74 matches
-
care liceeni trebuie să le cumpere fiindcă manualele au diverse lacune. Elevul mai temător că ar putea să pice examenul fiindcă n-are toate aceste cîrje ale manualelor, adună cîte un teanc de asemenea cărți pentru fiecare materie în parte. Terfeloagele astea sînt destul de scumpe. Unele costă mai mult decît manualele. Faimoasele manuale ieftine după care învață copiii noștri sînt în marea lor majoritate o maculatură periculoasă pe care profesorii conștiincioși o evită pe cît pot. Cărțile auxiliare despre care vorbesc
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
scrisă-n funebri fulgeri - Jude-aștepți: ai fost cândva icoană-n munți - sfânt zvâcnet te înălțai spre aștri - luminați nămeți de ce nu dai iertare - slobozire de ce nu uiți păcate slăbănoage căci Tu ești Dumnezeu și ești Iubire: schimbă-n văpăi pârâșe terfeloage dureri și deznădejdi - une prin alte ne-au prăbușit din piscul dumiririi secați orbirii - sclavi suntem încalte trăsuri de chip se-nec' în lutul firii ...îndură-Te - Lumină Preacurată și ne mai umple ochii - înc-o dată ȚĂRANII PRUNCIEI MELE curații
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
viețile mele pe care le-aș fi putut trăi stînd undeva într-o gară/ printre soldați, vagabonzi, cerșetori,/ simțind parfumul unui îndepărtat trup de femeie la care visez/ de pe vremea lui Ghilgameș./ Viața îmi dă întotdeauna de știre:/ lasă tu terfeloagele, ia de pe mine cîțiva bănuți/ și uită!/ Eram fericiți -/ viața mea îndeasă în cărți vieți ce pînă acum/ n-au existat vreodată" (Literatura, fericirea în care trăiesc sărac și umil). Cărțile înseși devin vise, virtualități ce îngînă trăirea sortită inactualizării
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în insula de var/ și de cîrpe, lasă terfeloagele să ardă, cenușa lor/ e praful pe care-l vor șterge forfetarele instituțiilor de cultură/ în care își sfîrșesc viața funcționarii trecuți prin sita unui/ ochi închis în care visează orbul un întuneric mult mai clar" (...) încă nu voi muri
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
și figurând, acum, ca inedite. El dorește însă, pe lângă completarea subcapitolului de istorie literară și politică, un impact mai profund al acestor pagini vechi în conștiința receptoare a publicului de azi. Nu le-ar vrea așadar pure documente, îngroșând seria terfeloagelor răscolite exclusiv de șoarecii de bibliotecă, ci pagini cu forță de modelare spirituală, care să recalibreze piața ideilor. Să devină cunoscute, dar și dezbătute, controversate, puse la activul, nu la pasivul cunoașterii. Dan C. Mihăilescu vede în Tradiție ceea ce luăm
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din pildele pe care ni le dai. PRICINĂ: Învățați, învățați, și nu uitați a-mboldi pe puturoșii de logofeți să scrie în terfeloagele lor toate acestea, pentru a rămâne și celor de după voi prilej de învățătură și de mirare. LIMBUTUL: Să nu te-ndoiești de asta, Măria Ta. Încă de pe acum nu doar supușii Măriei Tale, dar și vecinii, ba și alții dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
scoate ochelarii și îi șterge foarte preocupat, ca și cum investește în asemenea îndeletnicire cam toată știința sa. Mama nu mai apare. După ce termină de șters ochelarii, Călin scotocește într-o geantă lungă pe care o ținea între picioare. Cotrobăie. - To’ cu terfeloaga aia umbli după tine? Ridică din umeri. Scoate un fel de fluier. Îi spune bătrânului cum se numește. L-a luat acum din turneul acela la Sfântu-Gheorghe. Tilincă. - Dai banii pe... Mă rog, dacă ție-ți place... Mai ai bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai rar, da’ bine!” „Întâi și întâi trebușoara asta n-o făcea cu oricine, că s-ar fi putut alege cu praful de pe darabană... O făcea cu oameni de cuvânt, care îi plăteau până la ultimul șfanț... Costică Prispă o luat terfeloaga și o învârtit-o pe toate fețele. Și o băgat de seamă că toți cei trecuți acolo - până la Vasile Căpitanu - aveau șirul socotelilor tăiat cu o linie apăsată. „Ce înseamnă asta, domn’ perceptor?” - o întrebat Costică. „La toți cei scriși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a prins a li se împletici limba în gură... Numai ce îl auzeai pe Costică: „Măi tu... măi Toa... Toadere. Așa... așa-i că... că ți... că ți-am făc... făcut-o? Că...când am gă... găsit eu ter... trefeloa... terfeloaga ceea a... am stat și... și m-am gân... gândit că...că i-o fa...fac eu lu... lui Toare... Toadere al me... meu. Și ți-am...ți-am făcu... făcut-o hă... hă... hă!” Toader, mai mutălău din fire
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Și Aizic, cu plaivasul în mână și abacul în față, a început să facă socotelile. Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului, și cum din când în când ovreiul scria pe terfeloaga din fața lui. Când a terminat treaba, i-a întins catastiful lui Hliboceanu. Uite câte parale ai de luat. Îi bună socoteala sau nu? Apoi eu încă n-am socotit, da’ știu că nu te-a lăsa inima să dijmuiești munca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să sară de la trambulină, iar apoi a tras de volan, sărind peste scuarul din mijlocul șoselei. A aterizat În mijlocul unui cor de claxoane și de frâne, pe care l-a potolit fluturând timp de câteva secunde pușcociul pe fereastra deschisă. Terfeloaga cunoștea, pesemne, toate trucurile din carte, fiindcă se prinsese de antena unei limuzine care transporta spre oraș o pereche de proaspăt Însurăței, aflată În mijlocul cortegiului de nuntă. — Mai repede! Termin imediat, a zis moșneguțul atomic, accelerând ca o rachetă. Deci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
buchiile mele și hîrtia mă îngăduie. Mi-am pregătit deja alte voci, alte încăperi, într-un cuvînt, altă narație, alt roman. Mă laud că știu ce va face cutare personaj, cutare ființă, ce-o să se întîmple în realitatea ficțiunii, a terfeloagelor mele, dar în cealaltă, în realitatea reală, rămîn complet neajutorată. N-am descifrat ce trebuia să descifrez în "gunoaiele" de la poartă. Spatulele, crochiurile, vopselele, chinese watercolors, paletele aruncate nu mi-au spus nimic. Aș fi putut înțelege că-l umilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de nu știai la ce să te mai uiți. Și câteva cărți mari, cam zdrențuite, cu o mulțime de hârtiuțe drept semne între foi zăriseră acolo. Odată - și-a amintit un învățător tânăr - Ceasornicarul lăsase pe masa din atelier două terfeloage deschise: uitându-se peste paginile aflate la vedere, nu recunoscuse nici măcar o literă: erau scrise într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se vedea și din graba cu care încerca să-și expedieze clienții, parcă nici nu-l mai interesau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ursoaică etc. a fost folosit parțial și de Iorgu Iordan, care, în Stilistica limbii române (1944), furnizează o lungă listă de termeni peiorativi; pe lângă metaforele animaliere, apar aici boarfă, buleandră, cațaveică, chiftică, coardă, farfuză, feorțotină, marcoavă, mătrăgună, otreapă, parașutistă, pațachină, terfeloagă, treanță etc. In perioada comunistă, subiectul nu a mai putut fi tratat, din rațiuni de cenzură și pudibonderie oficială. L-a reluat parțial Edgar Radtke, într-un studiu despre termenii de desemnare a prostituatei în italiană, comparați cu cei din
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
tu, ce carte,/ de care nu se mai desparte,/ citește acest vrednic domn,/ uitând de masă și de somn?/ La pagina vreo patru sute,/ privirile i-au fost cusute/ cu ața literelor mici/ ca niște rânduri de furnici./ Țesut în scumpa terfeloagă,/ El, unul, pare că se roagă... Virtuozitatea frazării lirice se pliază, în cazul lui Șerban Foarță, pe o irepresibilă exigență formală, dincolo de care imaginarul, bine strunit în mecanismele artificiilor retorice, își expune relieful său contorsionat și himeric: „Ce înger mântuie
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
remarcabil înzestrat, Johann Gorgias, venit, ca trimis austriac, în Nordul Moldovei, destul cât să prindă campaniile napoleoniene, meandrele Eteriei și schimbările ulterioare dintr-o zonă neomogenă (pentru a nu zice convulsivă) a Europei. Cel căruia îi place „să șoricărească” prin „terfeloage”, cum singur spune, anume George Dorn, alter-ego al autorului, trăitor în România contemporană, are doi prieteni, egalmente amatori de forări, mai mult sau mai puțin speculative, în trecutul urbei lor, dacă discuțiile se poartă în jurul unor repetate rânduri de votcă
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
într-un adevăr uman, care este întotdeauna contextual, acela care nu înseamnă fixație retroversă, ci, prin vorba lui Gadamer, expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale. De aceea, pe lângă fragmentele masive, convingător decupate spațial și factual, căci verificabile în „terfeloage”, descoperim un duh al memoriei generice, atent să avertizeze că orice inițiativă narativă de o anvergură consistentă poate propulsa în istoria vie ceea ce ar rămâne, fără speranța vreunui spirit suficient de curios și aplicat, în hrisoave pe cale de descompunere. Meritul
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
în oceanul nenumărabilului, și totuși - sau tocmai de aceea - de carnal palpit. Cu obstinata repetiție a celui ce deține un patent, conjuncția cum (mai rar ca precum) operează („Lebăda albă adânc murmurătoare cum apa lacului/ cum un râs înghețat în terfeloagele imaginilor”) autoritar. O lirică sălbatică/ cultă, primitiv/ rafinată, jovial/tragică profită de acea disimetrie ce dă fizionomie umanei fețe, susținută de constanta conformaț ie a metaforei, de logica plinului în de gol și a golului în de plin, de continua
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
chiar ). Amintind atât de Neuronia lui Călin Vlasie, cât și de emisiile fluviale ale poeților din jurul Cenaclului de Luni (Căderea și Totul de Mircea Cărtărescu, Călătorie în erele geologice de Liviu Antonesei, Hermes de Ion Stratan sau, mai terestru, Cimitirul terfeloagelor de Liviu Ioan Stoiciu), Poem neuronal propune, în plină etică trans și în plină invazie neologic tehnologică, o salutară ancorare în istoric: „Gata cu lamentarea istorică cu mila de sine/ gata cu abisurile infra și sub conștiente/ mările lor de
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
cartea. Primele rânduri erau despre cât de mult este prețuită și ocrotită femeia printre musulmani. Mă iau nervii! Păi, dacă e așa, le-o dau pe Marcela să o ocrotească ei, că eu unul m-am săturat! Dau să arunc terfeloaga pe masa udă de bere dar Pidel intervine prompt: - Deschide la pagina patruzeci și unu și citește cu mare atenție, dup-aia mai vorbim! Așa fac. Oaaa! Aici un înțelept de-al lor scria negru pe alb: „Dacă separarea soției
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
sub perne, Pentru-o noapte de odihnă dulce Indecența e la ea acasă Un discurs în plus, nu mai contează Demnitarilor de azi nu le mai pasă Cât rămâne cobitoarea trează Bună seara domnule ministru Circumstanțele sunt deci atenuante Rupe terfeloaga aia de registru Cu minciuni atât de captivante Că rămân naivii să te-asculte Cine crede-n stropul de dreptate Nu mai ia în seamă cât de multe Spuneți despre sfânta libertate Bună seara domnule ministru Iartă-mă că-nchid
MINCIUNI CAPTIVANTE de ION UNTARU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365786_a_367115]
-
un muzeu uitat de țară Cu lacăte pe dinafară Pe care cineva a scris: „E închis, că sunt închis!” Dar important e doar impactul Că drama s-a jucat în actul Când se vorbea despre-o mârțoagă Furată dintr-o terfeloagă Și moartă pentru „cauză” Când lumea era-n pauză Iar doi judecători în robă Era să uit: bătea-ntr-o tobă Un omuleț de catifea, - Judecătorii la cafea Cic-ar fi luat atunci măsura Măsura cui? Să-și țină gura
FRUMOŞII NOŞTRI CAI! de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361724_a_363053]
-
un muzeu uitat de țară Cu lacăte pe dinafară Pe care cineva a scris: „E închis, că sunt închis!” Dar important e doar impactul Că drama s-a jucat în actul Când se vorbea despre-o mârțoagă Furată dintr-o terfeloagă Și moartă pentru „cauză” Când lumea era-n pauză Iar doi judecători în robă Era să uit: bătea-ntr-o tobă Un omuleț de catifea, - Judecătorii la cafea Cic-ar fi luat atunci măsura Măsura cui? Să-și țină gura
FRUMOŞII NOŞTRI CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351747_a_353076]
-
un muzeu uitat de țară Cu lacăte pe dinafară Pe care cineva a scris: E închis că sunt închis! Dar important e doar impactul Că drama s-a produs în actul Când se vorbea despre-o mârțoagă Furată dintr-o terfeloagă Și moartă pentru cauză Când lumea era-n pauză - Iar doi judecători în robă, (Era să uit: bătea-ntr-o tobă Un omuleț de catifea) Judecătorii la cafea Cic-ar fi luat atunci măsura (Măsura cui?) Să-și țină gura
FRUMOŞII NOŞTRI CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356499_a_357828]