45,789 matches
-
nopți, nu m-am mai simțit rătăcită. Nici singură, cum mă simt de atîtea ori, de atîtea ori. Am venit pregătiți pentru această întîlnire. Și ea, chiar s-a produs. Într-o atmosferă de o normalitate profundă. Cînd s-a terminat concertul din prima seară, se apropia de ora unu din noapte. Nimeni nu se grăbea nicăieri. Nici la aplauze, nici după. Nimeni nu fugea spre niciunde. Rîuri de oameni normali se revărsau peste oraș, peste noapte. Oameni eleganți, care vorbeau
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
cu un râs care pare să nu se mai oprească, repetând întruna: , Două mii de volume sub pat! Imaginați-vă: două mii de poeți columbieni!" A patra secvență. Dineu final, cu câțiva apropiați. Spectacolul sejurului lui Vargas Llosa la București s-a terminat. Mă aflu în dreapta lui și îl văd din profil. E frumos, la cei 69 de ani ai săi. Stă ușor răsturnat pe spătarul scaunului, cu ochii închiși, și ține în mână cupa evazată a paharului cu vin roșu. Simt nevoia
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
Dacă asta vi se pare aberant, stați să vedeți o lecție de auto-apărare: cadeți învățând cum să se apere atunci când un om îi atacă cu fructe proaspete, în speță banane sau zmeură. În plus, Monty Python au început și au terminat trendul umorului deconstructivist, în sensul jocului cu opozițiile binare. Pilde: într-o lume de supermani, reparatorul de biciclete are statutul fabulos pe care îl are un superman în lumea oamenilor. Nici aristocrația britanică nu scapă tirului dezlănțuit de Monty Python
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
repet au făcut și filme. Nu oricum: când EMI i-a lăsat baltă, fostul membru The Beatles George Harrison a pus pe picioare o companie pentru a-i finanța. În căutarea sfântului potir Graal, făcut după ce seriile de televiziune se terminaseră, a ajuns pe ecrane în 1975. Hohotele de râs încep înaintea filmului. Genericul e scris în engleză modernă, subtitlurile - într-o bășcălie de engleză veche. Pe fundalul muzicii sumbre, genericul și subtitlurile încep să difere: ultimele te invită să mergi
Mai comic decât Python nu se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11261_a_12586]
-
acestuia destul de simplu: , se găsesc, gata pregătite, la Rialto". Citez acest schimb de replici, doar în aparență ironic și despre care nici măcar nu se știe dacă s-a petrecut cu adevărat sau dacă e doar o legendă, pentru că tocmai am terminat de citit o carte despre relația dintre om și simbol. Aș fi putut să încep altfel, păstrînd neschimbată ideea, cu un citat desprins din chiar cartea despre care vă vorbesc: ,Orice considerație generală asupra operei simbolice este obligată să pornească
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
cu această peliculă. Pe lângă nenumăratele similitudini cu The Quest for the Holy Grail a lui Monty Python pe care le-au subliniat conștiincios. Citez: "O distribuție britanică decentă se luptă cu mocirla și cu un dialog îngrozitor". Iar articolul se termină cu îndemnul adresat spectatorilor de a evita acest film "cam ca pe ciumă". Ei, dar cu Renașterea italiană, lucrurile se îmbunătățesc simțitor. Vezi Neguțătorul din Veneția, în regia și co-scenariul lui Michael Radford. De o modestie adecvată: "Am scris scenariul
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
Pierre Brossard (Michael Caine), ucigașul a șapte evrei este unul foarte sărac și credincios, care depinde de biserică și de vechea gardă pentru mijloace de subzistență, așa că pare relativ ușor de prins. Nu tocmai, iar filmul nu doar că se termină în coadă de pește, dar este mult prea vag în definirea personajelor, printre care și cele secundare, ca cel interpretat de Bates. Așa că dă lovitura de grație majorității thespienilor, doar Tilda Swinton și Caine (al cărui personaj nu e tocmai
Istoria se repetă... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11306_a_12631]
-
arhivă din legături de viață ori de familie, în stare să estompeze anumite stridențe retorice, făcînd să sune mai potrivit și fraze ceremonioase, nițel caduce la ani și ani de la evenimentul care le-a prilejuit. Abia pe urmă, după ce ai terminat-o de citit ca pe o relatare de cursă cu jaloane, ferind statui, traversînd cărți, poți să vezi, în scrierea lui Ion Papuc, o lucrare de critică. Nu, firește, am mai spus-o, una care să despartă apele, nefiind, autorul
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
staruri culturale sau autori de best-sellers. Afară din ograda noastră sîntem niște iluștri necunoscuți...." (Cum ne vom mai privi în ochi?); și altundeva: ,Lumea culturală românească... e bîntuită de tot felul de războaie ideologice, de scandaluri care nu se mai termină, de stafii interbelice, transoceanice, de dreapta, de stînga, de tot felul de gogorițe. Dacă te-ai lua după ce citești prin reviste, ai crede că spațiul nostru cultural mișună de fasciști sau de neocomuniști (de sorginte americană), Ťboieriť, respectiv Ťoieriť ai
Bunul-simț ca ideologie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11303_a_12628]
-
ai în singurătate, conștiincios cu gusturile tale, dar și cu lacunele. Că nu prea mai ai timp, și asta te doare, preferi să citești puțin și bun, condiție temeinică de supraviețuire în vremurile de restriște cronofage, ce nu se mai termină nici pentru tine, nici pentru lume și nici, mai ales, pentur cei pe care îi iubești pentru valoarea lor, îi respecți pentru frumusețea lor morală, și pe care, de dragul lumii și în pofida frustrărilor ei, i-ai dori, cu voia lor
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
-le în memoria cititorului exigent, cu cadrul și împrejurările cuvenite, pentru o istorie literară fără confuzii și lacune. Scăpări regretabile din vedere se întâmplă frecvent, din păcate, în marea trăncăneală generalizată din presa noastră, și care trăncăneală nu se mai termină nici ea, ci se întețește, cum știm. Precizările Iată precizările care îți sporesc sentimentul de seriozitate și încredere, cum de altfel și numele mari ale intervievaților, (de data aceasta Nicolae Manolescu, Oana Orlea, Octavian Paler și Gerhard Csejka): Transcrierea înregistrărilor
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
tocmai datorită scenariilor, cele două spectacole prezentate la București nu s-au situat pe același plan valoric. Lui Boris Eifman îi convine, în calitate de creator, secvențialitatea, succesiunea unor episoade, iar în cadrul acestora succesiunea unor dansuri, în care predomină unghiularitatea și se termină printr-o poză finală, care fixează pentru câteva clipe imaginea. Această secvențialitate s-a potrivit întru totul suitei de momente din Moličre și al său Don Juan, care ilustrau succesiunea de escapade ale lui Moličre însuși sau pe cele imaginate
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
licitație se vinde nota LaDoMiii 7 minor, notă cîntată o singură dată și din greșeală de către Jimi Hendrix. În tot acest timp, Oxy Duma umbă de colo colo și vorbește cu toți despre romanul vieții lui pe care chiar îl termină de scris nu înainte ca Micchi Două-Trei Degete să descopere că Engelbert Jr. furase ideea cu ,umorul ezoteric". ,Secretul" filozofiei lui de Oxy era Marea Glumă a Omenirii: numai că ,Gluma nu are cum să fie transpusă în cuvinte. Marea
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
mutamento e del cambiamento della tradizione che noi ci rappresentiamo del mondo stesso, sostenendo che: "Tutto ciò che muta, è necessario che sia divisibile. D'altronde, poiché ogni mutamento è da qualcosa verso qualcosa, quando la cosa è giunta al termine finale del suo cambiamento, non muta più; mentre, quando è nel termine iniziale, essa non cambia né în se stessa né în tutte le sue părți, poiché ciò che stă sempre nello stesso modo non muta né in-sé, né nelle
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
stesso, sostenendo che: "Tutto ciò che muta, è necessario che sia divisibile. D'altronde, poiché ogni mutamento è da qualcosa verso qualcosa, quando la cosa è giunta al termine finale del suo cambiamento, non muta più; mentre, quando è nel termine iniziale, essa non cambia né în se stessa né în tutte le sue părți, poiché ciò che stă sempre nello stesso modo non muta né in-sé, né nelle sue părți"32. Queste riflessioni aristoteliche rilevano, infine, îl mondo rispetto al
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
inesorabilmente l'uomo e lo stesso destino della sua vită. Un sortilegio costituito da queste sole separazioni dà senso all'attimo della creazione. L'ultima frase equivale allo sgretolamento di un sogno: l'opera al suo inizio, ora al suo termine. În quel sogno resta ancoră îl simulacro di un'incantata trasformazione del reale che appanna la possibilità che îl miserere della propria vită și coniughi al kyrie eleison dell'ultimo attimo percepito possibile. La molteplicità della parolă acquisisce la dimensione
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Egli stringerà una forțe alleanza con molti/per una settimana e, nello spazio di metà settimana,/farà cessare îl sacrificio e l'offerta;/sull'ala del tempio porrà l'abominio della desolazione/e ciò sarà șino alla fine,/fino al termine segnato sul devastatore", Dn, 9, 27; mă anche ibid., 11, 31; 12, 11; poi Mt, 24, 15. 6 Gv, 19, 34. 7 Cfr. Corano, Sura XXIX, vv. 20-23. 8 Cfr. Corano, Sura LXXVII, vv. 45-50. 9 Ct, 8, 6-7. 10
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
altro, la libertà, "Lo Sguardo", 4 (2010). 17 P. Bourdieu, La distinzione, Îl Mulino, Bologna, 1983, p. 466. 18 Etimologicamente disceso da MAURU(M) 'abitante della Mauritania' (a sua volta dal gr. (a)maurós e màuros 'scuro'), come sost. îl termine, originariamente usato, al plurale, per indicare gli 'arabi di Spagna', assume îl valore generico di 'saraceni, musulmani' all'altezza del primo Furioso (1516), mă come agg. già a fine '400 ha valore di 'africano' (Masuccio), 'servo o schiavo negro' (Macinghi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che appaiono sempre meno governabili - dicendo loro: "Stiamo facendo qualcosa, vedete?" E, si potrebbe aggiungere, essi sono anche un formidabile "gadget dell'immaginario" a disposizione del marketing elettorale, grazie al quale taluni movimenti politici raccolgono (crescenti) consensi. Se valutati în termini di efficacia reale, i muri rappresentano în effetti una soluzione illusoria - o per meglio dire, puramente "immaginaria": W. Brown evidenzia ad esempio che, în riferimento alla barriera fra Stați Uniți e Messico, "Le dichiarazioni di "successo" și riferiscono solo alla
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e spazio quanto sulla relazione fra democrazia e sovranità. E per impostare la riflessione în merito, come suggerisce Wendy Brown, è utile prendere spunto da alcune considerazioni di Carl Schmitt. Sovranità, spazio, democrazia Secondo la ricostruzione formulată da Schmitt, îl termine nomos, lungi dal denotare genericamente ed estensivamente la "legge" o la "normă", fă riferimento a una dimensione essenzialmente spaziale del diritto: con îl termine nomos și evocă în sostanza l'idea di un ordine politico inscindibilmente legato allo spazio fisico
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
da alcune considerazioni di Carl Schmitt. Sovranità, spazio, democrazia Secondo la ricostruzione formulată da Schmitt, îl termine nomos, lungi dal denotare genericamente ed estensivamente la "legge" o la "normă", fă riferimento a una dimensione essenzialmente spaziale del diritto: con îl termine nomos și evocă în sostanza l'idea di un ordine politico inscindibilmente legato allo spazio fisico e geografico della sua esistenza e validità11. È nel cuore dell'antichità, nella fâse cruciale della formazione della cultură civile greca, che și manifestă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la contraddizione rappresentata da questa asimmetria è stată superata 16, la sovranità "recintata" degli Stați continuă a proporre interrogativi. Și torna perciò alle coordinate del rapporto nomos-spazio-sovranità esaminate în partenza. Se la ricostruzione storico-filologica dell'origine e del senso del termine nomos che Schmitt propone può essere discutibile, ben più fondată è la constatazione che egli fă în merito al legame inscindibile fra spazio (chiuso) e sovranità: se quest'ultima non può sussistere în assenza di una delimitazione dello spazio e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dire che le condizioni che rendono storicamente e praticamente possibile l'affermarsi delle democrazie risultano în contraddizione con îl fine politico e istituzionale proprio delle democrazie medesime: pur partendo da un altro punto di vista, ed esponendo la questione în termini diverși 19, è quanto Robert Dahl în fondo rileva quando, indicando îl percorso "virtuoso" e più sicuro per giungere ad una poliarchia stabile, antepone la fâse della "liberalizzazione" della competizione politică a quella della "partecipazione e inclusione 20". Prendendo spunto
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
necessario). Non și tratta però di un processo lineare, né și può pensare che băști agire per decreto o enfatizzare la buona volontà dei "giusti" per ricomporre îl dissidio fra lo spirito della democrazia e la sua traduzione pratica în termini di Stato sovrano chiuso în se stesso. D'altronde, un ordinamento democratico non può - se non generando un'altra contraddizione - scegliere come e în quale direzione incamminarsi prescindendo dal consenso dei cittadini e dei "governati" în genere. La democrazia è
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
connesse ai processi di democratizzazione. 20 Și veda R.A. Dahl, Poliarchia. Partecipazione e opposizione nei sistemi politici (1971), F. Angeli, Milano, 1990. 21 Wendy Brown elenca e analizza brevemente alcuni aspetti contraddittori o problematici della sovranità, fra cui: "1. Îl termine sovranità indică sia îl potere assoluto sia la libertà politică. 2. La sovranità genera l'ordine attraverso la subordinazione e la libertà attraverso l'autonomia. [...] 5. La sovranità è segno dello Stato di diritto e della vigenza di un ordinamento
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]