89 matches
-
în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică rezolvarea pe cale rațională a problemei râului) nu trebuie să se lipsească de sentiment (în care interpretez o altă formă de a pleda pentru personalism ca valoare a existenței în măsura în care sentimentul reprezintă o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
o trăsătură distinctiva a persoanei): "Nu se poate spune cu certitudine ce este mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă, chiar lămuritoare a acestei problematici, merita evocat aici Robert C. Tucker ce califica filosofia statală
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Leibniz nu a putut oferi posterității o operă majoră în care să-și expună, cu o detaliere suficientă, propriul sistem filosofic. Ideile sale importante rămân dispersate - și nici titluri de primă referință precum Noi eseuri asupra intelectului omenesc (1705) ori Teodiceea (1710) nu reușesc să-și apropie mulțumitor un asemenea deziderat. E necesar prin urmare ca fiecare cititor să-și întocmească o listă esențială a acestor scrieri, spre a putea înțelege într-o manieră complementară evoluția uneia dintre cele mai strălucite
O premieră editorială by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15240_a_16565]
-
de pedeapsă pentru o greșeală comisă, înseamnă că Dumnezeu e supărător de injust în felul în care împarte pedeapsa. Gîndul că inocenții mor pe capete și că purii și inofensivii sînt căsăpiți, în timp ce lichelele prosperă fără opreliști face din orice teodicee o derizorie încercare de a-l scoate basma curată pe un creator care nu poate fi un judecător nepărtinitor. Și atunci, ori viziunea juridică a creștinismului e infantilă, ori există temeiuri ascunse pentru care Dumnezeu își aruncă răsplata răului chiar
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
și folosește trupul aflat în afară". Ideea că poetul este străbătut de un glas tainic, ceresc, este ilustrată, între alții, de El Greco în tabloul Sfântul Idelfons scriind sub dicteul Sfintei Fecioare (Iliesca, biserica Spitalului lui Hristos). Leibniz, în Eseu de Teodicee (af.403), afirmă: "Nu ne formăm ideile pentru că noi vrem; ele se formează în noi, prin noi, nu ca urmare a voinței noastre, ci după natura lucrurilor". Nietzsche: "Un gând vine când vrea el, nu când vreau eu" (Dincolo de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
totuși, nici această soluție nu reușește să mă convingă în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De argumentarea lui Pierre Bayle s-a ocupat și filozoful, teologul, istoricul și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz. El a dat lumii expresia "teodiceea", "justificarea lui Dumnezeu". Opera Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era suficient de realist pentru a nu micșora numeroasele forme de suferință și de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mă convingă în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De argumentarea lui Pierre Bayle s-a ocupat și filozoful, teologul, istoricul și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz. El a dat lumii expresia "teodiceea", "justificarea lui Dumnezeu". Opera Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era suficient de realist pentru a nu micșora numeroasele forme de suferință și de rău prezente în lume. Lumea, pentru el
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu este deloc perfectă: este doar lumea cea mai bună dintre toate cele posibile. O lume fără păcat și suferință, prin urmare fără libertatea umană, nu ar fi mai bună. Dumnezeu, de fapt, permite răul din iubire pentru armonia întregului. Teodiceea lui Leibniz devenise lectura intelectualității Europei. Dar entuziasmul publicului larg pentru cea mai bună dintre lumile posibile se stinsese, după doar cincizeci de ani de la publicarea operei: pe 1 noiembrie 1755, în seara Solemnității Tuturor Sfinților, pământul se cutremurase la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai bună dintre lumile posibile se stinsese, după doar cincizeci de ani de la publicarea operei: pe 1 noiembrie 1755, în seara Solemnității Tuturor Sfinților, pământul se cutremurase la Lisabona, iar numărul victimelor ajunsese zece mii. Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Tuturor Sfinților, pământul se cutremurase la Lisabona, iar numărul victimelor ajunsese zece mii. Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Fusese ușor pentru Voltaire să ridiculizeze teodiceea în opera sa Candide sau despre optimism, publicată în 1759. Iar în 1791 Immanuel Kant avea să scrie o carte despre teodicee cu un titlu foarte rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
rece: Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee. Deși nu este ușoară înfruntarea logicii tăioase și sistematice a operei lui Leibniz, în cazuri concrete ale vieții precum boala, eșecul profesional, infidelitatea, trădarea sau moartea unei persoane dragi -, o astfel de teodicee nu poate ajuta cu nimic, nu reușește să consoleze cu adevărat pe cine este disperat. Din punct de vedere intelectual este asemănător cu a ține o conferință despre chimia alimentară și despre știința nutriției în fața unui public de persoane care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
alți zei și de mulți fondatori divinizați în diverse religii, de toți guru religioși, de eroi și de cezarii din istoria lumii: suferind, executat, răstignit. Dar toate acestea înseamnă că nu există un răspuns la chestiunea suferinței? Enigma nerezolvabilă a teodiceei Viața este suferință. Este afirmația profundă a budismului recunoscută și de către creștini. Suferință în sensul cel mai amplu al termenului, adică tot ceea ce este negativ în viața noastră. Viața este durere și în zilele noastre: în ciuda faptului că dispune de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bolilor psihice vechi altele și mai și... Orice om se poate regăsi în situația în care să-și pună o întrebare la care nu este, practic vorbind, posibil nici un răspuns: de decenii mă ocup în mod constant de toate încercările teodiceei în filozofie și teologie. Astfel am ajuns la o concluzie clară. Sunt convins că un răspuns teoretic la problema teodiceei nu există. Această afirmație nu face imposibilă menținerea unei atitudini de fond a credinței. Astfel, privind în special la ororile
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
întrebare la care nu este, practic vorbind, posibil nici un răspuns: de decenii mă ocup în mod constant de toate încercările teodiceei în filozofie și teologie. Astfel am ajuns la o concluzie clară. Sunt convins că un răspuns teoretic la problema teodiceei nu există. Această afirmație nu face imposibilă menținerea unei atitudini de fond a credinței. Astfel, privind în special la ororile Holocaustului, pot spune: dacă Dumnezeu există, atunci exista și la Auschwitz. Credincioși de religii și confesiuni diferite s-au rugat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
focul divin: "Aron tăcea" (Lev., 10, 3). Nici unul din marile spirite ale umanității pe care le-am studiat nici Augustin, nici Toma d'Aquino, nici Calvin, nici Karl Barth nu au rezolvat problema originară. Despre eșecul tuturor studiilor filozofice în teodicee fusese scris de Kant în 1791, când la Paris se concepea destituirea lui Dumnezeu și se încerca înlocuirea lui cu Rațiunea. Eu, dimpotrivă, vreau mai curând să-i întreb pe atei dacă rațiunea, sau mai degrabă ateismul oferă soluția. Un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fără măsură, nedreaptă, fără sens individuală sau colectivă nu poate, fi înțeleasă din punct de vedere teoretic, dar se poate în cel mai fericit dintre cazuri, depăși în practică. Pentru creștini și evrei există doar un răspuns practic la problema teodiceei. Iar când li se cer explicații despre comportamentul lor practic, evreii și creștinii fac trimitere la tradițiile lor, care sunt diferite, dar în raport una cu cealaltă. În suferința extremă evreii, dar și creștinii au în fața ochilor figura lui Iov
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
plutește peste tabloul iernatic al abației. Discursul cu valoare testamentară, cu ceva de prelgere teologică, nu transmite emoția reală a captivului, ci mesajul unui învățat expunându-și pascalian propria sa filozofie. Regizorul a simțit nevoia să dubleze apoteoza cu o teodicee. Ceea ce se câștigă prin expresivitate se pierde uneori prin cuvânt în acest film, iar chipurile acestor călugări transmit mai bine decât orice predică mesajul creștin al bunătății și dragostei puse în slujba aproapelui până la sacrificiul de sine. Rămânem cu blândețea
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
unei singure intenții: să sugereze că omenirea e în pragul unei schimbări de paradigmă în urma căreia, vrem nu vrem, vom fi siliți să admitem că Doamne- Doamne stă ascuns în măruntaiele cuantice ale universului. Ce e bizar e că întreaga teodicee la care se încumetă autorul se nutrește numai din indicii pozitive, de strictă observanță științifică, nici un dram de aluzie teologică neîncăpînd în efortul lui doctrinar. Așadar, un spirit macru de luciditate pragmatică, care, nefiind dispus să amestece obscurități biblice cu
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
Jung, via Gilbert Durand, coșmarul este hipomorf, adică are „chip de cal”, nu doar onirografic, ci și etimologic.) Să ne întoarcem, însă, la... țucal. Cel care ține whisky-ul sub pat este un fost seminarist, ce-și are propria lui „teodicee”, concluzia căreia, ca în romanele rusești, e sinuciderea (cu martori). E vorba de un suicid la rece și estetizant (ca, eventual, al lui Petronius). Optează pentru moartea prin supraconsum etilic. Overdoza de „licoare brună”, și-o procură câștigând la loto
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
chiar a lumii întregi, când se decid probleme mondiale, firește că e greu, e nevoie de eforturi și suferințe, dar tocmai aici trebuie să te arăți om și să-ți dovedești demnitatea”.(Pavel Florenski, Stâlpul și Temelia Adevărului. Încercare de teodicee ortodoxă în douăsprezece scrisori. Trad. E. Iordache, pr. I. Friptu și pr. D. Popescu. Studiu introductiv: diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Polirom, Iași, 1999, p. XXVI.) Cealaltă cale este un drum neted al gândirii umane, „abstractă a dezbinării și
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
bogată a rațiunii creatoare, care este istoria universală, să fie înțeleasă. Înțelegerea noastră căuta să găsească teza centrală, după care ceea ce este intenționat de înțelepciunea veșnică, a apărut pe terenul spiritului real și în această măsură studiul nostru este o teodicee”- (existența răului, a nedreptății în lume, nu infirmă bunătatea divină). Scriitorul și publicistul austriac Stefan Zweig (1881-1942), în cartea „Lumea de ieri: Amintirile unui eupopean” - (memorii postume) - are observații foarte interesante: „...reflectând în liniște, te-ntrebi de ce a intrat Europa
DESPRE MINCIUNĂ ȘI PERFIDIE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343256_a_344585]
-
comportament ce condiționează sancțiunea, iar atunci când vorbim de un comportament conform dreptului, ne referim la acel comportament care evită sancțiunea. Interpretând delictul ca o condiție a dreptului, "știința juridică parcurge un proces similar cu cel parcurs de teologie față de problema teodiceei, adică problema existenței răului într-o lume creată de un Dumnezeu bun și atotputernic"78. Pentru a nu ne găsi într-un cerc vicios definind delictul prin referire la pedeapsă și invers, se impune stabilirea diferențelor care există între pedepse
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]