263 matches
-
îl întrerupse speriat Sertorius Macro. Senatorii vor striga că vrei să smulgi aurul Romei pentru a-l da barbarilor. Fără să-i răspundă, Împăratul întinse mâna și arătă spre un punct de pe hartă. — În Iturea, să redăm libertatea și puterea tetrarhului Sohaemus, care își conducea cu înțelepciune poporul. Să-i încredințăm lui Kotys, neobositul cavaler, munții din Armenia Minor, unde bântuie tâlharii. Și se gândi: „Să-i încredințăm Pontus-ul și Bosphorus-ul lui Polemon, principele poet care scria epigrame pe o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pielița de sub bărbie albastră. Apoi, deodată, țîșni în fața lui Irod și ridică piciorul. Sub baldachin, cu pîntec gol și mare ca un lighean, Costică Fărocoastă își muia degetele într-o tavă cu mirodenii și se pișca de nări. De lîngă tetrarh, arhonții priveau cu gurile căscate la Aneta. Costică zîmbea iar la sfîrșitul dansului întinse directoarei o tavă pe care se zbătea capul meu. Asistența se prosternă pînă la pămînt. Epilog Frunzărind un sertar cu manuscrise vechi, cîteva hîrtii îngălbenite mi-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Epictet și Astion de la Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea), se cunoaște numele primului preot creștin de pe pământul românesc, Bonosus, și faptul că în jurul lui 300, Scythia avea o episcopie se cunoaște numele episcopului de Tomis, Evangelicus, care apăra dreapta credință. Persecuțiile tetrarhilor, la începutul secolului al IV-lea, n-au oprit ascensiunea creștinismului, noua religie își continuă evoluția, dar numărul creștinilor, ca și în restul Imperiului, era insignifiant în comparație cu masa păgânilor. Creștinii erau orășeni, proprietari, militari. Episcopia tomitană și-a continuat existența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cezareea, s-a botezat împreună cu familia și prietenii lui cei mai apropiați (cf. Fap 10, 24.48), foarte probabil soldați, ca și cei din casa Cezarului (Filip 4, 22). Tot astfel, la creștinism au aderat Manain care crescuse împreună cu Irod Tetrarhul (Fap 13, 1), Sergius Paulus, proconsulul roman din insula Pafos, care a crezut în Evanghelie, temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
capitale au fost îndeplinite pe teritoriile guvernate de Dioclețian; foarte rar ni se spune că vreunul a fost ucis din porunca acestuia din urmă. Responsabilitatea aruncată permanent asupra lui Maximian este explicabilă datorită îndârjirii sale - depășindu-i pe colegii săi tetrarhi - contra soldaților creștini și a coreligionarilor acestora, comportându-se într-o manieră destul bolnăvicioasă. În persecuția sa i-a întrecut prin exigențe Dioclețian și Galerius pentru că, după ce a actualizat o largă și crudă epurare în armata sa (298-302), a rămas
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în care Ili/Iisus a plecat la eseni dar și cei de după, au fost pentru iudei și neiudeii din regiune, anii miilor de victime răstigni- te pe cruce, anii unor împilări înfiorătoare din partea teocrației mozaice, a romani-lor, ai samavolniciei monarhilor/tetrarhilor iudei, ai aroganței și venalității preoți-lor, ai fanatismului religios și măcelurilor repetate. După moartea lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit țara în patru regențe sau tetrarhii, conduse
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
stadiul de plantulă, cât și de la planta matură, la diferite niveluri, pentru a urmări procesul de histogeneză, pentru a surprinde formarea meristemelor laterale și trecerea de la structura primară la cea secundară. Vl.1 Rădăcina cu structură primară are cilindrul central tetrarh, cu patru fascicule de lemn primar de formă triunghiulară în secțiune transversală, ce se ating prin bazele lor și cu patru fascicule de liber de forma lenticulară, situate între acestea. La exterior rădăcina este protejată de o rizodermă. Foarte curând
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
strict problemele de care ne-am ocupat. În ceea ce privește specia Salvia officinalis L., planul general de structură a organelor vegetative este cel descris în lucrarea de sinteză asupra anatomiei dicotiledonatelor elaborată de Metcalfe și Chalk (1972). • cilindrul central al rădăcinii este tetrarh la Salvia officinalis L.; în literatura de specialitate tipul tetrarh este considerat ca fiind specific întregii familii Labiatae; • trecerea de la structura primară a rădăcinii la cea secundară se face foarte repede, astfel încât rădăcina plantule prezintă deja elemente histologice de origine
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
officinalis L., planul general de structură a organelor vegetative este cel descris în lucrarea de sinteză asupra anatomiei dicotiledonatelor elaborată de Metcalfe și Chalk (1972). • cilindrul central al rădăcinii este tetrarh la Salvia officinalis L.; în literatura de specialitate tipul tetrarh este considerat ca fiind specific întregii familii Labiatae; • trecerea de la structura primară a rădăcinii la cea secundară se face foarte repede, astfel încât rădăcina plantule prezintă deja elemente histologice de origine secundară în treimea inferioară; • frunzele opuse nu iau naștere exact
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
urmat lui Agripa I, „abținându-se de la orice amestec în obiceiurile țării, au păstrat națiunea în pace” (Războaiele iudaice 2.220). Ceea ce i-a făcut Irod Antipa lui Ioan Botezătorul concordă cu această politică. Deși Botezătorul a fost executat de tetrarh, cu toate acestea, ucenicilor săi le este permis să-i îngroape trupul (Mc 6,14-29; Josephus, Antichități iudaice 18.119). Chiar justiția romană, în afara mediului iudaic, permitea uneori celui răstignit să fie dat jos de pe cruce și îngropat. În compendiul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
numele de „mormântul strugurelui”. În multe cărți de arheologie și simboluri iudaice se găsesc diferite fotografii și facsimile care reprezintă frontonul și cercul sau rozeta. Aceste elemente sunt prezente pe osuare, fațadele mormintelor, monede (una dintre ele bătută de Filip, tetrarhul din Gaulanitide din timpul lui Isus) și epitafe artistice. Una dintre cele mai comune trăsături este prezența Arcei Torei (care conține sulurile Scripturilor), deasupra căreia apar frontonul arcuit și cercul. Cercetătorii au remarcat că arta ebraică funerară a integrat deseori
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
nu a dobândit niciodată dimensiunea oficială de cult public, acestea au coagulat o parte atât de mare din instanțele religioase și etice ale claselor militare și ale Înalților funcționari ai aparatului statal, Încât au ajuns să constituie - În proclamarea de către tetrarhi la Carnutum, În 307 d.Hr. (Vermaseren, CIMRM II, 1698), a lui Sol invictus Mithra ca protector al imperium-ului - cea mai Înaltă expresie a religiei publice Într-un tragic moment de conflicte, prevestire a Însăși prăbușirii identității politico-culturale a Romei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei curioase, una dintre ele duce în mână un instrument cu corzi, sugerând faptul că prețul acestui cap este dansul pe care fiica Herodiadei îl oferise lubricului tetrarh. În grația Salomeei putem bănui virtuți coregrafice, se distinge de toate celelalte personaje înveșmântate prin culorile vii ale singurului veșmânt pe care-l poartă, pe punctul de a se desprinde complet de corpul redat astfel unei nudități depline. Carnația extrem de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]