284 matches
-
p. 19). Pentru clarificarea conceptului, Ion Bogdan Lefter apelează la scurta lui istorie de întrebuințare în critica românească (prima lui atestare românească e găsită în 1982, la Alexandru Mușina, p. 20). Disocierile de modernism (p. 35-42), avangardă (p. 42-43, 59), textualism (p. 59) și analiza detaliată a breșelor făcute de experiment pentru anticiparea postmodernismului (p.94-111) sunt adecvate, necesare și productive. Criticul are o bună situare și față de bibliografia occidentală a subiectului, fișată selectiv, dar edificator (p. 26-34). Ion Bogdan Lefter
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
variantă de lectură pentru propriile-i Grădini. Capacitatea sa de a pune în același plan analiza și sinteza, de a privi simultan de aproape și de departe, este nu numai neschimbată, ci și substanțial precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat în exces, privit cu nonșalanță turistică sau analizat cu minuție
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
în numai câteva pagini o imagine destul de coerentă și subliniind de fiecare dată diferențele importante. De la Eugen Cioclea la Galaicu-Păun, autoarea surprinde procesul conștientizării și asumării tot mai clare a livrescului accentuând unul după altul procedeele "medierii culturale": ludicul, (inter)textualismul, ironia ș.a.m.d. Nu lipsesc formulările exacte și simple sau comparațiile, destul de puține totuși, cu poeții români. Minusurile acestui demers critic: abundența citatelor (deși asimilarea informației este evidentă), alăturarea uneori nepotrivită, disonantă a autorilor (vezi François Lyotard - Ioan Buduca
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
din a doua parte a secolului XX. În Luceafărul nr. 17, dl. Mincu întreprinde un adevărat rechizitoriu la adresa întregii critici postbelice, rămasă, după părerea d-sale, la un impresionism primar, inaptă a înțelege structuralismul, semiotica, psihocritica, socio-critica și mai ales textualismul. Cronicarul e serios nedumerit în privința criticii pe care dl. Mincu o va practica în cenaclul pe care-l conduce. Se întreabă dacă debutanții pe care șeful cenaclului îi va întîmpina vor fi psihanalizați ori semiotizați. Sau poate li se va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15207_a_16532]
-
Călin Logofătu fac și mai vizibilă criza S.F.-ului clasic într-un moment în care scenariile virtuale de tip Matrix fac ravagii printre fanii genului din Occident. Andrei Soficaru scrie ca Iova și Gheorghe Ene acum 20 de ani, un textualism răsuflat, Simona Șerban aduce problema eroticului în relația de cuplu marcată de rutină (un subiect obosit și, prin urmare, pretențios) în Venezzia, proză lipsită tocmai de strălucire. De Ioana Drăgan am citit proze mult mai bune decât această Doamnă directoare
Antologia prozatorilor internauți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13411_a_14736]
-
dispoziții a celorlalți. Acesta fiind personajul public, apariția, la sfîrșitul anilor ’80 a volumului său de debut ( semnat Ioan Morar), Îmblînzitorul de metafore a produs un mic șoc. S-a revelat atunci un poet plin de sensibilitate, perfect adaptat la textualism, moda dominantă în poezia acelor ani. De atunci, omul public și poetul au mers fiecare pe drumul său, astfel încît cititorii de azi retrăiesc întreaga uimire a confraților lor de acum cincisprezece ani. Cum este posibil ca un om care
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]
-
XV-lea volum al meu de CRITICE". Sau: "nu s-a scris suficient despre cărțile pe care le-am publicat după ^89 și nici primirea Premiului Herder nu a fost semnalată așa cum s-ar fi cuvenit în 1996". "Papă al textualismului românesc", cum l-a denumit cineva, se socoate un urmaș nemijlocit al corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
corifeului Junimii, un întemeietor: " Dincolo de reluarea bătăliei pentru estetic ce fusese tranșată - ca să zic așa - încă din timpul lui Maiorescu, nu s-a petrecut nimic demn de a fi semnalat (...). O schimbare esenețială - estetică și epistemologică - o constituie doar apariția textualismului". Și, în paralel, succesorul de drept al Călinescului: "La noi, după G. Călinescu, nu a mai apărut nici un istoric literar cu metodă care să se încumete să abordeze competent literatura postbelică". înzestrat cu o armură de-o atît de impozantă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
care se mai nimerea pe acolo să asiste la turnirele noastre, ca un nobil feudal fluturând stindardul cu semnele heraldice ale optzecismului, care era nu doar la putere, dar părea și veșnic. În cenzura dictaturii îți puteai permite doar apologia textualismului și a esteticii postmoderne care, fiind atât de abstracte, erau unica alternativă acceptată a realului. Ne puteam astfel ocupa în liniște de "postmodernismul definit ca fiind mefiența în metanarațiuni", în concepția lui Jean François Lyotard, căci cu ce Dumnezeu altceva te
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
acestor rînduri am putea adăuga că deranjant este în beletristică (deși nu în aceeași măsură...) abuzul de limbaj tehnico-științific (vezi unele pasaje ale lui Jules Verne), abuzul oricărui tip de jargon, abuzul de laconism, abuzul de fraze interminabile, abuzul de textualism și orice alt fel de abuz. Îmi place să cred că sînt un cititor lipsit de prejudecăți. De aceea, nu mă indignează (deși, recunosc, uneori mă tulbură) abordarea, foarte la modă, a unor subiecte legate de incest, pedofilie, zoofilie, necrofilie
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
noi cu o viteză constantă. Așteptăm "victorii din afară", de la franțujii sau de la politicieni, nu ne citim între noi și suntem indignați că "alții" nu ne citesc și, în plus, unii tineri practică o literatură cu tot felul de denominații - textualism, post-modernism etc. - care nu îmbie, nu încurajează intelectualul român, posibil lector, să-l cumpere și să-l urmărească. Modele avangardiste au devenit un fel de molimă, mode ce ascund prost, adesea, lipsa de cultură - sau doar cultură snoabă, ultimele titluri
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]
-
precum de creier lezat de inimă rănită - el neștiind a geme ea neștiind a tămădui apoi ideea de amestec cu hemoglobina zămislind înzoriri/apusuri în interiorul nostru niciodată plin până la refuz - intimitatea - infinitul nostru personal! - fuzionând cu înțelesul destinului ca textualism divin și eventual simplisimă remarcă între paranteze la finalul Testamentelor: (va urma)
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
pulsul studențesc, Cronicarul citează chestiunile mai generale din rubrica "folclorică" anonimă și, presupun, colectivă Ne plac / Nu ne plac: " Ne plac - Spectacolele de lectură de la Act, lansările din Cărturești, cu ceai cu tot, intelectualii relaxați, cărțile scrise pe bune, fără textualisme de carton. Nu ne plac - Colegele care vorbesc cu faaatăăă, tinerii scriitori români care se documentează intens asupra drogurilor, ca să producă apoi texte blazate cu ei și experiențele lor psihedelice, tinerele scriitoare care vorbesc despre vaginul lor la persoana a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
în poezie care să poată echivala nebunia de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100 de ani înaintea mea; a fost primul care a făcut, la noi, nu textualism, ci care a textuat, adică a afirmat că un autor este autentic pe pagina pe care o umple cu textul lui. Am vorbit și m-a influențat foarte mult, chiar dacă nu înțelegeam mare lucru pe atunci. "Trebuie să-ți reinventezi
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
Saka (în această ordine i-am citit)? Pe Constantin Stere și Ion Druță îi cunoșteam dinainte, dar i-am reluat într-un nou context. Gesturi de Emilian Galaicu-Păun iese din discuție, pentru că este o narațiune experimentală, perfect integrată, sincronizată cu textualismul și postmodernismul literaturii române. Să se ia în seamă (spun încă o dată) că pe această cuprindere a lecturilor se bazează considerațiile mele sumare despre romanul basarabean. Din România acestui moment, romanul basarabean nu se vede în nici un fel. Dar are
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
uitarea, toate sunt acolo și, ca în hip-hop, ca să prinzi nuanțele nu e nevoie să mergi la Conservator (a se citi: la Litere). Artiștii ad-hoc vor să pară autentici, să presteze (scrie) așa cum sunt. Fără trucuri, fără deghizări, fără (inter)textualism, optzecism, pedigree-uri livrești, parade cu lecturi. Ca să exprimi lumea e de ajuns să numeri muștele de pe pervaz, nu ai nevoie de Gheorghe Iova, de Orbitor sau de Norbert Elias. Asta spun cei naivi, care cred că pot sta departe
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
tardiv. Scrie o poezie intens metaforică, cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează aproape cu totul livrescul și foarte rar abordează un textualism oricum discret. Excepție face poemul Pix. De câteva ori, versurile se apropie de formula soresciană a scenariului simbolic, Din clipă în clipă, fiind o pastișă perfectă a cunoscutului poem al lui Marin Sorescu din volumul Poeme (1969): "Mai facem câte
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
ceea ce ar putea fi cuprins în categoria mai largă a lirismului. La debutul său poetic, petrecut la mijlocul anilor '80 (volumul Vară indiană), Ioan T. Morar i-a șocat pe mulți prin etalarea unei sensibilități sufletești de nimeni bănuite. Urmînd rețeta textualismului generației '80, textele sale se remarcă prin sentimentalismul lor rafinat, care le conferă originalitate și forță. În cei douăzeci de ani care au trecut de la prima carte, Ioan T. Morar a mai scos alte trei volume de versuri, onorabile, fapt
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
într-adevăr figură aparte; numai că această ieșire din rând nu mi se pare un semn de slăbiciune. Autorul nici nu este cu totul izolat: Ioan Lăcustă sau Ioan Groșan merg în aceeași direcție, îndepărtându-se de nucleul dur al textualismului și descoperind în existența și experiența omului simplu zone ideale de observație prozastică. Dar, dacă aceștia nu își pot reprima întotdeauna impulsul de a-și destructura postmodernist textele, dezvăluindu-le artificialitatea inerentă, Cristian Teodorescu se plasează cu consecvență într-o
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
și proza sa către toate azimuturile, copleșindu-l pe cititor cu lumi ireale de o concretețe tulburătoare. Dacă adăugăm fantezia lexicală, spectacolul limbajului care însuflețește și destramă, susținând sau încheind o anumită serie imaginativă, vom ajunge ușor la concluzia că textualismul pur, Noul Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
volume de povestiri, Constantin Stan este un nume rostit întotdeauna cu respect atunci cînd se discută despre proza optzecistă, chiar dacă nu a beneficiat niciodată de aura mondeno-literară care a răsfățat numele lui Mircea Nedelciu sau Mircea Cărtărescu. Soldat fidel al textualismului din anii de pionierat ai postmodernismului românesc, Constantin Stan a publicat de curînd un roman la care a trudit mai bine de douăzeci de ani. Deși are doar puțin peste 250 de pagini, romanul Gerda a fost început în anii
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
filigranul paginii, pe tot parcursul ei, chiar și când acesta e mai accidentat. Spirit geometric, în descendență barbiană, Ion Mircea translează în poezie un alt univers "de curății și semne": cel al credinței. Într-un câmp cultural ce tocmai descoperise textualismul, autoreferențialitatea, imanența universului ficțional, poetul cu lecturi din René Char și Cartea tibetană a morților operează o deschidere pe verticală, descărcând energiile cuvântului și făcându-l să se ridice până la o maiestuoasă cupolă metafizică. Repulsia față de gramaticieni, cu ingineria lor
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
prozei), Vasile Andru (Proză si modernitate), Mircea Nedelciu (Un nou personaj principal). Textele fac parte din revistele literare ale vremii, din anchete cu privire la noul val de scriitori și cu modificările care apar în literatura vremii. Termeni precum practică textuală, autenticitate, textualism, prozaism, angajare convențională, narațiune livrescă și culturală sunt redundante în majoritatea textelor. Teoriile vor deveni mai apoi parte integrantă a romanelor, ne- maifiind considerate literatură de gradul II, ci parte a ficțiunii. Este poate și o modalitate de a se
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
o structură diferite de alte epoci literare. Dacă s-a utilizat termenul de „metaficțiune", s-a făcut sub forma sintagmei „romane metaficționale", „tehnici" sau „strategii metaficționale". CRITICA SPANIOLĂ A VORBIT DE METAROMAN SI DE EXPERIMENT LITERAR, IAR CEA ROMÂNEASCĂ DE TEXTUALISM SI POSTMODERNISM ÎN ACELAȘI TIMP, ÎN UNELE STUDII TERMENUL METAFICTIUNE A FOST RESPINS DIN CAUZA ARIEI PREA LARGI PE CARE O PRESUPUNE. Astfel că în unul din cele mai noi studii ale literaturii metaficționale în Spania, Catalina Quesada Gomez preferă termenul
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
academice. Dimpotrivă, formulările la care se recurge sunt poematice aproape, trădând devoțiunea autoarei față de opera eminesciană și față de subiectul ales. Avem în față o carte scrisă din pasiune, grea de informație, revelând cititorului blazat o altă față de poetului. Leac de textualism și prejudecăți Volumul de poezie al lui Ciprian Enea vine să revitalizeze ideea de poezie degradată de textualismul excesiv și tehnicismul întâlnit în lirica ultimelor decenii. Deși titlul pare a sugera mai degrabă un demers apolinic, ordonator, cititorul află de la
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]