8,991 matches
-
fost și pe vremea lui Mitterrand, când cu vizita în România, care pentru a satisface cererea autorităților era să plece cu urna sub braț. Consilierii lui omiseseră să se informeze dacă există sau nu moștenitori, dacă există sau nu un testament prin care moștenitorii să fi cerut ca osemintele lui Enescu să rămână în Franța. O afacere rocambolescă pe care am împiedicat-o în ultimul moment, dar, în sfârșit, acum cred că mergem spre bine". M.I.: "Și unde ar urma să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
toată lumea, să se odihnească în pace, pentru că toată tevatura asta și tot acest du-te-vino de morți, eu nu le-aș fi făcut, pentru nimic în lume, cred că trebuiau lăsați acolo unde li s-au oprit drumurile. în fine, există testamentul lui George Enescu, vechea dorință a lui Alice, m-a înclinat și vom încerca să facem lucrurile cât mai cuviincios cu putință și cu cât mai puțin circ. Cel puțin așa sper, nu știu cum va ieși..." (22 august 1998). Notă "La
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
din motive necunoscute mie, au întârziat, tărăgănând până când s-au depășit datele fixate în protocol. Care în consecință, a devenit caduc. Punct, un mare punct! Și o ușurare pentru mine, fiindcă, între timp, pe neașteptate am intrat în posesia ultimului testament al lui George Enescu, din 1957, care le anulează pe toate cele anterioare acestei date. Am fost astfel scutită de părerile de rău care m-ar fi chinuit toată viața dacă lucrurile s-ar fi făcut așa cum se hotărâse în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
provocare în plus. Statuia lui Eminescu ascundea și grave neglijențe în ce privește studiul operei sale; adorația a mers dintotdeauna mînă în mînă cu ignorarea gravelor probleme ale obiectului adorat. Este citat Petru Creția care lăsa un bilanț sumbru în al său "testament", o situație invers proporțională cu desfrînatul cult al poetului: "Peste tot ce înseamnă studii eminesciene s-a întins pustiul. Cercetătorii cei mai de seamă au murit, alții sînt bătrîni și obosiți, alții, după cîte o încercare mai mult sau mai
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
Cătălin Constantin De la Platon la Einstein, de la profeții evrei ai Vechiului Testament la Marx, sau de la Homer la Malraux, Căutătorii, cartea americanului Daniel J. Boorstin, recent tradusă de Antoaneta Ralian în cunoscuta colecție Biblioteca de artă a editurii Meridiane, propune o istorie a modurilor de căutare, a întrebărilor, cel mai adesea fără
O istorie a căutării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15291_a_16616]
-
a doua "un an mai tîrziu" și "postum", scriitorul găsindu-și sfîrșitul în București, la 16 aprilie 1935. Este detaliul biografic pe care îl dezvoltă percutant evocator Mircea Iorgulescu apelînd la ecoul din presa mondială al morții scriitorului, la conținutul Testamentului, și la scene de la înmormîntare: deznădejdea unicului unchi bătrîn rămas în viață și hărțuiala pînă la marginea mormîntului, derivată din protocolul poziției sale sociale și din necurmatele obsesii în stare să nu țină seamă că este tulburată o tăcere. Prefața
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
leg. Cum să fac! Când eu micimea Îmi cunosc atât de bine, Când măreața ta ființă, poate nici nu o-nțeleg” (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adorație și de modestie, publicate În 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi În fața genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
nouă ani), este, după multe voci critice, cel mai însemnat și cu certitudine cel mai prolific autor britanic contemporan. Printre volumele publicate de el se numără: Ezra Pound and His World (1980), The Great Fire of London (1982), The Last Testament of Oscar Wilde (1983), T.S. Eliot (1984), Hawksmoor (1985), Chatterton (1987), First Light (1989), Dickens (1990), English Music (1992), The House of Doctor Dee (1993), Dan Leno and the Limehouse Golem (1994), Blake (1995), Milton in America (1996), The Life
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
Primul aspect este păstrarea împărțirii textelor (mai ales poetice) în antume și postume. Cu excepția unei ediții a lui Al. Piru, împărțirea se bucură de favoarea aproape exclusivă a specialiștilor. Cel care a criticat-o cel mai sever a fost, în Testamentul unui eminescolog, Petru Creția. Nu voi relua argumentele lui. Dar nu voi ascunde faptul că mi s-au părut convingătoare. Creția a și propus, cel dintîi, o nouă concepție de editare a lui Eminescu. Al doilea aspect este corectitudinea ca
Spre o nouă ediție Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15510_a_16835]
-
Simona Cioculescu Volumul Testamentele trădate (Gallimard, 1993) este a doua carte de eseistică publicată de Milan Kundera în Franța, după Arta romanului (1986). Scrise direct în franceză, cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
cele trei sute douăzeci și două de pagini, împărțite în nouă părți, abordează diverse aspecte ale "artei născută din râsul lui Dumnezeu": spiritul umorului, înrudirea cu muzica, valoarea sapiențială etc. Cartea e străbătută de o ironie nostalgică față de trecutul trădat. Dincolo de testamentele trădate ale artiștilor (Kafka, Janacek, Gombrowicz, Beckett, Fuentes, Rushdie), trădate de prieteni, de critici, de traducători, Kundera lasă să se întrevadă o trădare mai amplă, trădarea "societății romanului", cum numea Cioran cultura europeană a Timpurilor Moderne. Or, acestei societăți și
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
numele nostru de familie. - V-a călăuzit ceva/cineva anume pașii în viață? - Dorința demențială de a trăi marea aventură. Cu "T" și cu "M" mare. Cu "A" parcă nu sună atât de frumos. - Ce porunci le-ați lăsa prin testament, tinerilor scriitori de azi? - Să uite tot ce au studiat despre arta scrisului și să procedeze după cum îi povățuiește propriul instinct artistic. Fără nici o rezervă. - Cum e viața dumneavoastră la Găgeni? - Păi, ce, asta este viață? - Spuneți-mi una-alta
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
transforma brusc într-un poem". Dar mai știe că nu merită să trăiești într-o lume fără poeți. (Păunescu, stai liniștit: nu la tine se gândea!) A, și încă ceva: conferința lui Havel se numește "Bun-rămas politicii". Măcar titlul acestui testament de-ar ajunge sub ochii guvernanților români! Pentru că nu doar râia, dar și gesturile pot fi uneori molipsitoare! P.S. Prin acest articol, îi mulțumesc d-lui Havel pentru contribuția sa la primirea României în N.A.T.O. Să nu uităm că
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
I-am făcut o lecție pe care s-o pomenească. S-o fi jucat el cu alții...". La fel, reamintește intenția, împlinită pînă la un punct, a naratorului din Cimitirul Buna-Vestire, Unanian, de-a redacta un text sacrileg, Al Treilea Testament, în mijlocul căruia să se afle panorama unui Paradis profan ("un Rai Böcklin, pictural, artistic și cu singura santinelă a cedrului monumental la intrarea dinspre ape"), în dezacord cu conceptele biblice (" Plec înainte, ca în Sfintele Scripturi: ce mă poate opri
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
de premise teologice rigide - azi am zice ideologice. Trebuia demonstrat cu orice preț că Mesia-Cristos fusese anunțat în scrierile sfinte ale evreilor, iar pentru a impune această idee nu era de respins sublinierea anumitor paralelisme și echivalențe între cele două Testamente, ba chiar construirea paralelismelor acolo unde acestea erau inexistente." Unde găsim ironia într-un astfel de text? Gîndiți-vă la sutele de emisiuni culturale la radio sau televizor în care niște voci înfiorate citează primul paragraf evanghelic sau la compunerile școlare
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
Și Aramis, a spus, prompt, ducesa." Pentru Athos, cei trei sînt, prin urmare, D'Artagnan, Porthos și Aramis. Pentru ducesa de Chevreuse, fosta amantă a lui Aramis, cei trei muschetari sînt Athos, Porthos, D'Artagnan. La finele ultimului roman, în testamentul lui Porthos, citim: Am un fiu, în comun cu cei trei prieteni ai mei: pe domnul Raoul-Auguste-Jules de Bragelonne". Din punctul de vedere al lui Porthos, cei trei muschetari sînt deci Athos, Aramis, D'Artagnan. Rămîne, în sfîrșit, Aramis și
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
în masa acestor imagini învălmășite, bolborosind de sensuri obscure și nu o dată contradictorii, ce nu mai aspiră la o coerență resimțită drept factice, cele două repere consacrate ale Septentrionului abordat. Mai întîi e vorba de acel Nord înfiorător al Vechiului Testament. Adică de un lăcaș al Răului satanic și al ispitei, izvor al unui uragan nimicitor pe care-l circumscrie verbul vaticinar al lui Ieremia: "De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor țării acesteia" (1, 14), adăugînd că invadatorul
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
înnegrite față cu o totală indiferență pentru ceea ce le poartă urma! Nu, există la Foucault o neliniște ce nu este dezmințită, ci chiar confirmată, de celebrul și atât de discutatul "nu vreau opere postume" înscris, alături de alte două recomandări, în testamentul redactat în septembrie 1982, înainte de plecarea în Polonia (alături de Yves Montand, Simone Signoret și Bernard Kouchner, pentru a susține sindicatul Solidaritatea). Dezinteres, neliniște, neîncredere...; dar există negreșit la Foucault și o rezistență voluntară în fața arhivei. Această rezistență reprezintă refuzul de
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
doctor în filologie la Moscova și Sorbona, emigrat la 1987 în Franța, deținător al Premiului Goncourt, rusul Makine s-a împământenit în literatura franceză: la prima vedere, datorită "stilului Proust" (viziunea poetică asupra timpului), la a doua vedere (limpezită de Testamentul francez) prin știința de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie, revoluții, crime staliniste, gulaguri, tarele "originii franceze imperialiste": peste tot
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
ea, Charlotte, pe atunci tot deținută, își asumase creșterea celor doi copii. Plicul conține și o fotografie a adevăratei mame, rusoaică robustă în cizme și pufoaică, în fața gardului unui lagăr de concentrare siberian. De acum tânărul poartă în el alt testament, altă povară - originea sa rusă. După lectura celor trei romane apărute la Polirom ( Testamentul..., Crima Olgăi Arbelina) și Humanitas ( Muzica unei vieți) se pot desprinde deja repetiții, suprasolicitări simbolice; surprize nu mai apar. Cum ar fi evoluat oare Makine în
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
și o fotografie a adevăratei mame, rusoaică robustă în cizme și pufoaică, în fața gardului unui lagăr de concentrare siberian. De acum tânărul poartă în el alt testament, altă povară - originea sa rusă. După lectura celor trei romane apărute la Polirom ( Testamentul..., Crima Olgăi Arbelina) și Humanitas ( Muzica unei vieți) se pot desprinde deja repetiții, suprasolicitări simbolice; surprize nu mai apar. Cum ar fi evoluat oare Makine în Rusia marilor prozatori, sau în Franța, dacă ar fi fost francez? Succesul său se
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
evoluat oare Makine în Rusia marilor prozatori, sau în Franța, dacă ar fi fost francez? Succesul său se datorează, evident, dublei identități. Și, totodată, dublei încrederi: în prietenie, iubire, sentimente, dar și în convingeri democratice, rațiune, principii civice. Andrei Makine, Testamentul francez. Traducere și postfață de Virginia Baciu. Editura Polirom, 2002. Destinul alege Inginerul elvețian Walter Faber, trăind de mulți ani în America, e un homo faber, preocupat de tehnică, de concretețe, uitând că există sentimente, subconștient, soartă. Aterizarea forțată, cât
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]