5 matches
-
mirată, la odaia unde negurile se piteau prin colțuri și la două chipuri ce așteptau cu înfrigurare dezlegarea unui chin ce își făcea voia de prea multă vreme și amenința cu fiecare ceas trecut să sape o nouă groapă în temeteu. Din zorii celeilalte zile simțea nevasta că venise cu adevărat vremea să aducă pe pământ o nouă viață, dar ea se încăpățâna să se arate, întârzia mereu și femeile de lângă ea, cu privire îmblânzită de milă încercau zadarnic să-i
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_surasu_georgeta_resteman_1369247928.html [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
târnaț, un om tânăr bătea din picior, cu mâinile încrucișate și scăpăra, din când în când, câte-o sudalmă. Dar de la o vreme a început să se răspândească și-n sufletul lui teama. Dacă nevasta se ducea într-adevăr în temeteu, fără să-i poată pune în brațe feciorul ce avea să-i țină de acum locul celui pierdut fără să-l mai poată aduce nimeni înapoi? - Dacă-i fecior, să trăiască și el și muierea mea... Dacă-i fată, n-
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_surasu_georgeta_resteman_1369247928.html [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
totodată, și un roman al cuvintelor. (Sintagma aceasta a folosit-o cândva George Bălăiță într-un subtitlu. O preiau aici pentru întreaga ei încărcătură metaforic exactă.) Datorită lor, acel Acasă sună, la sfârșitul lecturii, mult mai clar decât Cîmpia Armaghedonului. Temeteu (cimitir), rișcaș (orez), nealcoș (mândru), ticlăzău, cinaș, vigan, silvoiz, a se îmburda sunt numai câteva dintre regionalismele care, în primă instanță, derutează. Abundente și disonante la începutul romanului, ele devin firești de la un moment încolo, chiar dacă nu întotdeauna sensul lor
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
dimineața, apoi intra în grădină și se așeza în iarba crudă și primăvăratică. Din discreție, Mica și Tinu l-au lăsat singur, să se odihnească în tihnă. Venea zilnic și, ca să își antreneze picioarele, se întorcea acasă pe dincolo, pe temeteu și pe după sat, lungind drumul. După cîteva zile, le-a spus că se simte mai bine și că statul în grădina lor, dimineața pe rouă, îl întremează de-a binelea. Tinu făcea atunci o lucrare la badea Vițian al lui
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
pentru noi, aplecîndu-se spre podea, ca o oaie sau ca un cal, de două-trei ori. Și se tăvălea prin iarba cu rouă. Pe urmă Ion o șezut un pic, apoi și-o luat cîrjile și dus o fost, tot peste temeteu, și pe drumul de după sat, pe lîngă mătușa Tiberie spre badea Gruia. „- Mă, Ion paște iarba din grèdină”, mi-o spus Mica după ce s-a dus Ion. Și-atunci am luat coasa, și-am cosit. Mica mi-o spus să
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]