4 matches
-
în care catodul trebuie să fie încălzit pentru a provoca emisiunea de electroni: cele cu catod rece; cele cu fotocatod, în care catodul este excitat prin lumină. După numărul de electrozi pe care îi prezintă, ele sunt numite: diode, triode, tetrode etc. Uneori, se reunesc în același înveliș două sisteme sau mai multe destinate unor funcții diferite (lămpi multiple). Învelișul este din sticlă, din ceramică sau din metal (aceste diferite materiale, putând să fie utilizate în același timp), si care pot
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166813_a_168142]
-
un singur sens, aplicațiile tuburilor fiind în funcție de acest aspect. Mișcarea electronilor în tub poate fi controlată prin intermediul altor electrozi, care se află la diferite tensiuni. După numărul de electrozi tuburile pot fi diode (cu doi electrozi), triode (cu trei electrozi), tetrode (cu patru electrozi), pentode (cu cinci electrozi), hexode (cu șase electrozi), heptode (cu șapte electrozi), octode (cu opt electrozi) etc. Se pot realiza și funcțiile a două tuburi într-un singur balon, de exemplu două triode („dublă triodă”), sau o
Tub electronic () [Corola-website/Science/328679_a_330008]
-
denumit tubul '„Pliotron”, au construit tuburi cu vid înalt, considerate primele triode cu vid. Denumirea de „triodă” a apărut mai târziu, când a fost nevoie să se deosebească între ele diferitele tuburi cu mai mulți sau mai puțini electrozi (diode, tetrode, pentode etc.). Până să se lămurească lucrurile au fost multe procese între De Forest și von Lieben și între De Forest și Marconi Company, care îl reprezenta pe John Ambrose Fleming, inventatorul diodei. Trioda a revoluționat domeniul electric, creând electronica
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]
-
de către întreaga familie. Asta a dus la trecerea radioului în 1920 de la comunicații simple la radiodifuziune. Triodele au permis și comunicațiile telefonice intercontinentale. Alte aplicații au fost televiziunea, megafoanele, fonograful și filmul sonor. Din triodă s-au dezvoltat celelalte tuburi: tetroda (Walter Schottky, 1916) și pentoda (Gilles Holst și Bernardus Dominicus Hubertus Tellegen, 1926), care au remediat unele deficiențe ale triodelor. Triodele au fost mult folosite în aparatele electronice casnice, ca radiouri, televizoare și sisteme audio, unde, începând din 1960, au
Triodă () [Corola-website/Science/336446_a_337775]