889 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ORI MORI, ORI TRĂIEȘTI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Trupul este tot mai subțire și temător ca o pasăre. Se împuținează, se strânge, pleacă odată cu zilele, în timp ce umbra rămasă nu-l recunoaște. Nici nu pot împrumuta altul, să-l întorc în pielea bătrână și să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să-i forțez
ORI MORI, ORI TRĂIEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1477060474.html [Corola-blog/BlogPost/376293_a_377622]
-
decât în adevărata liniște sufletească a înțeleptului, care înainte de orice este echilibru. Cinicul este un orgolios și de aceea un singularizat între semenii lui. Punctul lui de reazem e în afară; dar nu într-un absolut transcendent, ci în respectul temător al celorlalți. Formula lui de viață nu are valoare circulatorie; nu trebuie să aibă, pentru că satisfacția lui stă tocmai în prestigiu, și nu poate da prestigiu decât tocmai ceea ce nu se poate realiza de toți oamenii. Este prea puțin ca
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri sporind și mai mult amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și aducă aminte. Cam pe vremea când asupra văii se abătuseră puhoaiele tulburi de noroi și potop, coliba de bârne din Luncă adăpostea întâmplător pe „moș” Dâră și nepotu-su Damas care
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
noi așază dragostea unde undeva în infinit curg lacrimi pe suflete pereche departe de tine departe de mine căutări în strălucirea dimineții speranțele ne înrourează viețile imagini adunate dăruiri gânduri curate privațiuni când otrăvite când decente ne învăluiesc în liniști temătoare și-n frenezii incandescente se nasc frământări împlinirile se las așteptate iubirea nevinovații de noi respirăm trăim azur senin noapte de vis patimă vie întrebări cascadă răspunsuri găsite candoare iubire mistuitoare în lumea materială. Referință Bibliografică: În lumea materială. / Gheorghe
ÎN LUMEA MATERIALĂ. de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/In_lumea_materiala_gheorghe_serbanescu_1370304512.html [Corola-blog/BlogPost/346246_a_347575]
-
coridorul care trecea pe lângă curtea femeilor, spre odăile eunucilor, Safiye auzi clinchetul slab al porțelanului. Jupâneasa cafelei și alaiul ei așteptau afară. Ar fi știut că erau femei acolo, chiar și fără să audă zgomotul: o senzație ușoara de anticipare temătoare, aerul devenit mai dens. Cum ar fi putut să descrie de unde știa aceste lucruri ? În ciuda faptului că nu dormise toată noaptea, Safiye poruncise să nu fie deranjat ă. Nu avea nevoie nici de cafea, nici de odihnă, duăa o viață
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
te miște cascada de cuvinte declamate cu talent actoricesc de acest extraordinar șlefuitor de metafore și de toate figurile de stil ce dau frumusețe poeziei și discursului! Da, Violetta este puternică. A fost și atunci. A început să vorbească oarecum temătoare, gâtuită de emoție, dar a reușit să se stăpânească încet, încet, astfel că la final a citit din volumul său cu lejeritate, cu intonație plăcută, cu liniște sufletească și cu deschidere către public. Aplauzele primite au fost meritate, așa cum meritate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1416175927.html [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
spaima că, odată cu plecarea Mirunei, o pată neagră se va așterne din nou peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală, a topit gheața adunată de-a lungul timpului, umplând spațiile eliberate cu dragoste, frumusețe și iubire. Simțeam căldura, așa cum simțeam și fiorul gheții. Pleacă Miruna, ce va urma? Din nou
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
copiilor”, s-a dovedit un prilej ca viitoarea scriitoare să le arate învățătoarei, părinților și odraslelor ce luau parte la festivitate, că bunul-simț și puritatea sunt adevărate arme. Și că menirea lor rămâne aceea de a le oferi putere pământenilor temători de dușmani vremelnici. Într-o societate lipsită de scrupule, ce își schimbase valorile, Rodica Elena Lupu a spus răspicat, curajos și fără teamă ce gândea și simțea. Iar gândurile și simțămintele ei de altădată, se regăsesc peste ani, în creațiile
INTERVIU CU RODICA ELENA LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Octavian_curpas_interviu_cu_rodica_el_octavian_curpas_1338980012.html [Corola-blog/BlogPost/358191_a_359520]
-
câteva legume. Cum nu avea prea multe opțiuni, s-a oprit la niște vinete, destule în sezon. A smuls un cuțitaș din sertarul cu tacâmuri și a zbughit-o în camera lui. Puțin îngrijorată să nu se taie, dar și temătoare să nu-i retez avântul, l-am urmat și l-am spionat prin ușa întredeschisă. Ce credeți că făcea?! Decupa cu mare atenție fâșii din coaja vinetei. Eram atât de fascinată de mișcările lui precise, încât nu puteam decât să
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
făcut țurțure / sunt pură ca lacrima îngerului descris de om / am auzit cum trosneai / cum erai / nimb alb desfăcut / mă strângea lumea ta / mă obliga / deveneam gândul tău / dar nici tu nu știai cine poți fi. / Mă opresc aici”. Uneori, temătoare că a dezvăluit prea mult din ceea ce era ascuns sub vălurile Mayei, poeta spune: “Mă opresc aici” - lăsându-l pe cititor să-și închipuie un final, după măsura fiecăruia. Deosebit de interesant tot ceea ce propune în acest ciclu de versuri, ca
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
mele și rodesc într-o mie de jocuri... Eu, copilul pitit în leagănul cu alint aninat de cireșul în floare, Te caut în rugăciunea zvonului de pleoape din adormite îmbrățișări de lacrimi, în zboruri de păsări măiastre ce-și părasesc temătoare cuiburile și-n gânduri ce-mi bat în piept sfâșiindu-mi inima într-o mie de flori de nu-mă-uita ce pulsează încăpățânate strigându-ți numele prin șoapte și tăceri. Te caut pe Tine așa cum îmi caut copilăria. Și sufletul... Referință
ȘI SUFLETUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cora_dimitriu_1475076987.html [Corola-blog/BlogPost/384366_a_385695]
-
lui MARIAN DRAGOMIR în poemul “Gândirea” sugerează condiția imposibilă de a crea “genialitatea are un gust pervers / gânduri aliniate biologic”, la fel și poemele IOANEI VOICILĂ DOBRE, “Acrobație” : “Am clădit un vis, / drum suspendat / și merg pe el, / pe vârfuri, / temătoare”. De asemenea se remarcă paradigma întoarcerii către sine ca element al germenului creativ în poezia lui IULICĂ ȚENEA “suflet pribeag” unde elementul cathartic al zborului descătușat devine elementul ce conferă idealul “Sunt un porumbel alb / și-mi scutur aripa deasupra
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Expresia_ideii.html [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
Regreta. O impresiona durerea întipărită pe fața Violetei. Aceasta scâncea și suspina, făcând eforturi să-și oprească plânsul. Apoi a băut din apă și și-a șters ultimele lacrimi. După ce a respirat adânc de câteva ori, a întrebat, încordată și temătoare: - Dacă lucrează cu dumneavoastră, este obligatoriu să știe și el, doamna avocată? Vine în sală la procesul meu, la al doilea termen? - Nu este obligatoriu. Nu-ți fie teamă, pentru că nu-l voi lua cu mine la al doilea termen
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
și reflecția de sine, atitudinea coagulantă a propriilor convingeri îl făcu pe Josémaria să urmeze cu certitudine calea cucerniciei. Freamătul unei noi lumi își desena la orizont silueta ce avea să devină o umbră imensă, cu un ecou cel puțin temător. Puștiul era convins că stilul de viață de acum trebuie schimbat în totalitate funcție de împrejurările zilnice ale existenței umane, iar exercitarea muncii în folosul tuturor era infinit mai vitală decât visarea. Însuși Iisus Hristos făcuse asta. Și dacă El, Preamăritul
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1413310246.html [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
orice drum băteam a doua oară; dus undeva să spun că iubesc văd că iubita mi-a fost trezită-nainte; caut un lup să-l fac frate frățesc și-l găsesc însemnat de alt dinte; vreau să-ncalec un cal temător, să-l alint, și el este demult împăcat cu șaua; vreau să dorm unde-i veșnică neaua și găsesc locul tăvălit; ușile-naltului abia se trântesc după cineva luat drept mine; poeziile mele se alcătuiesc din întârzieri și rușine; umbrit
ADRIAN PINTEA, POEZIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Adrian_pintea_poezie.html [Corola-blog/BlogPost/356713_a_358042]
-
Autorului Bunica Ioana intră în casă ca o vijelie. Ținea în mână o scrisoare și nu știa ce să zică, ce să facă, i-o dădu totuși Laurei, așteptându-i neliniștită reacția. - Cine ți-a adus-o? Glasul Laurei era temător, intrase în panică. Desfăcu scrisoarea cu febrilitate și, după ce o parcurse, se mai liniști. Este o citație să mă prezint la poliție, pentru declarații privind accidentul meu. Ăștia nu sunt normali, ce mai vor de la mine, ce să-i mai
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1462728212.html [Corola-blog/BlogPost/340141_a_341470]
-
-mi iarnă, închizând-o în jad Cu fior de speranță! Mi-ar înflori simțurile-n catifea de roze, Parfumul lor ar răspândi, Sfințenie, de-aș crede Că legea tainicei Iubiri Divine E-n mine! Aleg să cred, nu voi fi temătoare, Vis de arhanghel Rafael dau inimii că prană, Prin gând îmi curge energia lui vindecătoare Cu aripi noi de înger viața mi-o ridică Și simt harul ochilor verzi de iubire! Referință Bibliografica: Aleg să cred ... Iubire / Gabriela Docuță : Confluente
ALEG SĂ CRED ... IUBIRE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1461759885.html [Corola-blog/BlogPost/381915_a_383244]
-
istorie. Timp de un ceas, se vor aprinde toți licuricii din candele și vor fi stinse becurile. Mie nu-mi place să stau în întuneric. Niciodată nu mi-a plăcut. În copilărie, mă speriam de întuneric pentru că eram un copil temător. Nici astăzi n-aș merge noaptea pe afară. Dar, manifestarea comună de protejare a Pământului, conștientizarea omenirii despre pericolele pe care le reprezintă încălzirea globală, mă mobilizează. Iată că Pământul devine pentru o oră, un copilaș, în mâinile noastre. Cum
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Ora_pamantului_cea_mai_mare_miscare_cezarina_adamescu_1333180073.html [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
bine! Din palide tenebre... se-nfiripau în mine Obscure scâncete Aluviuni, culori păgâne... Eu mă zbăteam, Mă răsuceam între cuvinte: -“Voi naște mâine! Mâine!”... Ei mă chemau, mă dezmierdau Cu viclenie, Habar n-aveau Că-n sângele trufaș Sacrificau copacul Temător de cuie... A fost un semn... Știu bine! Mai port și azi în gânduri Povara timpului, Tenebrele ce se-ntrupau în mine - Un joc al nimănui - Un foc, o apă, pământ anchilozat Și-un srigăt cât o lume: “Mamăăăăăăă!” 15
OBSCURE SCÂNCETE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 by http://confluente.ro/Obscure_scancete_valentina_becart_1345054784.html [Corola-blog/BlogPost/355011_a_356340]
-
aurite în fereastră, vestind ziua nouă, cei doi se minunau de nebănuitele minunății ale visului realizat ... În urmă doar cu o zi părăsiseră o lume înghețată, covârșită de o iarnă grea. În acea primă dimineață în Israel, când au deschis temători fereastra, o briză, pentru ei necunoscută, cu aromă de pădure și de livadă, năvăli peste ei. Sau întors în patul din odaie pierzându-se în îmbrățișările fericirii momentului, în sărutări, în mângâieri reciproce și în dorința unui somn recuperator, după
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
și fâșneață cum nu s-a văzut", după cum o descria Gabriel mamei sale în vacanța de iarnă. - Da' cum ai cunoscut tu fata asta, Gabi, dacă nu e în clasă cu tine? l-a întrebat Ioana destul de curioasă și oarecum temătoare. - În curtea școlii, mamă. Într-o pauză... Am lovit-o din greșeală cu o minge când mă jucam cu băieții și..., și am intrat în vorbă, știi... - Așa ai făcut, mamă? l-a întrerupt femeia cu vocea încărcată de reproș
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1436674906.html [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
Nu vă mai trădați unul pe altul. Nu mai căutați probleme. Căutați soluții. Nu mai vorbiți. Acționați. Nu dărâmați. Construiți. Nu mai bârfiți. Lăudați. Nu mai furați. Dăruiți. Nu mai urâți. Iubiți. Nu mai mințiți. Fiți integri. Nu mai fiți temători. Fiți curajoși. Nu renunțați ușor. Perseverați. Nu vă limitați. Autodepășiți-vă. Nu judecați. Iertați. Nu luptați Împotrivă. Luptați pentru. Nu supraviețuiți. Faceți istorie. Nu vă vindeți sufletul pentru un mititel. Sau pentru un Hermes. Pentru nimic! Nu vă mai îndoiți
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
ori dintr-o dată, covârșitor, într-un moment anume...? De la clasele primare, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică au fost răspântii, sau a fost o cale croită drept și ferm...? Nu știu cum am pornit pe drumul destinului artistic...! Extrem de confuză, extrem de temătoare, de vulnerabilă, fără o concepție foarte, foarte bine argumentată, foarte fermă, tatonând, încercând cu foarte multe spaime, foarte multă emoție, suficientă neîncredere în forțele proprii, iar unul din îndemnurile tatălui meu, modul tatălui meu mi-a fost în viață și
MAIA MORGENSTERN. DISCUŢII AGREABILE (INTERVIU) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1424518963.html [Corola-blog/BlogPost/377842_a_379171]
-
Aurel Baciu, Mihai putu citi în jurnalul Andreei din prima zi de școală al clasei a IX-a: 1. 15 Septembrie, clasa a IX-a, E prima zi de școală. Prima zi de liceu. Am intrat în clasă la început temătoare neștiind ce mă așteaptă, dar printre rîndurile de bănci am descoperit și figuri cunoscute, cum ar fi pe cea a lui Angelica Voicu, prietena mea cea mai bună din generală. Îmi făcu cu mâna și m-am dus să mă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
spaima că, odată cu plecarea Mirunei, o pată neagră se va așterne din nou peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală, a topit gheața adunată de-a lungul timpului, umplând spațiile eliberate cu dragoste, frumusețe și iubire. Simțeam căldura, așa cum simțeam și fiorul gheții. Pleacă Miruna, ce va urma? Din nou
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]