nu puteai ști niciodată dacă erau autentice sau mimate, oricum, era de preferat să nu te afli în raza de bătaie a bășcăliei sale - erau mereu priviți cu o temătoare și vag obsecvioasă admirație de cei din jur și, odată exprimat, punctul lor de vedere, oferea multora calea (logică) de urmat. În anii dinainte de căderea comunismului, Valeriu Gherghel era un nume foarte respectat în mediile universitare, iar notorietatea sa era
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a profesorului? - Știți foarte bine că n-aveți voie să faceți eforturi În perioada aceasta, sunteți slăbit... - Da de unde!!? Mă simt excelent, de mult n-am mai fost Într-o formă asemănătoare. Și chiar dacă n-ar fi așa, hotărârea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze mâinile legate strâns cu sfoară, dar nu reuși decât să Întindă și mai mult cordonul de cauciuc care-i ținea răsfrânte buzele despărțiturii de culoare rozalie, de unde se revărsau valuri după valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
telefoane... fax... mijloace de transport... Un chiot de bucurie a invadat cocheta garsonieră. "Este adevărat" a început Mariana să fredoneze și a alergat la baie. Într-o jumătate de oră era deja în fața blocului. A ajuns destul de repede. A intrat temătoare după ce a citit pe ușa imobilului: "Consultații juridice, asistentă și reprezentare în instanță pentru persoane fizice și juridice, în litigii privind dreptul comercial, civil, penal, succesiuni, proprietate. Certificări și redactări acte înființări firme"... "Mamă, Doamne! Asta-i firmă sănătoasă dacă
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpada, cernând singuratic. Și totuși insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Căldura lui mă învăluie și soare devin! Acrobație Am clădit un vis, drum suspendat și îl străbat pe vârfuri, temătoare. Și sufletu-mi de vajnic acrobat suportă-arsura căii roditoare. Acolo-ntre culori de curcubeu cu mâinile în echilibru, eu, crucea mi-o veghez mereu puternică asemeni unui tigru. Ospeție Alege, din bunurile mele, dobândite după amar de vremi! Alege, bătrânule
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
română și universală. Ne minunam constatând ce aer impunător a căpătat odaia mare cu biblioteca aranjată, cu perdelele aduse de-acasă, atârnate la fereastră! Emoționată de toate aceste aduceri aminte, Florica dibui după cutia din care scoase o altă țigară. Temătoare, i-am comunicat lui Andrei noutatea: - Iubitule, cred că am sfeclit-o. Mi-e teamă că am rămas gravidă ... Andrei nu păru deloc speriat, dimpotrivă, mândru și stăpân pe sine, făcu remarca, umflându-se în pene: - Ai văzut ce deștept
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
fiicei sale vitrege. - Lasă, mâine suntem acasă și ai tot timpul din lume să te gândești la viitor. De unde știa mama sa că există o situație numai a ei la care se gândește acum? Să o fi trădat imaginea sa temătoare? I-a descoperit tristețea din suflet? Se uită la Gloria cu înțelegere și cât pe’aci să-i dea lacrimile. Își scutură capul ca și când ar fi vrut să-și alunge gândurile triste. Privi în jur și se mai lumină. Auzea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]