20 matches
-
observatorul astronomic se uita cam cinci la sută din timp după stelele unde nici picior de om nu va călca vreodată. În schimb oamenii de știință care lucrau acolo mare parte din ei fizicieni, furnizau radiații în ionosferă și în termosferă pe regimul greu dând naștere la turbulențe care au schimbat clima în zonă. Dar asta n-ar fi totul. Generatoarele, bine ascunse, lansau în eter unde care afectau creierul uman pe o rază de mii de kilometri. Când au priceput
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/mihai_condur_1464721567.html [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
poate fi dizolvat de președintele statului la cererea primului ministru niciun avertisment premergător nu a fost dat nici de data aceasta inervația arcului mandibular este asigurată de ramurile nervului trigemen avioanele noastre au fost mărețe în lovirea adversarului pe lângă acestea termosfera conține urme de dioxid de carbon și apă din corpuri externe precup praf sau meteoriți imitarea naturii în aspectele esențiale ale omului și vieții după modelul antic un panarițiu profund se tratează chirurgical de urgență chirurgul scoțând puroiul și țesuturile
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
nobile se află în cantități mai mari decât pe Soare. are o zonă marginală mai mică, iar apoi, treptat, stratul atmosferic ajunge la interiorul lichid al planetei. De la cel mai mic la cel mai înalt, straturile atmosferice sunt troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Fiecare strat are gradientul său de temperatură. Cel mai mic și mai puțin înalt strat, troposfera, conține un sistem complicat de nori și ceață, cuprinzând amoniac, hidrosulfat de amoniu și apă. Cei mai înalți nori de amoniac vizibili
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
Jupiter sunt mult mai puternice și luminoase decât cele prezente pe Pământ; cu toate acestea, fulgerele creeate în urma unei activități reduse a furtunii se aseamănă cu cele de pe Pământ. Atmosfera lui Jupiter este împărțită în patru straturi orizontale:Troposfera, stratosfera, termosfera și exosfera. Spre deosebire de Terra, Jupiter se lipsește de ultimul strat numit mezosferă. Jupiter nu are o suprafață solidă, iar cel mai puțin înalt strat atmosferic, troposfera, face trecerea ușoară dintre atmosfera și fluidul planetei. Acesta este un rezultat al temperaturii
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
află la aproximativ 50 de km deasupra norilor vizibili (sau nivelul de 1 bar), unde presiunea și temperatura sunt de aproximativ 0,1 bari și 110 Kelvin. În stratosferă, temperatura se ridică la aproximativ 200 de Kelvin la trecerea spre termosferă, la o altitudine de 320 km și la o presiune de 1 μbar. În termosferă, temperatura continuă să crească, eventual depășind 1000 Kelvin la aproximativ 1000 de km, unde presiunea este de 1 nbar. Troposfera lui Jupiter conține o structură
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
presiunea și temperatura sunt de aproximativ 0,1 bari și 110 Kelvin. În stratosferă, temperatura se ridică la aproximativ 200 de Kelvin la trecerea spre termosferă, la o altitudine de 320 km și la o presiune de 1 μbar. În termosferă, temperatura continuă să crească, eventual depășind 1000 Kelvin la aproximativ 1000 de km, unde presiunea este de 1 nbar. Troposfera lui Jupiter conține o structură complicată de nori. Cei mai înalți nori, localizați în zona de presiune de 0,6-0
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
înaltă (1-100μbar) de către metan sub influența radiațiilor ultraviolete solare (UV). Abundența metanului în stratosferă raportată la cea a hidrogenului molecular este de 10 , în timp ce abundența hidrocarburilor ușoare, ca etanul sau acetilena raportată tot la hidrogenul molecular este de doar 10. Termosfera lui Jupiter se află la o presiune mai mică de 1 μbar și demonstrează fenomenele ca incandescența aerului, aurorele polare și emisiile de raze X. Înăuntrul acesteia are loc o creștere a densității electronilor și a ionilor, ce formează ionosfera
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
presiune mai mică de 1 μbar și demonstrează fenomenele ca incandescența aerului, aurorele polare și emisiile de raze X. Înăuntrul acesteia are loc o creștere a densității electronilor și a ionilor, ce formează ionosfera. Cea mai mare temperatură dominantă în termosferă (800-1000 de Kelivn) nu a fost încă explicată de-a binelea , deși există modele ce prezic faptul că temperatura nu ar fi mai mare de 400 de Kelvin. Acestea pot fi cauzate de absorbția radiațiilor de înaltă energie venite de la
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
fost observate prima dată la Observatorul Einstein în 1983. Particulele energetice provin di magnetosfera lui Jupiter și creează aurore ovale ce înconjoară polii. Spre deosebire de analoagelor pământești, care apar doar în timpul furtunilor magnetice, aurorele jupiteriene sunt permanente în atmosfera plantei Jupiter.. Termosfera a fost primul loc extraterestru unde a fost descoperit cationul "trihidrogen" (H). Acești ioni se clasifică în partea mijlocie-infra-roșie a spectrului, cu o lungime de undă între 3 și 5 μm. Acesta este mecanismul principal de răcire a termosferei. Compoziția
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
Jupiter.. Termosfera a fost primul loc extraterestru unde a fost descoperit cationul "trihidrogen" (H). Acești ioni se clasifică în partea mijlocie-infra-roșie a spectrului, cu o lungime de undă între 3 și 5 μm. Acesta este mecanismul principal de răcire a termosferei. Compoziția atmosferei lui Jupiter este similară cu cea a planetei. Atmosfera lui Jupiter este cea mai cuprinzător înțeleasă dintre cea a tuturor planetelor gigante, deoarece a fost studiată direct de proba atmosferică adusă de "Galileo", luată în momentul intrării acestuia
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
a teledetecției. Sateliții de teledetecție pot și să profite de orbita heliosincronă la o altitudine de circa 800 de kilometri și aproape de o înclinație polară. Obiectele aflate pe orbită terestră joasă întâlnesc o dâră atmosferică sub formă de gaz în termosferă (de la 80 la 500 km altitudine) sau în exosferă (peste 500 km altitudine), a cărei natură depinde de înălțime. Altitudinea folosită pentru punerea pe orbită a obiectelor este de obicei situată dincolo de 300 km, pentru limitarea efectelor dârei atmosferice. Orbitele
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
este formată din două straturi principale, troposfera - zona unde temperatura descrește odată cu creșterea altitudinii și stratosfera - zona unde temperatura crește odată cu altitudinea. Limita dintre acestea, numită tropopauză, apare la o presiune de 0.1 bar (10 kPa). După stratosferă urmează termosfera ce are o presiune mai mică, de la 10 până la 10 microbari (de la 1 până la 10 Pa). Termosfera trece treptat în exosferă. Anumite modele ale planetei sugerează că benzile colorate sunt nori cu compoziție diferită în funcție de altitudine. Norii de la altitudinile cele
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
unde temperatura crește odată cu altitudinea. Limita dintre acestea, numită tropopauză, apare la o presiune de 0.1 bar (10 kPa). După stratosferă urmează termosfera ce are o presiune mai mică, de la 10 până la 10 microbari (de la 1 până la 10 Pa). Termosfera trece treptat în exosferă. Anumite modele ale planetei sugerează că benzile colorate sunt nori cu compoziție diferită în funcție de altitudine. Norii de la altitudinile cele mai înalte apar doar la presiuni sub 1 bar, cu o temperatură prielnică condensării metanului. La presiuni
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
produși ai fotolizei ultraviolete a metanului, precum etanul și acetilena. În stratosferă există cantități mici de monoxid de carbon și acid cianhidric. Stratosfera lui Neptun este mai caldă decât a lui Uranus, din cauza concentrației ridicate de hidrocarburi. Din motive necunoscute, termosfera planetei atinge o temperatură anormal de mare, de 750 K. Planeta este prea departe de Soare pentru ca această căldură să fie generată de radiațiile ultraviolete. Este posibil ca temperatura să fie ridicată din cauza interacțiunii atmosferice a ionilor din câmpul magnetic
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
generată de radiațiile ultraviolete. Este posibil ca temperatura să fie ridicată din cauza interacțiunii atmosferice a ionilor din câmpul magnetic al planetei. O altă teorie presupune că undele gravitaționale care provin din interior se disipează în atmosferă, încălzind-o. Pe lângă acestea, termosfera conține urme de dioxid de carbon și apă provenite probabil din surse externe precum praful și meteoriții. Magnetosfera lui Neptun este similară cu cea a lui Uranus, având un câmp magnetic foarte înclinat în raport cu axa sa de rotație, la 47
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
20 Km, protejând Terra de radiațiile ultraviolete ale Soarelui, protejând viața pe planetă; stratosfera se întinde până la 50 km deasupra suprafeței Pământului, aici zboară avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei pături; mezosfera - cuprinsă între 50-80 Km, ionosfera (termosfera) - are o grosime de 450Km, aici undele radio sunt reflectate de acest strat, și tot aici este locul în care apar aurorele polare; exosfera este stratul cel mai de sus al atmosferei, nu conține decât particule extrem de rare de hidrogen
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fizic) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea neschimbată. IONOSFÉRĂ Pătură superioară a atmosferei, cuprinsă aproximativ între 100 și 1000 km, puternic ionizată datorită radiațiilor solare ultraviolete, în care gazele componente sunt rarefiate și încărcate cu ioni; termosferă. IZOMÓRF ~ă (~i, ~e) (despre substanțe) Care, având o compoziție chimică diferită față de o substanță, posedă forme cristaline asemănătoare cu aceasta. IZOTÓNIC, -, (Despre soluții) Cu aceeași presiune osmotică; izoosmotic. METALOÍD, metaloizi, Element chimic rău conducător de căldură și de electricitate
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
mai pronunțată diferențiere sub aspectul proprietăților diferitelor straturi se manifestă în cazul temperaturii, prin natura variației sale cu înălțimea și valoarea gradientului vertical de temperatură. În funcție de acest criteriu, atmosfera este divizată în cinci pături (straturi) principale, sferice: troposfera, stratosfera, mezosfera, termosfera și exosfera, separate prin straturi de tranziție. În fig.2.1. și în tabelul 2.1 sunt indicate pozițiile de denumirile acestor straturi. Limitele lor pot suferi modificări importante pe parcursul unui an calendaristic, în funcție de latitudine, anotimp și situația meteorologică
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
lua valori între 500 K și 2000K. Temperatura crește accentuat cu altitudinea, ajungând la circa 1400 K la înălțimea de 250 km (la valori mult mai mari, în perioade de activitate solară ridicată) și la 1500-2000 K, la limita superioară. Termosfera reprezintă stratul cel mai cald al atmosferei, datorită absorbției puternice a radiației solare (cu lungimea de undă) de către oxigenul molecular, care disociază (rezultând astfel oxigenul atomic). Această pătură se comportă ca un scut împotriva meteoriților (aceștia ard datorită căldurii degajate
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]
-
cu înălțimea. Tipic pentru acest strat este fenomenul de dispariție-scurgerea gazelor atmosferice în spațiul circumterestru-fapt pentru care exosfera a fost denumită și sferă de disipație. Exosfera se întinde până la înălțimea de 2000-3000 km, unde vine în contact cu gazul interplanetar. Termosfera și exosfera se deosebesc de păturile mai joase prin rarefierea extremă a aerului și prin influența marcantă a radiațiilor cosmice și solare ultraviolete, care produc diferite tipuri de reacții de excitare, disociere, ionizare, însoțite de procesele inverse de dezexcitare, recombinare
ORDINE ȘI DEZORDINE ÎN SISTEME MACROSCOPICE by PARASCHIV DANIELA () [Corola-publishinghouse/Science/1776_a_3171]