148 matches
-
globalizarea va consolida acest trend. Pesimiștii cred că răul de azi e mai mult decît binele și că, desigur, trendul acesta se va consolida. ș...ț Pentru ce se poartă aceste polemici? În nici un caz, aceste polemici nu urmăresc restaurarea teocrațiilor, dinspre reacționari, ori mondializarea democrațiilor, dinspre ceilalți. Cele două tabere se bat pentru o stare de fapt: să fie cum a mai fost (state naționale, culturi diverse) sau să fie cum n-a mai fost încă (suveranități integrate, culturi muzeificate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
09 euro pe an. Există 12 monarhii în acest moment în interiorul granițelor europene. Cele mai multe sunt constituționale, iar regii/reginele sunt șefii statului. Lichtenstein are un regim diferit, dar regele este tot șef de stat. Papa este și el monarh asupra teocrației din Vatican. Andorra este un micro-stat atipic, condus de doi co-principi, dintre care unul este președintele Franței. Costul monarhiei Stilul de viață luxuriant al monarhilor europeni au născut multe dezbateri, mai ales odată cu izbucnirea crizei economice. Pe timpuri de austeritate
Ai plăti 5 euro pe an pentru reinstaurarea monarhiei? by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/36656_a_37981]
-
croite și mai colorate. Unele vînturîndu-și fasoanele în bătaia vîntului; altele camuflîndu-și peticele cu reținere sau, dimpotrivă, cu emfază. Și totul în numele unei democrații nivelatoare, fricative, dar și destabilizatoare, convulsive. în republica muzicii însă orice civilizație sonoră începe printr-o teocrație și sfîrșește printr-o democrație. Să însemne oare aceste matinee de muzică românească începutul sfîrșitului? Tare mi-e frică de un răspuns afirmativ! Divorțul impus, fără probe concludente, și fără martori cinstiți, prin care componistica românească a fost condamnată la
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
în locul orânduirii capitaliste, cei mai mulți dintre noii contestatari nu vor propune nici un sistem de substituție. De când a eșuat comunismul, nici o utopie nu mai pare disponibilă pentru înlocuirea pieței și a democrației, în afară, poate, de unii care vor propune revenirea la teocrație. Mânia credincioșilor Dacă, în conformitate cu idealul iudeo-grecesc, Ordinea economică reprezintă triumful bine-venit al progresului și al individualismului, pentru alți credincioși ea constituie cel mai mare dușman; și asta pentru că libertatea omului este situată mai presus de cuvântul lui Dumnezeu și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trimise acasă pentru a crește copii, ceea ce ar permite să se renunțe la aportul imigranților și să se combată cu succes Islamul. Mai multe democrații europene ar putea înscrie într-o zi creștinismul în Constituția lor, putând chiar să devină teocrații declarate. în această evoluție, Vaticanul va juca un rol central, având de ales între a se alia cu alte religii monoteiste sau, dimpotrivă, a incita la război împotriva lor, mai ales împotriva Islamului. Și în Islam, forțe foarte variate își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
miliard de oameni erau musulmani, cu o treime mai puțini decât creștinii. Deși, în sine, Islamul nu este mai intolerant decât celelalte religii monoteiste, deși el a adus gândirea iudeo-greacă în Europa, țările în care este astăzi dominant sunt toate teocrații sau dictaturi laice, cu excepția câtorva democrații în devenire: Turcia, Algeria, Maroc, Kuwait și Senegal. în toate celelalte țări e practic imposibil să se construiască biserici sau sinagogi, după cum este imposibil ca o persoană să se convertească la o altă religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
spune că „hukum nu aparține decât lui Dumnezeu”, trebuie tradus prin „puterea supremă nu-i aparține decât lui Dumnezeu”, și nu așa cum au pretins clasicii, „judecata nu-i aparține decât lui Dumnezeu”. Chiar în asta constă răsturnarea de optică: o teocrație, în locul unui raport moral individual cu Dumnezeu. Proiectul său consta în fuziunea dintre Umma islamiyya îcea mai bună dintre comunitățile umane) și Dar al-Islam îregatul condus după legea islamică). Qotb, ai cărui discipoli sunt încă numeroși, dorea să-l combată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
se întorc în împăcare, în unitate, în concordie și bună funcționalitate. Statul în această viziune nu mai este subordonat bisericii, aceasta nu mai păstrează nici un privilegiu iar spiritualitatea nu mai este doar apanajul ei. Biserica se organizează pe sine ca teocrație și statul pentru sine ca monarhie feudală, într-o evidentă contradicție privind atributele independenței. Să reiterăm necesitatea obiectivă a unei alcătuiri sociale care să excludă ab initio arbitrariul, apelând iarăși la ideea pactului social al filozofului francez : „Să se găsească
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Vocatii > DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAȚII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 130 din 10 mai 2011 Toate Articolele Autorului 1. Revelațiile Teocrației - Legenda Marelui Inchizitor „Creștinătatea s-a lepădat , fără să-și fi dat ea singură seama, de creștinism. Trebuie din cauza aceasta să se întâmple ceva pentru a se încerca readucerea creștinătății la creștinism. Sorenn Kierkegaard - „Școala creștinismului” În ideologia teocratică dostoievskiană
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
creștinism. Sorenn Kierkegaard - „Școala creștinismului” În ideologia teocratică dostoievskiană nu există nimic deosebit de original. Ideea teocratică este în esența sa testamentară, o idee iudaică , interpretată ulterior de spiritul roman. Această idee este legată de cunoașterea divină a Vechiului Testament. Toate teocrațiile istorice, anticreștine și creștine, au fost coercitive ,au constituit un amestec a două planuri ale existenței, a două rânduieli: cerească și pământească, spirituală și materială, eccleziastă și statală. Ideea de teocrație se află într-un inevitabil conflict cu libertatea creștină
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
este legată de cunoașterea divină a Vechiului Testament. Toate teocrațiile istorice, anticreștine și creștine, au fost coercitive ,au constituit un amestec a două planuri ale existenței, a două rânduieli: cerească și pământească, spirituală și materială, eccleziastă și statală. Ideea de teocrație se află într-un inevitabil conflict cu libertatea creștină, este un refuz al libertății. Nicolae Berdiaev se ocupă de ideea lui Dostoievski, punând în valoare mai degrabă utopia decât posibilitatea ei de realizare. De falsa idee teocratică la Dostoievski se
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
ei de realizare. De falsa idee teocratică la Dostoievski se leagă și relația denaturată cu statul, recunoașterea insuficientă a valorilor independente ale statului (nu cel teocratic, cel laic) care se justifică religios din interior, nu din exterior, imanent nu transcendental. Teocrația trebuie să accepte inevitabil coerciția ,să nege libertatea spiritului, libertatea conștiinței, dar în raport cu statul ea închide în sine o înclinație spre anarhie. Nicolae Berdiaev este de părere că tocmai acest fals anarhism și lipsa dorinței de a vedea rostul religios
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
necanonic” în orașul Sevvila din secolul al XVI-lea în timpul Inchiziției. El coboară într-un oraș terorizat, supus celor mai crude represalii și în care puterea se pare că aparține Marelui inchizitor. Sevvila lui Ivan se pare că este o teocrație din care se desprinde o dictatură personală. Recunoașterea Lui de către mulțime, cele două atribute morale prin care se revelează-„nemărginita-I bunătate și blândețea”, minunile săvârșite ca și atunci cu cincisprezece veacuri în urmă, sunt elemente ce asigură veridicitatea tabloului
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
lume smerit, sfâșiat și răstignit de puterile acestei lumi și, astfel s-a confirmat libertatea spiritului. Taina Golgotei înseamnă taina libertății. Feodor Dostoievski rămâne credincios adevărului Răstignirii, religiei calvarului, adică religiei libertății. El devine astfel contemporan cu Iisus Hristos. Dominarea teocrației papale și periculoasele ei erezii sunt de domeniul trecutului. Viitorul stat al Marelui Inchizitor nu este legat de catolicism, ci abundă de ateism și materialism. Socialismul este supus celor trei ispitiri refuzate de Iisus Hristos în pustie; renunță la libertatea
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
i-a încredințat binecuvântarea ocrotirii Neamului și a Bisericii Sale. Un astfel de Conducător este dator să administreze Imperiul sau Statul care-i este încredințat, dar, care trebuie axat doar pe persoana Mântuitorului lumii Iisus Hristos. Acest fapt se numește Teocrație ortodoxă, exercitată sub sceptrul ecumenicității creștine. Aruncând privirea pe Epistola imperială trimisă de Constantin lui Saporie, împăratul perșilor în care face referire la grija lui Dumnezeu față de poporul său, rămânem înmărmuriți de plăcuta uimire, privind caracterul său profund ortodox, privind
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
acuzându-L de vrăjitorie, de impostură, de sperjur, de blasfemie, condamnându-L și judecându-L pentru greșeli închipuite, inventate sau scornite de ura lor. După ieșirea iudeilor din captivitatea babilonică liderii lor religioși erau roși de ambiția de a reface teocrația poporului „ales” al lui Iehova. Ei se pretindeau zeloși legii mozaice, literei ei, fără a o împlini practic în spirit. Pentru a „drege” acest fariseism păzitorii legii și spre a câștiga sprijinul poporului și-au declarat pe față ostilitatea față de
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
coerentă pledoarie pentru normalitate într-o vreme în care acest termen este pus sub semnul întrebării cu înverșunare iresponsabilă. România normală apărată de Ovidiu Hurduzeu și Mircea Platon nu este nici Românie pășunistă adormită suav pe “Mugur de fluier”, nici teocrație musculoasă, ci o Românie ordonată, în care economia nu este pârghie de control a ingineriei sociale, cultura nu este terenul de joacă al celor mai mici dintre demagogi, rebranduiți ca “manageri”, Biserica nu practică autismul instituțional, politica nu este circ
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]
-
cu tine.” (I Regi 8, 7-8) Vis-a-vis de acest text se cuvine să facem următoarele precizări: cel care cere rege este poporul; nu Dumnezeu este Cel care li-l alege și li-l pune; cererea marchează într-un fel uzurparea Teocrației, uzurparea identității naționale și așezarea în rând cu celelalte popoare politeiste; dorința expresă a poporului se traduce ca o mare nerecunoștiință și totodată ca o revoltă de neimaginat împotriva lui Dumnezeu: „ca să nu mai domnesc Eu peste ei.” după ce a
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
125-VIII, 34) Împăratul Constantin a rămas în Icoana noastră sfântă: un Mare chemat, un Mare ales, un Mare Om, un Mare vizionar, un Mare înțelept, un Mare Apostol, o persoană onestă, o personalitate augustă politică și religioasă de neegalat, inițiatorul Teocrației bizantine, un Fiu de seamă al Bisericii care s-a identificat cu ea, un om al credinței, al trăirii directe, al înțelegerii intime a lui Dumnezeu, a avut o gândire cosmică care a întrepătruns toate elementele esențiale și le-a
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
acestea dumnezeilor lor? Și eu vreau să fac la fel." Mulți oameni se conformează în mod greșit anturajului păcătos în care trăiesc, doar pentru că așa vor. Acesta nu este destin impus de Dumnezeu, ci alegere personală. 2. Monarhie umană în loc de teocrație (divin]). (1 Sam. 8:4-5) “Toți bătrânii lui Israel s-au strâns și au venit la Samuel la Rama. Ei au zis: "Iată că tu ești bătrân, și copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste
DESTINUL OMULUI DEPINDE DE ALEGEREA PERSONALA de LUIGI MIŢOI în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344882_a_346211]
-
sfătuiți să fie înțelepți ca șerpii și inocenți precum porumbeii. Însă contrar propensiunilor firești ale gândirii omenești, Iisus nu face o deosebire calitativă, valorică, a regimurilor și sistemelor politice pe care ucenicii Săi să le urmeze sau să le respecte. Teocrație, democrație, despotism, „zoocrație”, toate formele de guvernământ sunt de la Dumnezeu. Unele domnii sunt îngăduite de Dumnezeu să ne pedepsească pentru păcatele și fărădelegile noastre, altele sunt folosite de Dumnezeu să ne întărească sau să ne încerce credința, alte regimuri politice
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
printr-o politică foarte serioasă, care să urmărească eradicarea cauzelor terorismului internațional, pentru că, fără asta, doar pe cale militară, nu se va putea realiza mare lucru. S-au scurs câțiva ani de când a început înlăturarea cu forță a regimului talibanilor, o teocrație aberantă ce instalase o intoleranță stupidă, o reglementare medievală necruțătoare a vieții sociale și un fanatism agresiv în numele căruia transformase Afganistanul într-o pepiniera și o bază logistică a terorismului islamic (a cărui violență oarbă este în contradicție și cu revelația
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
Hristos)” (În 1,41). Pentru evreii contemporani cu Isus, m"šaƒ nu era un nume divin, ci desemna doar personajul providențial, „uns” de Dumnezeu asemenea regilor și preoților, de la care așteptau eliberarea țării și a poporului și instaurarea unei teocrații fericite. Ioan Botezătorul este întrebat dacă nu cumva este el cel așteptat și răspunde egÄî ouk eimì ho christós (În 1,20): „nu sunt eu Hristosul.” Când contemporanii lui Isus se întreabă despre el meti ho¤tós estin ho christós
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
creștină care, În evoluția ei și În anumite locuri, a cunoscut și asemenea cazuri pe care le-aș considera, totuși, extreme. Nu Îndemna Iisus Însuși la părăsirea a toți și toate pentru a păși alături de El? Nu În sensul unei teocrații s-a dezvoltat Bizanțul și puterea papală În Evul Mediu? Nu au fost percepuți iezuiții ca malefici și manipulativi de puterea laică a secolului al XVIII-lea, care i-a și desființat? Nu se vorbește despre Opus Dei În termenii
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu avea rege; tocmai prin aceasta Is 55,3b se deosebește de Ezechiel care anunță restaurarea monarhică, în limitele pe care le-am semnalat (cf. 8.5.c). Așadar, nu e prea mare îndrăzneala dacă afirmăm că acest verset reflectă teocrația sau hierocrația postexilică, în care monarhul, fie el și din neamul lui David, nu-și are locul, dar a cărui promisiune, în acest moment, este adresată altor destinatari, adică preoților, în special marelui preot. Funcțiunea centrală a dinastiei lui David
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]