69 matches
-
Bărzăun, dăm de un deal plin tot de stînci și, dacă ținem drept firul apei, ajungem la peșteră. Numai căă... Și Virgil făcu greșeala de a se opri, nehotărît dacă să mai continue sau nu. Numai că, ce? întrebă Ilinca temătoare. Nu... nimic, se feri Virgil de răspuns, am zis și eu, așa... Cum nimic? se amestecă și Vlad în vorbă. Zi ce ai de zis, că doar nu sîntem copii! E ceva de speriat? Ei, de speriat, răspunse calm Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze mâinile legate strâns cu sfoară, dar nu reuși decât să Întindă și mai mult cordonul de cauciuc care-i ținea răsfrânte buzele despărțiturii de culoare rozalie, de unde se revărsau valuri după valuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spune într-un final. Da ! Doamna Farley duce felia la gură. După care se oprește. Pare din ce în ce mai nervoasă. — E în regulă, nu pățiți nimic ! zic și mușc din felia mea. Vedeți ? Am învățat să gătesc ! Serios ! Doamna Farley ia încă temătoare o gură de prăjitură. În timp ce mestecă, privirea ei o întâlnește pe a mea, cu uimire. — E... delicioasă ! Atât de ușoară ! E adevărat, chiar tu ai făcut-o ? — Am bătut ouăle separat, îi explic. Asta o face mai lejeră. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de speranță. Și-apoi... liniștea a cuprins din nou parcul, Îmbălsămat În parfumuri și miresme ademenitoare. 6 februarie 2014( refăcut) Străina... Undeva, la poalele unui munte, putea fi zărit un orășel mic, ce nu părea a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu toate că tata era un om minunat, nu era o persoană predispusă la conversații. Cel puțin, nu până în clipa în care venea vorba de golf. Așadar, faptul că tata mă sunase însemna că de data asta o făcusem cu-adevărat lată. Temătoare, am încercat să îndrept lucrurile. — Totul e în regulă, i-am spus tatei. Nu a fost decât o neînțelegere, sunt bine. Dar el nu voia să audă nimic. Vii acasă, mi-a ordonat. însă nici eu nu voiam să aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat două linii grase și superbe direct pe masa îmbrăcată în mușama de plastic. Temătoare, m-am uitat împrejur să văd dacă se crizează cineva, dar nimeni nu părea să ne bage în seamă. Tiernan a răsucit o bancnotă de zece lire și a tras pe nas una dintre linii până la ultima granulă. Linia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În acea liniște Încă emoționată, Încrezătoare. Și, de ce nu, temătoare, ca În fața unei epifanii. Cu aceleași sentimente, În același loc, cu sute de ani În urmă se priveau execuțiile capitale. Aceasta este limba mea: Limba visurilor mele. E din Isaia 60:1-5. Ultimele cuvinte au făcut Înconjurul adunării. Piața Carolina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pete roșii pe mâini. Parcă eram mânjit de sânge. Speriat, am alergat la oglindă. Și pe față aveam asemenea pete. Tulburat de această descoperire, i-am cerut Liviei să-mi facă un ceai. Ea s-a uitat la mine curioasă, temătoare, a dat din cap și a ieșit pe ușă cu spatele. Am auzit-o alergând pe stradă. Ce-o fi alergând ca o nebună? m-am întrebat. Peste un timp, m-am pomenit cu o mașină a Salvării care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a profesorului? - Știți foarte bine că n-aveți voie să faceți eforturi În perioada aceasta, sunteți slăbit... - Da de unde!!? Mă simt excelent, de mult n-am mai fost Într-o formă asemănătoare. Și chiar dacă n-ar fi așa, hotărârea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Parcă șovăind, cu un dram în plus de luare-aminte, Luiza împinse ușa de tot și intră, cu pași foarte ușori, înăuntru, din ce în ce mai indispusă nervos. Până și ea, o femeie cu sufletul rece și dur, ca un sloi de gheață, presimți temătoare că ceva nelalocul lui are să se petreacă curând - deși nu știa ce -, iar starea tensionată de incertitudine crescândă o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mari, războiul ar fi pentru ei un „tabu“ asemănător incestului. Din ce adânci abisuri de iraționalitate vine oare dezgustul față de incest la o specie care nu simte dezgust față de crimă? Trebuie că acesta a fost un obicei născocit de mame, temătoare că fiicele lor, mai tinere, le-ar fura soții, și susținut de tați, și ei înspăimântați la gândul că noul mascul îi va lăsa fără privilegiile de rege al turmei. Fiecare bărbat o dorește pe mama sa; fiecare femeie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pentru firma Pepsi, care utiliza exact aceleași versuri ale aceluiași cîntec și un colaj de imagini care transmiteau mesajul "bea Pepsi". Un grup fundamentalist de dreapta a amenințat firma de băuturi răcoritoare cu boicotul dacă nu retrage reclama, iar corporația, temătoare, a cedat, dovedind o dată în plus că dreapta de orientare religioasă nu apreciază imaginile artistice care promovează interese religioase și că, în plus, corporațiile capitaliste dau dovadă atît de lașitate, cît și de caracter antiestetic în urmărirea profitului. Acest spot
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un manechin în el, acoperit de un cearceaf. O întreb pe sufleuză din ce spectacol e patul acela de spital, cu un manechin în el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau abandonați care rătăcesc, murdari, cu lumînări la nas, în zdrențe, înfometați, cu ochii lucind ca cei de pisică sălbatică și care o șterg din loc de cum te apropii. Temătoare cum e, lui Sophie nu-i place să iasă singură [...]. Utilizarea predicatelor funcționale poate, de asemenea, să fie o modalitate de a însufleți o scenă ale cărei elemente sînt statice, atribuindu-le semul "animat" și statutul de verb de acțiune
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu cu atâta măiestrie, încât să uimească contemporanii și posteritatea în aceeași măsură. Lucrările lor încorporează atât spiritul moralizator al Evului Mediu 19, cât și intelectualismul Renașterii, sunt opere aflate la granița dintre două lumi, una vetustă, supusă influențelor dogmatice, temătoare și nebuloasă, alta manifestând o deschidere extraordinară spre nou, valorificând în același timp cultura antică, spre valențele nebănuite ale spiritului uman care se poate înălța doar prin forța creației proprii. Capodopere cum sunt Decameronul sau Povestirile din Canterbury promovează individualismul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - inteligență de nivel scăzut, concentrată spre aspectul practic; - emotivă, tulburată, versatilă; - modestă, cedează ușor, docilă, se acomodează ușor; - așezată , tăcută, serioasă; - oportunistă, se eschivează de la respectarea normelor; - oscilează între a fi timidă, temătoare și a fi îndrăzneață, spontană, sociabilă, cu o ușoară înclinare spre al doilea aspect; - dură, satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
nefericitul băiat vede o femeie frumoasă culegând flori, fapt ce-i alungă gândul urât și dezlănțuie în sufletul său "o furtună de pasiune". Din nefericire, abia dezlănțuită, pasiunea adoratorului e contrariată de revelația naturii brutale a sexualității: femeia "bălană" urmează temătoare în desiș pe "un om oacheș, păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând finalmente că "din jocul alintat cu florile, spuma albă a trupului fraged
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]