12 matches
-
cu Cr asigură o structură omogenă, mărirea stabilității elastice, atât în timp cât și la temperaturi ridicate, și ameliorarea proprietăților mecanice ale fontei pentru segmenți. Celelalte elemente de aliere - Mo, V, Ni, Ti ameliorează în plus proprietățile fontei pentru segmenți : termostabilitate, rezistență mecanică (la oboseală, la uzură). În ceea ce privește duritatea materialului, există cerințe antagonice: - Din punctul de vedere al cilindrului, segmenții trebuie să fie cu duritate mai mică, astfel uzura va fi mai mică. - Din punctul de vedere al segmenților, duritatea lor
Segment de piston (motor) () [Corola-website/Science/315009_a_316338]
-
urmată de cea de malț, iar cea mai puțin stabilă este cea fungică. La 90 °C, α-amilaza bacteriană mai păstrează 10% din activitatea ei, α-amilaza de malț se inactivează la 80 °C, iar α-amilaza fungică rezistă pînă la 70 °C. Termostabilitatea diferită a α-amilazei de proveniență diferită explică diferențele constatate în activitatea de lichefiere. Ameliorarea făinii cu α-amilază intensifică amiloliza și mărește astfel cantitatea de glucide fermentabile în aluat, prin formarea de maltoză, capabile să asigure formarea gazelor pe toată durata
Amelioratori folosiți în panificație () [Corola-website/Science/328805_a_330134]
-
de celuloză și mult mai puțin pe fibrele hidrofobe. Sensibilitatea mare pe acetat se explică prin faptul că această fibră absoarbe mai repede oxizii de azot și le permite o difuzie rapidă la particulele de coloranți. Rezistența la sublimare sau termostabilitatea este un criteriu important în selecționarea coloranților de dispersie, în special când aceștia se utilizează la vopsirea prin procedeul termosol (fulardare-uscare-termosolare), la imprimare sau în cazul aplicării unor tratamente termice finale. Coloranții utilizați în aceste cazuri trebuie să fie rezistenți
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
o presiune de vapori ridicată. Ea este influențată de o serie de factori structurali ca: masa moleculară, natura și poziția substituenților, configurația sterică a moleculei de colorant (Tabelul 1.7). În general, cu creșterea masei moleculare a colorantului crește și termostabilitatea acestuia. De exemplu, coloranții (2) și (3) au masa moleculară mai mare comparativ cu colorantul (1) și respectiv rezistențe la sublimare mai bune. Natura substituenților: grupările OH ca atare sau legate de un radical alchil măresc de asemenea termostabilitatea coloranților
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
și termostabilitatea acestuia. De exemplu, coloranții (2) și (3) au masa moleculară mai mare comparativ cu colorantul (1) și respectiv rezistențe la sublimare mai bune. Natura substituenților: grupările OH ca atare sau legate de un radical alchil măresc de asemenea termostabilitatea coloranților (coloranții 5 și 6 comparativ cu colorantul 4). Configurația sterică este deosebit de importantă, chiar mai importantă decât masa moleculară (7,8). Cei doi coloranți au masa moleculară identică, dar colorantul antrachinonic este mult mai rezistent la sublimare decât colorantul
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
potențiale ale unor polieteri heterociclici termostabili. Sunt descrise atât rezultate științifice proprii cât și principalele aspecte ale cercetării pe plan mondial în acest domeniu. Cartea se adresează specialiștilor, studenților și doctoranzilor interesați de domeniu. 1.1. Criterii de apreciere a termostabilității Prin stabilitatea termică a unui polimer se înțelege domeniul de temperatură în care compusul respectiv își păstrează proprietățile fizicomecanice. Un polimer termostabil este considerat interesant dacă poate fi utilizat mai multe mii de ore la 250°C, mai multe sute
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
de scară sau dublă catenă [12-14]. Polimerii scalari nu se degradează complet prin scindarea unei singure legături chimice întrucât cea de a doua catenă ține sistemul polimer întreg, fiind posibilă închiderea capetelor părții fragmentate prin recombinare. Alți factori care influențează termostabilitatea polimerului sunt masa moleculară, gradul de polidispersitate, gradul de cristalinitate și tacticitatea. În plus, mediul extern și condițiile în care sunt folosiți determină viața utilă a polimerilor [9]. Cea mai utilizată metodă pentru compararea stabilității experimentale a polimerilor rezistenți la
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
moleculare, care rezultă în pierderea unor însușiri fizice ca rezistența mecanică și termică. În al doilea caz greutatea moleculară crește rezultând un produs rigid, sfărâmicios, care nu poate fi topit sau dizolvat. De cele mai multe ori ambele procese au loc simultan. Termostabilitatea este legată de factorul timp. Se poate vorbi de produse rezistente la acțiunea căldurii pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă. Un polimer complet stabil în atmosferă inertă poate să devină complet instabil în atmosferă oxidantă. Umiditatea
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
al doilea maxim de descompunere (Tmax2) s-a situat în intervalul de temperatură 500- 653°C (Tabelul 3.7). Dacă se consideră drept criteriu de stabilitate termică temperatura inițială la care începe degradarea polimerilor analizați, se obține următoarea serie a termostabilității Polimerul care conține grupe hexafluorizopropilidenice, 76c, a arătat stabilitate termică puțin mai mare în comparație cu polimerii care au grupe izopropilidenice, 76a și 76b, datorită rezistenței termice mai ridicate a grupelor hexafluorizopropilidenice față de aceea a unităților izopropilidenice. Polimerul 76d a avut stabilitatea
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
datorită rezistenței termice mai ridicate a grupelor hexafluorizopropilidenice față de aceea a unităților izopropilidenice. Polimerul 76d a avut stabilitatea termică cea mai scăzută datorită prezenței în unitatea structurală a grupelor ciclohexilidenice care sunt mai sensibile la degradare termică. O creștere a termostabilității a fost obținută în cazul polimerului 76f. Stabilitatea termică cea mai înaltă a fost înregistrată pentru polimerul 76h, care conține grupe fenilchinoxalinice rezistente termic. S-a înregistrat spectrul IR al reziduului rezultat după încălzirea polimerului 76a până la 500°C cu
POLIETERI HETEROCICLICI TERMOSTABILI by Corneliu HAMCIUC, Elena HAMCIUC () [Corola-publishinghouse/Science/91504_a_92977]
-
1,4 cît și 1,6 - α - glicozidice, la temperatura de 75 ÷ 80°C și pH = 4 ÷ 5. BAN (Bacterial Amylase Novo) este o α- amilază termostabilă, utilizată pentru dextrinizare la temperaturi peste 90°C. Maltogenase este o amilază cu termostabilitate ridicată care hidrolizează maltodextrinele și oligozaharidele, inclusiv maltotrioza. RhizozymeTM, este o glucoamilază cu activitate optimă la pH = 3,5÷5 și temperatura de 30÷35°C, permițînd utilizarea ei în procesele integrate de zaharificare simultană cu fermentația (SSF). Adăugarea acesteia
Ob?inere. Carburant. B?uturi alcoolice by Eugen Horoba () [Corola-publishinghouse/Science/83660_a_84985]
-
Corelări între datele de analiză termică (Tabelul 2 și 3) și structura moleculară (Tabelul 4) conduc la concluzia că indiferent de cantitatea de reticulant, aportul reticulant/monomer mononesaturat (maleimidă) este cel care determină creșterea stabilității termice. Se poate concluziona că termostabilitatea înaltă a acestor polimeri este puternic afectată de concentrația monomerului maleimidic din structura moleculară a polimerului reticulat. Rezultate experimentale sunt listate în tabelele 2 și 3. Caracteristicile cinetice ale reacțiilor de copolimerizare reticulantă atestă existența proceselor complexe, la care stoechiometria
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Camelia Hulubei, Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1454]