86 matches
-
poeziei, ce, refuzînd adaptarea la un context inert, reclamă, invers, adaptarea unui public specializat la limbajul novator. Reprezentanții unei arte sociale, etnice sau de clasă, văd în această evoluție a lirismului o aberație și un pericol, întrucît, disociindu-se de tendențiozitățile extraliterare, poetul nu-și mai asumă rolul de conservator ori reformator al artei. Replica lui Șerban Cioculescu are în vedere individualismul poeziei "ermetice", care nu s-ar putea răsfrînge decît în mediul "cititorului singuratic, desprins din grup", cu "un potențial
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
figureze, fie și fragmentar, în cartea de limba română, cl. a VI-a". "Realismul socialist" în sine nu e, în ochii împăienjeniți de decepție și inextingibilă amărăciune ai lui Traian Chelariu, decît un pseudoconcept dăunător creației, rod al ignoranței și tendențiozității imorale: "Principialiștii cer lucruri despre care nici ei nu au habar. Realismul socialist e, în fond, propagandism socialist și, ca atare poate duce la izbînzi de ordin propagandistic, nu însă la opere artistice valabile sau capodopere. Tot ce e operă
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
pe o interpretare corectă a documentelor, dar asta nu înseamnă, în nici un caz, că a urmărit să ofere o viziune pozitivă asupra faptelor; obiectivitatea implică distanța critică, nicidecum identificarea ideatică ori emoțională. Altfel spus, cartea Alexandrei Laignel-Lavastine suferă de o tendențiozitate care îi umbrește meritele și, mai grav, îi subminează puterea de convingere. Este ca și cum, în loc să descrie, denunță. Ancheta, cum o numește ea însăși, se transformă inevitabil în rechizitoriu; și știința, în proces politic. Premisa însăși a cărții este suspectă. "Cum
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
de trecutul românesc. Trebuie spus că valoarea operei în impunerea celor doi nu pare a fi luată cîtuși de puțin în calcul de Lavastine, preocupată exclusiv de a dovedi că a existat în schimb un calcul de impunere a valorii. Tendențiozitatea, de care am amintit, atinge în capitolele de la urmă culmi inabordabile pentru cititorii cu bun simț ai cărții. Totul (dar absolut totul) în ceea ce Eliade și Cioran întreprind, de la cărțile la amicițiile lor, e trecut prin filtrul acestui presupus calcul
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
În data de 25 septembrie 2014, agenția de știri Basilica, a Bisericii Ortodoxe Române, a publicat un comunicat de presă, acuzând o jurnalistă acreditată pe lângă instituția respectivă că a dat dovadă în mod repetat de lipsă de deontologie profesională și tendențiozitate. După ce s-a descoperit că la cimitirul Andronache din județul Ilfov funcționa o cantină fără autorizație sanitară, reporterul Adriana Stere de la Pro TV și-a propus să dovedească faptul că toate cimitirele și parohiile administrate de Biserica Ortodoxă Română încalcă
Două evenimente care ridică noi semne de întrebare cu privire la deontologia jurnalistei Adriana Stere, de la Ştirile Pro TV [Corola-blog/BlogPost/94303_a_95595]
-
joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar trebuitor oricărei operații critice sau de istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității paroxistice? Unele profiluri de critici apar și ele idealizate prin absența referinței sau a accentului incisiv cuvenit asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de ,centru magnetic al noii literaturi
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
joc același mănunchi de criterii estetice și morale ( Chiar dacă le denumim cu un termen, lovit, vai, de peiorație: estetice!), același instrumentar trebuitor oricărei operații critice sau de istorie literară, chiar dacă bisturiul trebuie să taie mai profund în țesutul putrefiat al tendențiozității paroxistice? Unele profiluri de critici apar și ele idelizate prin absența referinței sau a accentului incisiv cuvenit asupra compromisului politic. De pildă, Ov. S. Crohmălniceanu e prizat aproape exclusiv prin prisma ultimului său avatar, de "centru magnetic al noii literaturi
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
altora, scriitori afirmați înainte de război sau în timpul războiului, după 1960, colaboratorii se numesc Nichita Stănescu, Cezar Baltag, E. Simion, Valeriu Cristea, Marin Sorescu, N. Velea, Fănuș Neagu etc., care abia se nășteau cînd debutau mai vîrstnicii lor confrați. Cu o tendențiozitate oarecum suspectă, autorul singurului nostru Dicționar al presei literare, vorbește, în ediția din 1996, despre faptul că Gazeta literară promovează, și “încă din primul număr”, “ideologia comunistă”. Nu încape îndoială că, mai ales în primul deceniu de apariție, Gazeta literară
50 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13032_a_14357]
-
și gata de realizări și mai fenomenale decât cele de acum o săptămână (ultimii la rând erau, evident, intelectualii, care nu aveau dreptul decât la câteva comentarii anoste rostite din vârful țuguiat al buzelor); celelalte, voit sumbre, prezentau cu toată tendențiozitatea de care erau în stare o lume capitalistă frământată de greve și șomaj, dar și de scandaluri financiare sau mondene la care cetățeanul nostru obișnuit, cel bine mancurtizat, nu putea reacționa decât țâțâind din limbă reprobatorul țî-țî-țî, afișând o mare
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
eseuri al lui S. Damian, Trepte în sus, trepte în jos. Evident, literații în chestiune, obedienți față de directivele puterii totalitare, nu s-ar putea plasa pe ,treptele de sus", măcar prin acea parte a producției lor ce probează o indenegabilă tendențiozitate. Avem a face cu un tezism la vedere, care, pe de o parte, deturnează realul evocat în sensul unor interese politice deplorabile, iar pe de alta atentează la imaginarul care ia o turnură programată de factori exteriori oneroși: ,Ce se
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
cu flori de gheață./ În zori mașinile îl vor ejecta la marginea orașului, în timp ce/ ceilalți se vor întoarce de la cimitir cu un gust amar în gură,/ ca de pastramă arsă, sau pelin..." (Sau pelin...). E aci o antigratuitate, deci o tendențiozitate sui generis, care nu îmbracă însă programul unor anume revendicări, folosindu-se de instrumentul vieții însăși. Viața fiind infrastructura acestei creații, îi pune la îndemînă propriile sale imprescriptibile criterii, a căror respectare duce la o autenticitate morală. Nu e nevoie
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
Cît privește contestarea lui Maiorescu, ea a venit din mai multe direcții, în funcție de epocile în care s-a produs. Cea dintîi datează din deceniile finale ale secolului XIX și e rezultatul schimbării criteriilor criticii. Gherismul, cu încărcătura lui social-morală, cu tendențiozitatea și tezismul său, a trecut, o vreme, ca o înnoire firească a repertoriului criticii noastre. Maiorescu începea să fie simțit ca învechit în idealismul lui de sorginte clasică. O contestare de altă natură va fi aceea din perioada interbelică, legată
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
care afirmă clar la noi că arta nu e nici morală, nici imorală, ghidîndu-se după criterii proprii, interne. Concepția lui neutilitaristă deschide drum modernității, mai ales în poezie, pe care o purifică de social, de etic, de național, eliberînd-o de tendențiozitatea militantă care-i caracterizase pe pașoptiști. E limpede că Maiorescu nu înțelegea poezia nouă și că realismul în proză îl oripila. Paradoxul face ca acest adept al stilului înalt și nobil în artă să fi fost factorul decisiv în eliberarea
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat (în pofida cîtorva pagini de poem, atît de dragi autorului lui Desculț) și dezlînat compozițional.
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
insolenta și deformatoare de adevăr a Spinului e cercetată în speță pe terenul specific lui Sergiu Pavel Dan, universitar din Cluj (născut în 1936, fiul cunoscutului prozator al cărui nume se regăsește într-al d-sale), care este literatura. Feluritele tendențiozități au azvîrlit asupra multora dintre capitolele ei umbre grele, favorizînd clișeele corespunzătoare. Un caz caracteristic: Școală Ardeleana. Sub imperativul istoriei "angajate", manualele școlare apreciază pînă în prezent cunoscută mișcare culturală drept "o expresie a iluminismului românesc". Cîteva întrebări de bun
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
poate trece fără asumarea unor mari riscuri. Primul îl supune pe individ unui sistem de integrare, în timp ce secundul garantează creația ca un act de eliberare, de manifestare neîngrădită a personalității. Așezînd termenii într-o perspectivă diacronică, putem afirma că atît tendențiozitatea de extremă dreaptă cît și tendențiozitatea comunistă semnifică o recădere într-o fază primitivă a culturii, care pornea de la naționalismul romantic, "datorită căruia am început să scriem românește" și se nutrea cu predilecție din poezia populară, rod al unei culturi
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
riscuri. Primul îl supune pe individ unui sistem de integrare, în timp ce secundul garantează creația ca un act de eliberare, de manifestare neîngrădită a personalității. Așezînd termenii într-o perspectivă diacronică, putem afirma că atît tendențiozitatea de extremă dreaptă cît și tendențiozitatea comunistă semnifică o recădere într-o fază primitivă a culturii, care pornea de la naționalismul romantic, "datorită căruia am început să scriem românește" și se nutrea cu predilecție din poezia populară, rod al unei culturi minore, de interes precumpănitor etnografic: "Exemplele
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
cu efecte cu mult mai devastatoare decît valul confuziei din 1940 (întîmplător, an marcînd centenarul nașterii lui Titu Maiorescu)? Elementele ideologice au invadat zonele creației, mistificînd, deturnînd, infectînd în proporții catastrofale structurile și conștiințele estetice. Cuvîntul de ordine era o tendențiozitate extraestetică, la început socială, apoi naționalistă, contrazicînd brutal cerința abstragerii artei din contingent, rememorată în Manifestul de care ne ocupăm prin intermediul unei însemnări a lui André Gide, dintr-o scrisoare către Jules Renard: "L'oeuvre d'art ne doit rien
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
dezvăluirilor senzaționale", cu o veritabilă "mină de aur" pentru cercetători, așa cum apreciază cu entuziasm îndeobște mefientul Cristoiu. Mai degrabă, socotim noi, e vorba de un minereu puțin bogat în materia prețioasă, care se cere separată laborios de zgura frazeologică a tendențiozității de diverse feluri. À propos de sinceritate, se pot pune cel puțin două chestiuni. În primul rînd, a fost oare autorul Cîntecelor de pierzanie, în perioada 1945-1965, un instrument docil al partidului și al statului în "mașinăria de îndrumare" a
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
oare mai mică decît cea a "stării de computer", a "strînsorii programului", spre a-l cita iarăși. Căci Nicolae Stenhardt a rămas suficient de apropiat de sfera ficțional-existențială în care se plasează creația artistică, sferă amenințată acum mai puțin de tendențiozitatea sentimentală sau eticistă, cît de abstragerea exagerată, metodologică, de "reeducările iscodite de în veci nepieritoarea scolastică". La antipodul stereotipiilor de protocol cerebral, esteticește frigid, părintele Nicolae, cel "nefariseic", ne oferă un îndemn de reumanizare. N. Steinhardt: Drumul către isihie, Ed.
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
română) are toate semnele schimbate. Unde se cuvenea semnul plus, este minus, și invers. "Solidaritatea minoritară", cum o numește Schlesak, dintre el și Manea, nu reprezintă o explicație suficientă pentru parti-pris-ul vădit al unui studiu, altminteri informat, dar păcătuind prin tendențiozitate. Cronicarului nu-i rămîne decît să deplore faptul. Puterea publicității de vînzare Dacă ne-am lua după ce scriu cotidianele, poliția a devenit personajul principal al încercării noului guvern de a da România la Nufărul. Citim de pildă, în CRONICA ROMÂNĂ
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
îi determină ritmul". Mecanismul lăuntric al unei asemenea creații îl constituie reciclarea. Marginalizarea e repusă în drepturile sale virtuale ce pot corija și concura centrul uzat, compromis de poncifuri. Un centru împovărat de "filosofeme, de absconsități fabricate ori de felurite tendențiozități, moralizatoare, etniciste, politice etc. "Omul concret" bacovian, aparent amorf în conul de umbră în care zace, se arată capabil a se substitui rafinamentului ostenit al omului alterat prin exces analitic. Cu aerul său dezarmat, dezadaptat, "învins", el captează un mister
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Simona Tache Eu azi am aflat de această declarație a lui Sebastian Lăzăroiu, nu știu cum de mi-a scăpat. Ce vreau să-ntreb: e pe bune sau e la mișto? Întreb cu toată sinceritatea, fără bășcălie, fără pic de tendențiozitate. Adică, eu chiar nu cred că cineva poate spune așa ceva fără să facă mișto.
“Preşedintele e singurul care poate trece poporul prin deşert”??! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18377_a_19702]
-
Oana Soare Cel mai bine documentat și cel mai aplicat studiu despre tendențiozitatea ideologică a romanului sau, în terminologia împrumutată de autor de la un critic francez, despre "la politique de la prose" este cel al lui Cristian Moraru 1. Deși minuțios demontat prin teoriile naratologice ale lui Booth sau Genette, paradoxul constitutiv al Cronicii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
o altă întrebare: având în vedere unitatea constitutivă a unei opere de artă, se cuvine făcută o segmentare artificială în interiorul ei (de tipul volumele I și II vs. volumul al III-lea)? O altă imputare făcută de Cristian Moraru vizează tendențiozitatea comentariului auctorial. Și în opinia noastră, în acest sector se plasează cel mai considerabil tribut plătit de autor factorului ideologic. Pentru a ilustra această observație, criticul reproduce un fragment din primul volum al romanului: "Erau oameni avuți și europeni în
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]