97 matches
-
o nobilă generalitate,...și, după ce o modulează la nesfârșit, se rezolvă în neîmplinirea însăși, fără să poată ancora nicăieri"). Delimitarea muzicilor ce ne împresoară este din ce în ce mai anevoioasă și ea nu se mai poate săvârși decât consimțind că arta sunetelor este testimoniul zilelor noastre de bucurie ori de tristețe, iar noi suntem martorii loiali ai muzicilor noastre de îndârjire sau de tihnă. Nicicând nu am avut mai multe probe sonore ca acum. O puzderie de muzici dintotdeauna și de pretutindeni ne ademenește
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
deopotrivă pe cel ce le poartă și pe cei ce le privesc. Mai presus de orice, Ovidiu Bălan crede în muzică pentru că altfel, pur și simplu, nu ar putea-o face. Muzica nu este doar mijlocul realizării artistice, ci și testimoniul existenței sale individuale. O existență de restitutor aflat mai tot timpul în arenă, într-o competiție pe care nu își propune să o câștige, dar nici nu poate să o piardă; tocmai de aceea o întreține ca pe o datină
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
sub obroc, a-i alcătui oarecum un bilanț amar-festiv. Un nesațiu de forme, moduri, intonații lirice se face simțit în discursul lui Tonegaru, în pofida unității sale indenegabile. Recitite prin prisma istoriei vitrege, destule stihuri ale poetului ne par a fi testimonii ale unei libertăți ce sta să apună, cu o precipitare premonitorie și cu un filigran tragic: „Femeia pe care la Brăila am iubit-o într-o cameră de hotel/ purta pantofi verzi de piele de șarpe/ și avea nasul turtit
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
găsesc, de la caz la caz, dar mirarea nu poate fi ștearsă. Probabil, la acest nivel, informațiile din cartea lui Eugen Negrici ar trebui completate cu cele din jurnalul ținut de Nina Cassian între 1948 și 1953, care aduce un neprețuit testimoniu din interior al fenomenului. Eugen Negrici este singurul critic literar al momentului care și-a asumat, de bunăvoie, obligația dezagreabilă de a parcurge cîteva mii de pagini de dejecții literare pentru a umple cele cîteva pagini albe ale literaturii române
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
Altele au apărut în „Cotidianul”. Strînse acum laolaltă, toate aceste fragmente aparent disparate dobîndesc o impresionantă coeziune constituindu-se într-o inedită biografie intelectuală a lui Constantin Țoiu. În optzeci de ani de viață Constantin Țoiu a văzut multe, iar testimoniul său asupra vieții scriitoricești din perioada comunistă și din primii ani ai tranziției este neprețuit. Fără a fi un mare curajos în raport cu reprezentanții puterii politice, a avut micile lui momente de glorie în perioada regimului comunist (în anul 1981, la
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
și ea boemii, visătorii, inocenții ei, scriitori talentați, nevoiți să slalomeze printre directivele obtuze ale timpului pentru a-și împlini, cît mai onorabil, vocația. Scriitorii anilor ’50 erau grupați în trei lumi diferite: una a victimelor comunismului (revelată de multele testimonii apărute după 1989), alta, a celor care credeau în regim și profitau din plin de bunele relații cu autoritățile comuniste (Jurnalul ținut de Nina Cassian între 1948 și 1953 este o bună cronică a scriitorilor care-și duceau viața în
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
ei. Timpul admirației nestăvilite (memorabilă este întîlnirea cu Tudor Arghezi, în relatarea căreia autorul reușește să transmită cititorilor întregul fior al emoțiilor sale - vezi pp. 33-36) și al generozității inocente. Rămas tot mai singur în generația sa, Gabriel Dimisianu aduce testimoniul necesar al unui participant direct la evenimentele (literare și nu numai) unei epoci despre care se știu mult mai puține lucruri decît se crede îndeobște. Excelent este și interviul din finalul acestui volum, un text cu valoare de profesiune de
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
pămîntene era încă dominată de slavizare și, ulterior, de grecizare culturală". Cîțiva ani mai tîrziu, între 1904 și 1906 tînărul Vladimir Ghika se află la Salonic unde studiază, de asemenea, natura relațiilor diplomatice cu }ările Române și de unde aduce importante testimonii legate de soarta comunităților de origine română care viețuiesc pe aceste meleaguri. Concluzia sa în urma stagiului în bibliotecile din două mari centre ale creștinătății este una de reținut: "Cu totul altfel arată istoria noastră privită de la Roma, cu aceea privită
Deliciile conservatorismului cultural by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12204_a_13529]
-
1990; 1992; 2000) și nu mai avea nevoie de dialogul cu Vladimir Tismăneanu pentru a o obține. În plus, în calitate de istoric al comunismului și de analist politic expert în evoluțiile din fostul spațiu comunist, Vladimir Tismăneanu nu putea rata șansa testimoniului unui martor fundamental pentru ultimii cincizeci de ani din istoria României. Despre calitatea cărții și omisiunile pe care le conține se poate discuta. Gestul de a o face și de a o publica este însă de salutat. Schelete în dulap
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
de resort, aspect totuși în multe privințe deficitar, asupra căruia la momentul potrivit urmează să revin. Am extras din informațiile pe care mi le-a oferit Șerban ceea ce mi s-a părut esențial. în totalitatea lor colectivă ele constituie un testimoniu care îmi îngăduie să reconstitui preocupările și zbaterile universului mental al lui Ion }uculescu, în lunga perioadă de suferință și speranță neîmplinită care i-a precedat decesul. Ceea ce par a fi simple înșiruiri sunt de fapt un mesaj transmis posterității
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
Un alt membru notoriu al grupului, Vaclav Havel, nu a participat pentru că se afla în închisoare (pentru întreaga activitate a grupului "Gulliver", vezi volumul lui Augustin Buzura, Tentația Risipirii, Editura Institutului Cultural Român, 2003, pp. 64-73). Teroarea iluziei este un testimoniu necesar despre preocupările și dilemele scriitorilor dinainte de 1989, făcută de unul dintre prozatorii de forță ai literaturii române de după cel de-al doilea război mondial. O carte în care se simte pulsul unei epoci, din fericire, definitiv încheiate. În plus
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
importante din viața ei, fapt cu atît mai surprinzător cu cît moartea scriitorului nu a fost una așteptată, iar circumstanțele ei sînt departe de a fi limpezi. Scriam în legătură cu primul volum din Memoria ca zestre că este valoros în măsura în care aduce testimoniul (mai rar) al cuiva care a crezut sincer și a susținut cu ardoare regimul comunist (în perioada de început, care a coincis cu maxima teroare) și care a beneficiat din plin de toate privilegiile pe care acesta le acorda scriitorilor
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
revizuire literară. Fără a porni cu scopuri polemice declarate, criticul încearcă să reconstituie personalitatea fostului spiritus rector al Junimii folosindu-se de toate scrierile acestuia (articolele și cărțile care au făcut școală, dar și paginile de jurnal și corespondența intimă), testimoniile celor care l-au cunoscut, articolele și cărțile care l-au vizat, scrise de-a lungul timpului de discipoli și adversari. Toate oferă nuanțe discrete sau mai puțin discrete, apte să modifice întrucîtva imaginea criticului perpetuată în manualele școlare și
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
foarte mult factorul economic care are, fără îndoială, o importanță reală. Dar, deși este foarte important, rămăne totuși un factor de măna a doua. Factorul uman este de măna întăi și este constant. De căte ori ai ocazia să citești testimonii umane, memorii, cronici sau povești din diferite epoci, ai revelația faptului că omul este mereu același. Nu se schimbă decăt ămbrăcămintea, obiceiurile, mijloacele de transport. Nu și structura ființei sale". A se reține prestigiul suprem al conceptului de viață, ecou
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
sine însăși, prin toate sinuozitățile și încercările ei, o mărturie culturală complexă, caracteristică pentru secolul al XIX-lea transilvan. Folosind două latinisme care i-au plăcut lui Timotei Cipariu, am putea spune că viața și opera sa reprezintă împreună un testimoniu peculiariu, adică o mărturie specifică. Pare că ar fi destul de ușor de distins în întinsa operă a lui Timotei Cipariu două sectoare bine delimitate, care solicită astăzi, pentru a fi evaluate cum se cuvine, competențe adecvate. De o parte se
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
majorat. M-am întrebat, tot mai des în ultima vreme, ce ar putea înțelege această generație născută în democrație (în regulă, nu e chiar o democrație, dar nici cu "visul de aur al omenirii" nu mai seamănă) din puzderia de testimonii privind ultimii ani ai regimului comunist, devenită în ultimii ani aproape o modă literară. Scriitori mai fragezi sau mai copți își rememorează cu voioșie - Ad usum Delphini - emoția primirii cravatei roșii, campaniile de colectare a sticlelor și borcanelor, țigările fumate
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
mai stat puțin timp în București, sprijinit de fratele său ofițer, Gheorghe (George, Iorgu). Timpul liber și-l petrecea învățînd, citind, scriind, traducînd. Apoi poetul s-a îndreptat spre Sibiu, acolo unde cu cîțiva ani mai înainte terminase gimnaziul. "După testimoniul școlar - scria I. Slavici în articolul "Eminescu și Ardelenii" - pe care l-am găsit între hîrtiile lui, el a trecut a treia clasă gimnazială la Sibiu." Tînărul poet, în vremea studenției la Viena, i-a spus lui I. Slavici: "Eu
Un traseu al lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/17179_a_18504]
-
scutură cineva de un picior, e același realism de o sălbateca autenticitate: ce e mai josnic în viață animalica a rasei, cum i se pare autorului că a văzut în cine știe ce colț blăstămat de Ardeal, se expune aici că un testimoniu de iremediabila inferioritate, într-un rece stil de jandarm care constată infamiile petrecute în raionul sau". Nimic n-a putut împiedica însă noul proces, care a dus la crearea românului românesc, ce, apărînd din 1920 încoace, nu putea fi decît
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
că Radu Mareș construiește cu insistență singurătățile unor indivizi ce așteaptă orice să-și submineze singurătățile. Privilegii ale imaginației, ele nu explică deficitul biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice), prozele din acest volum confirmă senzația că scriitorul anesteziază cititorul, ezitant între un verdict de respingere sau
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
se aflau autografe, dedicații, omagii de prietenie și admirație primite de la aproape toți scriitorii, mari și mici, celebri sau mai putin celebri, din primele decade ale veacului nostru și Lovinescu le rînduia cu pietate în biblioteca să că pe niște testimonii ce-i flatau conștiința și-i îndulceau existența. Cu părul alb că spumă laptelui, cu obrajii emaciați de reflexele luminii de sub abajurul ce nu lipsea niciodată de pe birou, alături de coupe-papier-ul din fildeș pentru desfoitul cărților, cu priviri ușor melancolice și
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]
-
întru totul responsabili de faptele lor. În studioul "Mihail Jora" al Radiodifuziunii, un triplu proces. Inculpați: serialismul emotiv, polistilismul netranșant și post-expresionismul tardiv. Martor: Orchestra de Cameră Radio. Apărători: dirijorul Jean-Claude Dodin și pianiștii Emanela Geamănu, Tamara Smolyar, Frank Stemper. Testimonii: Dan Constantinescu: Concert pentru pian și orchestră de coarde, Livia Teodorescu-Ciocânea: Lebenskraft - Concert pentru pian și orchestră nr.2, Frank Stemper: Secrets of War. Judecători: un public alcătuit din păcate în majoritate din muzicieni răzleți și, cel mai regretabil, subiectivi
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
cum nu se poate mai bine: din timpurile premergătoare părăsirii Daciei de către romani și până la moartea lui Dragoș, după o domnie în care fuseseră stabilite "structurile amănunțite ale statului, cu lista dregătoriilor, a dregătorilor aleși, uniformele"... Această mirabilă descoperire a testimoniului care ne lipsea e înduioșătoare nu numai prin stângăcia realizării artefactului, dar și prin suprapunerea perfectă cu necesitățile istoriografiei naționale. Mircea Anghelescu nu se concentrează pe demontarea și ridiculizarea manufacturii (lucru la îndemână și făcut, încă în epocă, de spirite
Cum se scrie istoria by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8164_a_9489]
-
fundațiunea fericitului Gozsdu se dau stipendii pentru școalele medii, facultăți, universități și școale de cadeți... Concurenții au să prezinte următoarele documente: 1. Extras de botez, provăzut cu clauzula parohului, că concurentul și de prezent aparține bisericii gr. or. române. 2. testimoniul școlar pe anul 1904/1905, resp. indicele despre cursurile ascultate și evaluarea documentului despre progresul făcut. 3. atestat despre pauperitate, care are să cuprindă date pozitive despre averea concurentului sau a părinților lui“. (Drapelul din 8 iunie 1906). 75 ani „Dezvelirea
Agenda2006-22-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284999_a_286328]
-
a Moldovei) prin care îl roagă să-i trimită un profesor de muzică la Bălți pentru a întemeia un cor. Toate înfăptuirile acestui ierarh cu multe haruri (cum nu se prea știe), dublate, aceste înfăptuiri, de un misionarism ardent (puținele testimonii existente atestă un desăvârșit liturghisitor) în rândul populației românești l-au făcut indezirabil în ochii autorităților de la Kremlin. Un vrăjmaș ce trebuia să tacă. Și, ceea ce a pus capac la toate a fost o amplă scrisoare adresată lui Stalin, expediată
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
Seriosul" Gavril Munteanu, îl scandalizase pe intratabilul Bariț, întrucât, în calitatea-i de profesor la Seminarul Episcopiei de Buzău, făcuse necuvenite "pasuri laice" prin tălmăcirea unui "romanț" scris "fără țeremonii" și într-o "limbă aprovizionată cu belșug". Nu avem suficiente testimonii spre a preciza răsunetul stârnit de această primă versiune a lui Werther printre cititorii români din epocă. Însă un tânăr poet, născut la un an după apariția ei - ulterior scriitor de largă circulație, iar astăzi de tot uitat - anume H.
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]