63 matches
-
indrăzneț decât atât. El se străduiește să ofere un "principiu de ordine" care să guverneze domeniul complex, cu multe fețe, al istoriei literaturii, și - mai mult decât atât - să derive acest principiu dintr-o venerabilă tradiție de gândire esoterică și teozofică a spiritualițății iudaice. În acest punct proiectul lui Bloom își dezvăluie indubitabila și curajoasa sa originalitate: "De când am conceput pentru prima oară această carte, imaginea Sefiroților Cabalei a fost mereu în mintea mea. Cabala este un sistem de speculații ce
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
punct autorul articolului (Laurențiu Ursu) comite însă o inexactitate. Vorbește despre un inexistent "demnitar comunist" G. Bălan, care i-ar fi adresat lui Cioran în 1968 o invitație de a vizita România. în realitate este vorba despre muzicologul cu preocupări teozofice George Bălan, niciodată "demnitar comunist", partener de corespondență, într-adevăr, al lui Cioran în anii ^60 și mai târziu. El nu i-a adresat propriu-zis o invitație lui Cioran de a vizita România ci numai l-a încredințat, într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
în care nu controlezi sursele de primă mână. În trinitatea clasică indiană nu e vorba de „Krișna reparatorul“, ci de Vișnu păstrătorul. Krișna e unul dintre avatarii celui din urmă. Popularizarea trinității hinduse cu Krișna în loc de Vișnu este opera Societății Teozofice. Nu e singura gafă din cartea lui Underhill; sunt și altele mai grave, dar nu e cazul să le inventariem aici. Toți autorii sunt ținuți să ia de la alți autori care i-au precedat. Nici Underhill sau Nae nu fac
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte: nu san greal sau san graal, ci sang real), În sintagma „sânge regal”. De aici până la legarea de cultul zeiței Isis, de susținerile Helenei Blavatski și ale mișcării teozofice nu mai e decât un pas, pe care Dan Brown Îl face fără ezitări. Cu aceeași dezinvoltură, el dă ca sigură condiția Mariei Magdalena de soție a lui Isus, oferind drept dovadă un fragment de text din Evanghelia lui Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Pop Sîrbu și Aurel Turcuș. Luările de cuvânt au analizat poezia lui E. D. Popin care, prin temele centrale abordate, denotă o permanentă reîntoarcere și neînstrăinare a poetului de locurile natale. Vorbitorii au scos în evidență miza filozofică și dimensiunea teozofică a acesteia, gingășia și tandrețea versurilor și au considerat-o „un elogiu al cotidianului rupt de banal și în același timp o detașare de el prin autoironie”. A fost apreciat talentul poetului „de a crea imagini în poezie”, îndemânarea cu
„MOARTEA VÂNEAZĂ ASTĂZI ALTUNDEVA” DE EUGEN DORU POPIN de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349653_a_350982]
-
posibil să elimini 99% din cei șapte miliarde de oameni pentru a salva 1% din restul de 70 de miloane, ascunși prin buncăre sau, că printr-o minune, rămași supravetuitori pe o planetă locuită de fantome și libărci. În Cabala teozofica se spune ca, cel ce salvează un om este echivalent cu a salva lumea întreagă, care a fost creată de Lumină, Energie și Iubire... Iar a ucide un om este, deasemenea, echivalent cu a distruge întreaga omenire, prin simplul fapt
CONFLICTUL DINTRE ISRAEL SI IRAN. EXISTA ACUM TEHNICA DE EMITERE DE UNDA GENETICA PRIN INDUCTIE, ADICA DE LA PARTICULAR LA GENERAL, IN CARE IN VIITORUL APROPIAT VOM FI TOTI IMPLICATI. de CONSTANTIN MI [Corola-blog/BlogPost/364925_a_366254]
-
război: război cu tine însuți și în final război cu toată lumea, între forțele infernale și cele cerești ce se petrece chiar acum în sufletele, în mințile și în inimile noastre. Umanitatea se poate salva prin această Cupola transcedentala. În Cabala teozofica se spune că a salva un om este echivalent cu a salva omenirea întrega. Iar a contribui la distrugerea unui singur om poate fi considerat că ai contribuit la distrugerea întregii omeniri, pentru simplul fapt că un singur om este
DESPRE COLOANA SOARELUI DE VIS SI CALATORIILE MELE ATEMPORALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357694_a_359023]
-
aparatele tv. Nu aici însă, în această mișcare informă, trebuie căutată anormalitatea. Există ceva mult mai periculos, în stare să atingă fibra ascunsă, germinativă a artei, și acest ceva e pe cale să cîștige teren. E vorba de proliferarea unor sintaxe teozofice, care, conștient sau nu, merg mînă în mînă cu retorica naționalistă, cu formațiunile de contrabandiști ai românismului bubuitor. Și dacă exponenții acestei orientări ar fi niște rudimentari, încă nu ar fi mare lucru, dar din ce în ce mai mulți artiști autentici, de înclinație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
penitență a cititorilor și a postumității naratorului. Articularea aritmetică sau, În fine, vectorială a diferitelor tradiții religioase, magice și oculte are un sens În sine? La această Întrebare Eliade nu răspunde, deși el, aproape pretutindeni, bine camuflat, folosește premisa destul de teozofică a unei philosophia perennis pentru care fiecare din aceste tradiții nu e decât - atroce minimalizare cu responsabilitate imensă - o variantă. În fond, deplasându-se către India, scria Faptul magic: manuscrisul nu a fost regăsit, dar În amonte de suma acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
trece prin Eugen Ionescu, Sergiu Al-George1, Nicolae Steinhard, Lucian Blaga, Ovidiu Cotruș sau alții 2, dintre care indianistul Al-George va merge foarte departe, dezvăluind funcția biografică pe care a avut-o nuvela din 1940 pentru vocația sa, dar și implicațiile teozofice pe care pare să le impună. Eugen Ionescu, bunăoară, se radicalizează, ca și alteori, de percepția favorabilă hiperbolic conjugată a generației atunci când ia În seamă efectele culturale sau biografice ale Indiei 1, iar pe Eliade Îl consideră „blestemat de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a rupt pentru mine vălul Înșelător al așa-zisei culturi iluministe... cât au dumirit dintr-Însa redactorii și cititorii presei din Sărindar”2. Iată cât de mult poate cineva - și cineva În cunoștință de cauză - să amplifice premisele indiene și teozofice ale unei nuvele care Își arată Încet-Încet secretele... Al-George combină În mărturisire poziția lui Eliade (e chiar reproșul acut și sugestiv pe care Îl va face Dubuisson Întregii opere a lui Eliade: un refuz al valorilor iluminismului) cu poziția proprie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
afle Încă multe amănunte care, citite cu atenție și cu pricepere de un istoric al religiilor, pot lumina rădăcinile acestui abandon 3. Stoicismul sau resemnarea implicită din atitudinea lui conduc, freatic, la asumarea altor raporturi, vom vedea, cu anumite premise teozofice, și de aici la descoperirea fantasticului compus din personaje sau evenimente reale e un drum direct, pe care Eliade Îl parcurge. Doamna Zerlendi Întreba: „Cunoașteți viața și scrierile doctorului Honigberger? Soțul meu s-a Îndrăgostit de India prin cărțile acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o mai mică măsură, doi dintre prietenii și colegii săi de generație (prima generație de orientaliști români): Anton Zigmund-Cerbu1 și Sergiu Al-George (și poate și Marcel Leibovici). Biblioteca acestui indianist secret care era Zerlendi e Însă plină de texte „oculte”, „teozofice”, titulatură sub care Eliade include aproape tot ceea ce poate fi numit așa În Europa (pp. 27-30, cu anumite prelungiri). Încheind larga prezentare a cărților, dna Zerlendi Îi va spune, focalizând intriga: „Când am auzit vorbindu-se despre d-voastră că
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
unei alte persoane, poate unifica cele patru regimuri ale conștiinței și poate furniza primele obiecții radicale cu privire la scopul său, acela de a corecta, de a ameliora coordonatele experienței psiho-fizice În modernitate, adoptând un continuism istoric care va adopta și teme teozofice. „Oamenii moderni nu mai sunt În stare de un asemenea efort mental. Sunt risipiți, sau În continuă evanescență” (71), câteodată foarte fructuoasă, cum e cea descrisă În Șantier, dar la care Eliade declara În prefață că ar fi renunțat de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
care era tratată Într-un mod asemănător și care se sprijinea pe aceleași dovezi parapsihice, deși se interesa de tradiția puterilor yoghinice. Cartea lui Lindqvist tratează Într-adevăr problema acestor siddhi, dar e mai degrabă o combinație curioasă de date teozofice, metapsihice și spiritiste colaționate arbitrar și instrumentate În vederea unei comparații Îndoielnice. Ceea ce surprinde Însă e modul În care Eliade aproape că a plagiat autorii, citatele și concluziile lui Lindqvist (pe care Îl citează deseori). Teozofia a mizat, pernicios, pe negarea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și asiatice, și a originilor epistemologice ale funcționării ei. În cel mai bun caz, din istoria metafizicii a preluat elemente disparate, un fel de categorii supuse refolosirii grosiere. Și totuși e de admis că problema rămâne considerabil mai complicată, recrudescențele teozofice sau măcar minime simpatii apărând pretutindeni unde mai degrabă nu te-ai aștepta. Chiar și Musil, bunăoară, scria În jurnalul său din 19202, refăcând lecturi către zona Rudolf Steiner, că teozofia e antidogmatică și intuitivă, pereche de atribute care a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu o dată asemenea naratorului, Îi este greu să-și articuleze propria traiectorie. Honigberger a murit Într-adevăr la foarte puțin timp după ce s-a Întors din a cincea călătorie În India, În 1869, Însă nimic nu trimite la ipoteza extrem de teozofică - Între altele coincidentă cu ce spunea Sofia Zerlendi despre Bucura Dumbravă și Întoarcerea ei de la un congres de la Adyar - a unei misiuni eșuate. Secretul lui Honigberger trecuse Înainte În mâinile lui J.E., la Iași (ceea ce l-a motivat pe Culianu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt justificate nu numai pentru că este una dintre cele mai vechi și mai coerente elaborări ale geografiei reale și mitice a Tibetului, dar și pentru că astfel ne fixăm un punct de reper, important În economia acestui comentariu, complet În afara speculațiilor teozofice cu privire la regatul Ïambhalei. Gesar - spun anumite texte - sau Panchenlama va rămâne o vreme În Ïambhala, de unde se va reîntoarce pentru a-i Înfrânge pe inamicii budismului, tibetanilor și mongolilor (Stein, Gesar, pp. 8 și 113). Asocierea acestui regat mitic cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
câte comentarii se scriu azi despre Böhme. Replica pare să aibă o justețe incontrolabilă, dar nu și reversul (un Böhme contemporan al lui Leadbeater, care ar fi compromis la fel de mult revelațiile) - pentru că de la nașterea lui Böhme la cea a Societății teozofice se scurg (exact) trei secole, imposibil de rezumat corect. Ca de obicei, numitorul comun al interesaților de teozofie e dezinteresul pentru secularizare și, În cele din urmă, pentru istorie pur și simplu - adică, În acest caz, pentru poziția și diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism?” (91). Termenii apar oarecum asemănător și la Guénon, iar Maritain Îi era afin. Nu e deloc o coincidență Întâmplătoare, căci referința „teozofică” probantă la Maritain apare În Fragmentarium: „Dacă ne gândim la un Maritain, René Guénon, J. Evola, Ananda Coomaraswamy etc. - putem spune, fără a pastișa versul lui Camil Petrescu, că elitele văd În Evul Mediu ideile”5, versul cu pricina fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Fragmentarium: „Dacă ne gândim la un Maritain, René Guénon, J. Evola, Ananda Coomaraswamy etc. - putem spune, fără a pastișa versul lui Camil Petrescu, că elitele văd În Evul Mediu ideile”5, versul cu pricina fiind deturnat inițiatic. Premisa este teozofică pentru că, deși extrapolează credințe și imagini arhaice, o face tardiv și confuz Într-o direcție care acceptă, ba chiar se sprijină pe evidența secularizării, deci a polului pe care, În cultura europeană, Îl contraatacă. Evident Însă că tema reechilibrării e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
conform acestei analize, ce Înseamnă un același univers și cum Întregul text, poate, se volatilizează. Face parte acest proces - despre care textul spune spre final tot mai puțin - dintr-o interpretare a funcției actuale a Ïambhalei, conform unei alte interpretări teozofice pe care o propune un autor de proză fantastică? Eliade avea totuși dreptate, În 1978, când oferea o autointerpretare pornind de la puterea magică a lui Zerlendi, anume a celui dispărut. Căci pas cu pas Zerlendi e tot mai șters, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
la volumul Reine des bois din 1890), versiunea franceză utilizează, ca și cea românească, figura unui mentor - Andrei Jnepeanu (alias Genépin) - care inițiază un discipol (Mircea Trestianu) în tainele naturii. Acest traiect inițiatic nu ajunge să se transforme în mistică teozofică a naturii, precum în Cartea munților a Bucurei Dumbravă, unde U. apare ca personaj - Marele Urs -, nici nu contrapune figura întreprinzătorului (tot inginer francez, Bernard) imaginii unui arhaic templu al naturii (codrul Borzei), precum în Nopțile de Sânziene de Mihail
URECHIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290373_a_291702]
-
artei de prozator a lui Z., procedeul regăsindu-se și în romane. Imaginile pitorești, insolitul existențelor în lumea mahalalei evreiești, exploatată și de alți autori contemporani, sunt valorizate cu o percepție dilatată de foc mistic și obsedată de mari idei teozofice. Întâmplări banale, locuri prozaice, lesne identificabile în topografia orașului natal, capătă valoare simbolică. Figuri legendare, ca aceea a lui Ben-Iochai, populează visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
însă în absența unei conversații a minții cu Dumnezeu). Nu avem, din păcate, detalii despre identitatea precisă a grupării ezoterice pe care tânărul moscovit începuse s-o frecventeze, dar este probabil ca orientarea să nu fi fost străină de mișcarea teozofică foarte populară în Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai târziu, preotul Sofronie avea să califice acest episod de voluntară apostazie drept „un suicid spiritual”, pentru care s-a pocăit până la sfârșitul vieții cu lacrimi amare. Drumul spre Athostc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]