55,603 matches
-
a rămîne o conștiință, de a ajunge să mai spună ce are de spus. ,îmi produc cu bună știință noi experiențe, exerciții mentale ca să nu amorțesc. în felul ăsta, ceea ce ar trebui să fie doar o plăcere, devine o obligație terapeutică. Plănuita vacanță în Spania devine a must". Alte mijloace: lecturile, desigur, urmărirea atentă a fluxului evenimentelor, dar mai ales, menținerea contactului cu prietenii de pretutindeni, ,permanențele vieții mele" cum le numește ea, chiar dacă rîndurile lor se răresc fără încetare. Căci
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
nu ai nici o scuză că ai scris un articol atât de inspirat și moralizator.Trebuie însă avut în vedere faptul că actul sincer de a cere scuze nu poate fi blamat,ba mai mult trebuie încurajat, el având un efect terapeutic atât asupra andrisantului cât și asupra expeditorului.Ca orice medicament însă, folosit în cantități mari,fără acordul părinților și consultul medicului specialist,cerutul scuzelor are efecte secundare pe termen lung și cauzează leziuni fonice la nivelul timpanului și vătămări neuronale
N-am nici o scuza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83034_a_84359]
-
or, Lodge are, după cum se știe, o savanta devenire de profesor universitar. O misterioasă durere de genunchi, apărută brusc și care nu cedează niciunui tratament o-bisnuit (pe care doctorii o numesc HNA, "habar n-am"), dezlănțuie un șir de încercări terapeutice pe care Tubby le ia frenetic la rând: "în fiecare luni mă duc la Roland pentru fizioterapie, marțea mă duc la Alexandra pentru terapie prin comportament cognitiv, iar vinerea am fie aromaterapie, fie acupunctura." Amorurile clandestine și "sportive" se dovedesc
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
nevroză obsesională, în fapt istoria unuia dintre cazurile-cheie (sau "miturile fondatoare") ale psihanalizei, cel al omului cu șobolani, Ernst Lanzer, a cărui analiză Freud o începuse în toamna lui 1907 (și o va termina nouă luni mai târziu). Despre întâlnirea terapeutică dintre Lanzer și Freud, psihanalistul canadian Patrick Mahony (cel care l-a identificat, în 1986, pe primul ca fiind omul cu șobolani) spunea că ea este "o versiune vieneză a dramei lui Sofocle în care se înfruntă Oedip și Sfinxul
Despre nevroze, paranoia și perversiuni by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14969_a_16294]
-
vreme după ce, ca realitate, au încetat să existe. Eva, logodnica lui Georgi, este crescută de o familie din oraș după ce mama ei (Hanya, evadată, cu mințile rătăcite, de la Auschwitz) dispare; ajunsă într-o clinică de psihiatrie, Hanya scrie, în scopuri terapeutice, un jurnal despre perioada de prizonierat, iar Eva, în mîinile căreia ajunge caietul într-o zi, se sinucide în urma șocului lecturii. Curios este totuși că istoria, care marchează atît de dur destinul personajelor pînă la sfîrșitul celui de-al II
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
adresează, în afara pasionaților de studii americane, și celor interesați de doctrine sociale în general. Normalitatea socială, așa cum o cunoaștem azi (nu chiar atît de diferită de normalitatea socială a epocii lui Thoreau în multe puncte esențiale), este cea chestionată. Cultura terapeutică pe care Thoreau a căutat-o încearcă să reabiliteze în primul rînd individul, să-l aducă în prejma ideii despre Om așa cum este ea în tradiția umanistă. Primul pas pentru realizarea acestei reabilitări ar fi ieșirea din societate (mediu nefast
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
vizează repunerea emancipării, plenitudinii și libertății în slujba individului, într-o linie a criticii societății industriale care culminează cu mișcările de stradă ale anilor '60. Analiza lui Marius Jucan surpinde în eseurile lui Thoreau premisele și caracteristicile proiectului unei culturi terapeutice, precum și pericolele și utopismul ei, dar și elemente legate de stilul și ale formației autorului în discuție. Totul pus în termeni cît mai simpli, punct de plecare doar pentru o discuție asupra tradiției individualismului american față de doctrinele noastre sociale. Marius
Proiectul unei culturi terapeutice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15415_a_16740]
-
vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia multor pasaje din cartea Marucăi este greu perceptibilă, este o construcție complexă. Metafizica în exces temperează unele "libertăți", justifică anumite gesturi - există aici un efect terapeutic. Reacția cititorului ar putea fi de respingere. Pe coperta a patra găsim citate cîteva rînduri din Jurnalul lui Eliade: "Vorbește în majuscule: Absolut, Viață, Ideal, Spirit de observație, expresii surprinzătoare. Și, ceea ce mă încîntă, vanitatea femeii care vrea cu orice
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
din propriul ritm se petrece în cronica la Epistolar, cartea întocmită de Gabriel Liiceanu. Ion Pop taxează indiferența orgolioasă a filosofului față de critica literară, încăpățînarea sa de a considera critica o palidă manifestare culturală, o soră săracă a filosofiei. Funcția terapeutică a poziei este analizată în cel mai consistent eseu al cărții �Incursiuni în �literatura carcerală". Apar aici explicații oarecum surprinzătoare prin lejeritatea lor în legătură cu un fenomen aparte din închisorile politice din anii '50: faptul că poezia legionară avea o deosebită
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
unei crize existențiale a unui tânăr narcoman, o mărturie a unei realități nebănuite în care alcoolul, drogurile și prostituția sunt imaginile existenței zilnice. Pizdeț e un strigăt împotriva acelei "realități care cenzurează tot", un roman care vorbește despre "durerea mai terapeutică decât bucuria" (vezi Fight club), despre căutarea acelor sentimente "pe care nu ți le poate produce viața asta de căcat", dar, mai ales, despre o imensă silă a vieții ("scârba care leagă mâinile") care s-a substituit până și urii
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
toate acestea (sau cu atât mai mult), se simte chiar în această vreme nevoia unor perpetue clarificări ale conceptelor specifice, spre o mai bună integrare a lor, dat fiind că, paradoxal, în opinia autoarei "rezistențele la aplicarea psihanalizei în afara domeniului terapeutic rămân în fapt intacte și se pare chiar că în acest sens asistăm la un recul net în raport cu lucrările pionierilor psihanalizei, care nu ezitau să se aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
nu ezitau să se aventureze în câmpul socio-cultural." Domeniile de care se simte atrasă Chasseguet-Smirgel i se revelează prin prisma câtorva teme importante: înțelegerea psihanalitică a operei de artă (și ambiția elaborării unei metodologii în sprijinul acestei înțelegeri), aplicarea experienței terapeutice la diferite domenii culturale, rolul sublimării în munca analistului - precum și prin psihobiografiile unor autori ca August Strindberg și Patrick Modiano, ori prin analiza unor domenii foarte ofertante (dar, din acest motiv al unei relative facilități simbolice, și periculoase) cum este
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
este extrem de bine documentată și atent argumentată. Pe lângă beneficiul unor clarificări de cea mai bună calitate într-o dispută care animă mediile intelectuale ale ultimului deceniu, cititorul român se poate pune la curent și cu modul de interferare al orientărilor terapeutice și culturale actuale. Élisabeth Roudinesco, La ce bun psihanaliza?, trad. Dara Maria Străinu, Editura Trei, București, 2002, 170 p.
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
și la noi, de exemplu în seria „Humanitas practic”, au fost traduse multe titluri din această categorie). Martin E. P. Seligman, profesor la Universitatea Pennsylvania și fost președinte al Asociației psihologilor americani a propus, la sfîrșitul anului trecut, o nouă abordare terapeutică a suferințelor nevrotice, prin prisma psihologiei pozitive. Cartea lui apărută la Free Press, purtînd lungul titlu Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment (literal - „Fericirea autentică: Folosirea noii psihologii pozitive pentru înțelegea potențialului
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
el va nota însă că "Weininger pare doar cufundat în somn, într-atât de senine îi sunt trăsăturile" ceea ce mi se pare o exagerare). După William M. Johnston, Weininger este, alături de un Karl Kraus, de pildă, reprezentantul tipic al nihilismului terapeutic aflat totuși într-un cert declin la acea vreme nutrind așadar convingerea că nimic nu curmă sau ameliorează suferința, preferând inacțiunea și consecințele finale acțiunii recuperatoare. Urmarea extremă este, bineînțeles, moartea. Publicându-și cartea (în fapt o dezvoltare a dizertației
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
Rațional, de o exasperantă luciditate în relație cu exteriorul și cu sine însuși, ludic și grav în același timp, Paul Neagu investește creația artistică și nenumăratele sale forme de acțiune cu un conținut, în cel mai exact înțeles al cuvîntului, terapeutic. El încearcă, simultan, vindecarea prin geometrie a tuturor dezordinilor și îmblîzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
dilemele sale puerile, își blestemă adolescența psihologică prelungită dramatic, excesiv. E conștient că e pe ultima sută de metri cu abstracțiile, conștientizează existența ca pe un exercițiu de supraviețuire și nu de construcție. Această certitudine îl calmează. Claritatea calmează. E terapeutică. Ia lucrurile așa cum sunt. E tânăr, are rezerve de rezistență. Succesul e încă posibil, eșecul e un accident educativ. E perioada în care devine mistic, cu o credință șchioapă, latentă, pe toată viața. Doar astfel se maturizează și pricepe că
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și mult controversată. Acționând - în dublu registru, freudian și kleinian - concepte cu o utilizare (contrar multor aparențe și a câtorva încercări) foarte delicată, autorul așază totodată o bună distanță între psihanaliza clinică, terapeutică și cea culturală, în speță psihobiografică. Și-a luat de altfel toate precauțiile printr-un capitol introductiv, care fixează cadrul teoretic al aplicației sale. Și a intuit, prin ideea de înțelegere ipotetică, dificultățile mari (la drept vorbind, insurmontabile) pe care
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
a lui Cezar devine, astfel, adevăratul secret. Secretul din spatele paradei secretelor. Profesorul de filozofie, având el însuși fantezii sexuale cu fete tinere, descoperă că notațiile sale intime au un cititor-intrus și i se adresează direct. Mărturisirea diaristică - scrisul ca destăinuire terapeutică pentru uzul exclusiv personal - își pierde instantaneu interesul pentru destinatarul inoportun și anonim. Viciul e amenințat de terapie. Cezar își amintește că ratase în copilărie furtul unui caiet din casa bunicii și se duce să-l "recupereze". Va găsi două
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
pe care aceștia le scriu. Nu aici vom găsi însă rațiunea ultimă pentru care publicul manifestă față de scriitori o neîncredere amestecată cu antipatie, ci în ceva mai profund - în specificul însuși al literaturii scrise din ultimele secole. Dincolo de rolul ei terapeutic și modelator, de faptul că ea rămîne îndeletnicirea specific umană prin excelență, nu e mai puțin adevărat că literatura se hrănește, de vreo două sute de ani încoace, mai ales din nefericire. Frica, remușcarea, regretul, dezamăgirea, deprimarea constituie temele ei favorite
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
ar fi, în astfel de cazuri rafinamentul stilistic trece, cumva, pe planul al doilea în fața caracterului de urgență al mărturisirii. Nu mai este un secret pentru nimeni că mai toată literatura de acest tip are în primul rând o funcție terapeutică (dacă nu de-a dreptul "exorcistică"), esențială pentru acești autori fiind regăsirea libertății interioare și, o dată cu ea, a unui minim echilibru psihologic. Lunga povestire plină de neprevăzut căreia Primo Levi i-a dat titlul Armistițiul nu face nici ea excepție
Meseria de a trăi by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12222_a_13547]
-
să-l invocăm acum în această dispută dintre ficțiune și nonficțiune, dintre construcția estetică și confesiunea liberă, acum când balanța înclină clar în favoarea celor dintâi (ficțiune și construcție narativă). Opțiunea criticului e pentru confesiunea sublimată în operă, nu pentru confesiunea terapeutică brută: "Întreaga operă a unui scriitor autentic e un jurnal, din care nu e cu putință să rupi nici o filă fără să întrerupi cronologia sufletului" (p. 85-86). Opera este deci o confesiune indirectă, mai interesantă decât orice mărturisire diaristică sortită
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
orice cititor sensibil la dramele, reveriile și iluziile omului modern va descoperi nu numai un spațiu de reflecție de certă profunzime (o instructivă lectură psihanalitică ne oferă, în final, d-na Vera Șandor, într-o Scurtă notă empatică de acompaniere terapeutică), ci și o scenă cu spectaculoase desfășurări de roluri, într-o regie mereu inventivă, ingenioasă în soluțiile ei. Și un fascinant spectacol lingvistic, un joc de registre stilistice de mare varietate, care va fi dat destulă bătaie de cap traducătorului
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
ar refuza metafora, ci pentru că o manifestă ca și cum n-ar avea conștiința poeziei moderne ca antipoezie, a literaturii moderne ca antiliteratură, ca și cum n-ar avea "conștiiță de sine". Acest teritoriu al literaturii expuse - narcisic sau trivial, ori pur și simplu terapeutic sau turistic - este acela al sistemului de consum. Teritoriul acesta este altul decît cel al literaturii pure: nu superior sau inferior, așa cum nici ziua nu e superioară sau inferioară nopții. "Totul se reia în această logică șa mărfiiț, nu numai
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]