119 matches
-
Trinității Divine. Doar lumina, filtrată prin vitralii fastuos policrome, pare să-și ceară, înaintea orelor vesperale, iertare pentru grandoarea construcției ce sfidează omul - armonie tinzând spre mântuire, Număr de Aur în care Dumnezeu și-a întipărit Măsura Sa, ca unică teogonie și filozofie de viață. De grosimea Bibliei de la București (1688) a lui Șerban Cantacuzino (tipărită sub domnia lui Constantin Brâncoveanu), a monumentalelor istorii literare scrise de G. Călinescu, Francesco de Sanctis, Pierre de Boisdefre, Fritz Martini, Ion Rotaru, Nicolae Manolescu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
des Thraco-Daces by Ph D Historian Sorin Paliga Sorin Paliga Dialogues d'histoire ancienne: 1994, Paris. Notă: "*cozmogoníe f. (vgr. kosmogonia, d. kósmos, lume și gónos, generațiune, rasa). Sistema creațiunea universuluĭ: cozmogonia luĭ Moĭse în Geneză. V. onto-și filogenie și teogonie." Referință Bibliografica: Zei despre care istoricii nu încearcă să amintească! / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2171, Anul VI, 10 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ZEI DESPRE CARE ISTORICII NU ÎNCEARCĂ SĂ AMINTEASCĂ! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1481364663.html [Corola-blog/BlogPost/371492_a_372821]
-
considerat mai pătrunzător în ale metafizicii!) nu i se trece cu vederea că ideea de neființă e pusă pe seama influențelor cunoscute din gândirea indiană, opinând că, la fel de bine, episodul cosmogonic din Scrisoarea I trimite și către alte teritorii culturale precum Teogonia lui Hesiod sau Metamorfozele lui Ovidiu. Dar, nu numai atât. Reproșurile față de Noica se amplifică, pornind și de la faptul că asimilează neființa din versurile lui Eminescu cu Haosul, trecând „de la neființa ontologică (negativă), la mitologie.” Or, subliniază eseistul, „...ceea ce Eminescu
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu by http://uzp.org.ro/constantin-amariutei-si-inepuizabilul-subiect-al-literaturii-romane-mihai-eminescu/ [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
cu un fel de „Biblie a grecilor”, exaltând eroismul, virtuțile războinice, viața „cavalerească”. Prin opera lui Homer s-a cimentat unitatea culturală a Greciei și s-au educat generații de tineri în spiritul elenismului. Hesiod, prin "Munci și zile" și "Teogonia", cultiva idealurile omului simplu, ale agricultorului, căruia i se datorau, în perioadele de liniște, stabilitatea și prosperitatea cetății. Știința a înregistrat în Grecia antică performanțe remarcabile în planul teoretic; în cel al experimentului și tehnologiilor, o autentică dezvoltare s-a
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Cele mai importante opere de la începuturile literaturii grecești îi aparțin lui Homer, "Iliada" și "Odiseea". Celălalt mare poet al perioadei preclasice a fost Hesiod. Cele doua opere ale sale, care s-au păstrat până în prezent sunt "Munci și Zile" și "Teogonia." Cei doi poeți lirici mai importanți au fost Sappho și Pindar. Tot grecii au inventat și teatrul și au creat opere care sunt încă recunoscute ca fiind printre cele mai bune scrise vreodată. Dintre sutele de tragedii scrise și reprezentate
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]
-
cunoscută însă originea mai nouă, presupus pitagoreică și egipteană, a scrierilor orfice. Poetul Onomacrit, care a trăit în perioada lui Pisistratus (ca. 607 - 528 î.Hr.), este probabil principalul falsificator al textelor mistice ale sectei, chipurile anterioare operei lui Homer și teogoniei lui Hesiod, pe care le-a atribuit lui Orfeu și lui Musaios. Mitul lui Orfeu este transmis literar de către : Studiul izvoarelor relevă cunoașterea lui Orfeu întâi în postura de argonaut și cântăreț, apoi în cea a inițiatorului unui cult . Conform
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
șarpe și o capră în mijloc, și scuipând un foc infernal.”" După Homer răutatea și ura Himerei față de alții este cauzată de Amisodaros, regele Cariei, care a crescut-o ca să terorizeze pământurile înconjurătoare. O altă descriere a ei apare în Teogonia a lui Hesiod, "„Ea [Echidna] a născut , care scuipa un foc infernal, o bestie măreață și înfricoșătoare, puternică și agilă. Capetele ei erau trei: unul a unei leu, unul a unei capre și al treiea a unui șarpe, un drakon
Himera () [Corola-website/Science/302584_a_303913]
-
Soția lui Saturn era Ops (echivalenta romană a lui Rhea). Saturn a fost tatăl lui Ceres, Jupiter si Veritas, printre alții. Saturn avea templul pe Forum Romanum, care conținea trezoreria regală. Saturn este adesea confundat cu divinitatea greacă Cronos. În Teogonia lui Hesiod, o carte mitologică despre crearea universului și nașterea lui Zeus, Saturn este menționat ca fiind fiul lui Caelus (echivalentul roman al lui Uranus), cerul, și Terra (echivalentul roman al lui Gaia), pământul. Hesiod este un poet grec care
Saturn (zeu) () [Corola-website/Science/302408_a_303737]
-
Miel al durerii (variantă). Iată cum apare Poetul eliberat/mântuit, prin Logos orfico-demiurgic imperativ și inspirat, chiar theogonic, întru a sa demiurgie: “Dați-i poetului pădurea vie/ O va sculpta și o va umple de zei/ Apoi va inventa o teogonie/la care să se-nchine discipolii săi” - cf. Dați-i o pădure... ...Coperta ar trezi, poate, impresia că Poezia Maestrului este una erotico-sexuală. și novicii, văzând reiterarea cuvântului “orgasm”, vor întreține această falsă idee, despre Poezia Poetului! Să fie, aici
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/95_a_374]
-
animal, spre surprinderea vrăjitoarei. Ulise își scoate atunci sabia și amenințând-o pe Circe cu moartea, o convinge să redea forma umană însoțitorilor săi. După aceasta, Ulise petrece alături de ea un an întreg și cei doi devin chiar iubiți. În "Teogonia" de Hesiod, Circe și Ulise au împreună trei copii: Agrius, Latinus, și Telegonus. Mai târziu, poeții vorbesc doar de un singur fiu al lui Ulise și al Circei, Telegonus, care este trimis să își cunoască tatăl cu mulți ani după
Circe () [Corola-website/Science/305051_a_306380]
-
au remarcat opere mitice ca Epopeea lui Ghilgameș (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); Mahăbhărata și Ramayana (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ),Teogonia (Originea zeilor) și Munci și zile de Hesiod, Iliada și Odiseea, epopeei atribuite lui Homer, (pe care le-a scris în Ionia, secolul al VIII-lea î.e.n.) sau Vechiul Testament- o serie de cărți ebraice, având între 100 și 150
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
și a răspândit răul în lume. Zeii s-au retras în cer, iar lumea a continuat să decadă timp de sute de mii de ani. Întâlnim aici mitul perfecțiunii începuturilor urmată de degenerarea progresivă a universului. Hesiod, în lucrarea sa Teogonia, descrie etapele genezei lumii în mitologia greacă. Chaos este prima divinitate care a apărut, nu se știe de unde și cum, și care reprezintă o personificare a haosului primordial, dinaintea genezei și a instaurări ordinii. Chaos a dat naștere zeiței pământului
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
o constituie povestiri din India, Persia, Egipt și Arabia. În perioada secolelor XII - VIII î.Hr. cunoaște o mare dezvoltare genul epic, prin ciclurile de epopei din care s-au păstrat operele lui Homer, Iliada și Odiseea, și poemele lui Hesiod, Teogonia și Munci și zile. În secolele VII - VI î.Hr. se afirmă genuri și specii noi: poezia lirică (Alceu, Safo, Anacreon, Pindar) și fabula (Esop). În secolele V - IV î.Hr. apar tragediile lui Eschil, Sofocle și Euripide, odele lui Pindar, comediile
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
în joc poemul homeric îngăduie o reconstituire a structurilor de baza ale societății-ocupațiile precum agricultura și păstoritul, formele de avuție și schimb, meșteșugarii, formele de agregare și diferențierele sociale. Poetul Hesiod din Askra, Beotia, a scris cele doua mari poeme, "Teogonia" și M"unci și Zile". Spre deosebire de Homer, opera acestuia ne informează direct despre viața acestuia, amintind de părintele său, plecat din Eolida în căutare de pământ rodnic, de conflictul pentru moștenirea părintească în care se înfrunta cu fratele său Perses
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
de pentru pentru a-și duce viața. Idealul lui nu era războinicul viteaz, ci vrednicul gospodar trudind pentru a se supune ordinii instituite de zei pentru lucrarea pământului și pentru îndreptarea faptei și gândului omenesc în "Munci și Zile". În "Teogonia", Hesiod ordonează principalele mituri cosmogonice ale Greciei și genealogiile divine ale zeilor și definește statutul omului în univers ca ființă muritoare și culturală.
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
care a stârnit admirația lui Don Quijote în discursul său despre Epoca de Aur, deja se împământenise. Sintagma a fost consacrată definitiv în secolul XIX de către hispanistul George Ticknor în cartea sa „"Istoria literaturii spaniole"”, făcând aluzie la faimosul mit din „"Teogonia"” lui Hesiod, în care poetul grec vorbește de diferite epoci ale omenirii, cărora le corespund metale din ce in ce mai puțin prețioase. A fost o perioadă de înflorire politică și economică a Spaniei, care a ajuns să se bucure de mult prestigiu la
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
moment dat și transformate în epopei, care reprezintă adevărate monumente ale vechilor culturi și fac parte din tezaurul culturii universale (ex. epopeele homerice, indice, etc.). Miturile au o tipologie variată și o sferă tematică foarte largă. Astfel, miturile teogonice (ex. Teogonia lui Hesiod) povestesc cum au apărut zeii sau cum și-au împrățit aceștia atributele; miturile cosmogonice (ex. cele din Upanișade și din Biblie), povestesc cum a apărut lumea; miturile etiologice se referă la originea unor fenomene, ritualuri, instituții, etc. (ex.
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
ci ,luminători" dependenți de voința patronală a anumitor zei, locuințe divine, iar uneori chiar formele vizibile de întruchipare a zeilor); g) elementele (apa, focul, aerul, eterul). Miturile cosmografice includ întregul cadru divin, adică pe zei și locuințele lor universale : (a) teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, întrucât zeii inșiși se autocreează sau sunt creați; (b) panteonul (sau totalitatea); (c) lumile coexistente (de obicei trei fundamentale: cerul, pamântul și subpământul, adică lumea divină, cea umană și cea demonică). Miturile transcedentale
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
primordiali în mitologia greacă, reprezentând personificarea cerurilor, considerat zeul cerului. Corespondentul său în mitologia romană a fost Caelus. Majoritatea grecilor îl considerau pe Uranus un zeu primordial, crezând că a fost născut din Haos. Dar Hesiod, în poemul său genealogic „Teogonia”, prezintă originea lui Uranus în Gaia. Alcman și Callimah, însă, îi atribuie lui Uranus și un tată, Aether, zeul luminii raiului și al aerului pur superior. Cicero, în "De Natura Deorum" ("Despre natura zeilor"), spune că Uranus își are originea
Uranus (mitologie) () [Corola-website/Science/300146_a_301475]
-
Tot din Tracia provine, se pare, și latura "apollinică" a cultului, inițiată de venerarea unei zeițe solare, căreia nu i se închinau sacrifcii sau sărbători tumultoase. Numele acesteia era în transpunerea greacă Hepta sau Hipta, semnificând a șaptea treaptă a teogoniei și, în același timp, a inițierii orfice. Fiul acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus și Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
Hepta sau Hipta, semnificând a șaptea treaptă a teogoniei și, în același timp, a inițierii orfice. Fiul acestei zeițe era cunoscut din Creta până în Tracia sub numele de Zagreus, care era identificat cu Ares, Axiokersos, Orfeu, Rhesus și Zalmoxis. În teogonia orfică, acest zeu devine Dionysos Zagreus, sacrificat în ceremonii în ipostaza unui taur. Acest sacrificiu era celebrat ca hierogamie pe treapta a șaptea a creării universului. Numele Sabazios, atribuit de greci lui Dionis sau lui Zeus, este probabil de origine
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
de Timokles sau de Persinos), "krathres" (Zopyros), "tronismoi mhtrooi kai Bakxika" (de Nichias Eleatul), "eis Aidoy katabasis" (de Herodicos din Perint), "peplos kai diktyon" (de Zopyros sau de Brontinos), "pysika" și un imn pitagoreic despre coborârea în infern (Brontinos). Diversele teogonii orfice au putut fi datate înaintea anului 500 î.Hr., doar o "katabasis" dedicată lui Heracles ar putea fi de dată mai veche și este atribuită unui poet influențat de orfism, adept al misterelor eleusine. Datarea acestor izvoare relevă faptul că
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
1962 a fost găsit într-un mormânt din satul Derveni din provincia Macedonia, în nordvestul Greciei, un papirus de la sfârșitul secolului IV î.Hr. care conține fragmentar diverse comentarii ale unui scriitor din cercul lui Anaxagoras, printre altele și unul la "Teogonia rapsodică", datată în secolul V î.Hr.. Papirusul aparținea probabil unui ofițer macedonian care a ținut a fi, după ritul grecesc, incinerat după moarte. Acest izvor deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic din Salonic, fusese deci
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
deosebit de important pentru întreaga cultură elenă, păstrat acum în Muzeul arheologic din Salonic, fusese deci parțial ars și rămâne încă subiectul multor cercetări și controverse. El dovedește larga răspândire a orfismului în lumea greacă și vechimea lui considerabilă. Comentariile la "Teogonie" recunosc caracterul ermetic al textelor orfice și subliniază că riturile nu pot fi înțelese decât individual, prin inițiere (coloanele VI și XX). Aceste interpretări se dovedesc a fi influențate de filozofia platonică, ele sunt probail o reacție la critica raționalistă
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
ale mitologiei grecești, dar consideră, spre deosebire de aceasta, trupul drept o "temniță" a sufletului. Orfismul se bazează pe credința în metempsihoză și în mântuire. Remarcabil e semnul de egalitate pus între zeul suprem, Zeus, și fiul lui, Dionysos. După așa-numita "Teogonie rapsodică" a orficilor, Cronos (Timpul) a creat din Haos și Eter Oul Cosmic. Din acesta a ieșit puterea vitală, întruchipată de hermafroditul Phanes (numit și Protogonos sau Ericapaios), care a născut-o pe Nyx (Noaptea), cu care i-a creat
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]