44 matches
-
IZBĂȘESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 401 din 05 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.FLORIN ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantui_al_florin_tene_1328504673.html [Corola-blog/BlogPost/346664_a_347993]
-
IZBĂȘESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat
GHEORGHE IZBĂŞESCU-CÂNTECE DE MÂNTUIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Gheorghe_izbasescu_cantece_de_mantuire.html [Corola-blog/BlogPost/351454_a_352783]
-
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 365 din 31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Gheorghe Izbășescu Cântece de mântuire Poet al reflecției ironice (Radu G. Țeposu), un insurgent al poeticului textualist, inimosul fondator al seriei noi a revistei "Zburătorul", Gheorghe Izbășescu este în librării cu un nou volum de poeme "bazat pe inefabil și starea de grație cu linia antilirică" (Laurențiu Ulici), intitulat Cântece de mântuire, Editura AXA - Botoșani, 1998. Aflat
CÂNTECE DE MÂNTUIIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Cantece_de_mantuiire.html [Corola-blog/BlogPost/351189_a_352518]
-
de limbă română. Poet reprezentativ al noii generații, este considerat de critica literară unul dintre liderii generației de scriitori douămiiști și unul dintre cei mai atipici și originali scriitori de care dispune în prezent România, diferențiindu-se atât de vechii textualiști, cât și de naturalismul fiziologic al colegilor de generație . Conform criticului literar Maria Ana Tupan, poetul ne amintește adesea de Marin Sorescu, neabandonând nici poza inițiatului orfic sau tentația rostirii aforistice. Criticul literar Alexandru Cistelecan consideră că Ionuț Caragea merge
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
-mi gleznele și prundișul cald de pe malul Someșului, pe care călcam precaut." La capitolul eseuri se remarcă: Dumitru }epeneag - punct și de la capăt de Irina Petraș, Acasă printre străini. Fără virgulă (despre Gabriela Melinescu) de Nicolae Turcan, Ion Mureșan - metafizicul textualist de Călin Teutișan, O plimbare prin agora de Ștefan Borbély și Michel Foucault și metoda paranoic-critică de Caius Dobrescu. Un show al traducerii La Suceava funcționează cu succes Le Cercle des Traducteurs de la Faculté des Lettres de l'Université ŤȘtefan
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11943_a_13268]
-
să-l refaci decît dacă dispui de propuneri constructive, convingătoare. Or, nu ne putem da seama ce criterii au guvernat gestul selectiv al lui Marin Mincu. Nici criteriul estetic, nici cel așa-zicînd al consacrării istorice, nici măcar pînă la urmă cel textualist, așa imprecis cum e, nu par a fi operat în alcătuirea listei d-sale de poeți, în care absențele stridente n-ar putea fi în ruptul capului compensate prin includerea unor autori evident mai modești. Mina marțială, faciesul încruntat, excomunicator
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
să-l pocnim. „Degeaba l-ați eliminat pe Lupu. Ștergerea nu mai poate fi oprită! Dați-mi drumul!“, a încercat scriitorul să se mai calmeze. Nu reușea. Închieturile îi tremurau în continuare, parcă montase cineva curent electric în scaun. „Un textualist în izmene...“, am zâmbit, „Ce interesant!“. După care l-am asigurat: „Nu cred că ești în măsură să ne-ameninți. Uită-te mai bine la tine.“ „M-am uitat suficient: și la mine, și la tine.“, și-a recuperat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ropotitoare ale auditoriului” (G. Călinescu, 1941, pp. 544-545). 6.5. Interviul Îndemnat să explice puținătatea interviurilor acordate de-a lungul vieții, Roland Barthes definea interviul de presă ca fiind „agresiunea omului de către om”. În stilul său lapidar și inteligent, cunoscutul textualist punea degetul pe rană. Nimeni nu acceptă să-i pătrunzi cu ușurință în intimitatea gândurilor, a sentimentelor și a amintirilor de tot felul. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de provocare, de enervare, de reacție. Orice interviu este
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din toate generațiile, atât clubul, cât și revista au fost cu precădere foruri de exprimare ale nouăzeciștilor. În general, se consideră că definitorie pentru literatura generației ’90 este - prin comparație cu cea a reprezentanților canonici ai generației optzeciste, reputați drept textualiști extremiști, gratuit-ludici și evazionist-livrești - o mai mare aplecare către viață, către real, o pronunțată angajare existențială față cu o realitate odioasă. În linii mari, caracterizarea ar putea fi adecvată, însă la o examinare nuanțată lucrurile nu se mai prezintă chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
Luceafărul, 1959) până la debutul editorial, cu al său Rod, vor trece nouă ani. După încă șapte ani, Marin Preda îi edita la "Cartea Românească" Rod III; în 1977, urmează Rod IV. "Prin Rod constata Marin Mincu -, Cezar Ivănescu este primul textualist programatic, desigur doar din instinct, al poeziei actuale" (Poezia română actuală, II, 1998). Senzație făcea în 1979 La Baaad, "poeme, poeme dramatice, poeme în proză". Într-un număr din Contrapunct (1996, decembrie), vorbind despre sine la persoana a treia, poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tehnic, dar fără șansa universalității"5. Să înțelegem de aici că dacă Mircea Cărtărescu și-ar fi extins parodia la marii poeți din literatura universală, el ar fi devenit, automat, "universal"? Mi se pare o presupunere facilă, dovadă că alți textualiști, îndrăgostiți de Borges, de O'Hara, de John Barth, de Allen Ginsberg și de alții, imitându-i pe aceștia, nu devin "universali", ci continuă să rămână simpli scriitori de mâna a doua. De altfel, în alte poeme din Totul, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a doua. De altfel, în alte poeme din Totul, bunăoară, Cărtărescu paștișizează sau ia de-a dreptul, fără semnele citării, din Tristram Shandy, după cunoscuta motivație a intertextualității (care la Eugen Barbu s-a numit plagiat, dar nu și la textualiști!), dar și din Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului", care a constrâns un talent extraordinar ca Mircea Cărtărescu să scrie o capodoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
optzeciștilor că războindu-se cu protocronismul, s-ar fi războit cu partidul comunist. Nici vorbă de așa ceva. A fost acolo un bizar amestec de rivalități între grupuri literare, încurajate din umbră de către ideologii oficiali. Nu întâmplător sprijinitorul direct al postmoderniștilor textualiști a fost Gogu Rădulescu, rămas fidel vechii orientări cominterniste reprimatoare o oricărei tendințe spre național. Gogu Rădulescu l-a atacat direct în presă (România literară) pe Edgar Papu, fără a-i da posibilitatea acestuia de a se apăra. Dacă în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
din Numele trandafirului. Având în memorie exemple ale operelor aparținând scriitorilor citați, nu ar fi eronat să afirmăm că estetica specifică parodiei se unește, sub câteva aspecte esențiale, cu estetica specifică postmodernismului, pluralistă și deconstructivă, pornind de la premisa enunțată de textualiști că lumea întreagă reprezintă un text oferit spre decriptare cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism, se regăsește în orice definiție a parodiei întrucât aceasta din urmă își asumă, asemeni primului termen al comparației, întotdeauna
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
literară românească. În Eseu despre textul poetic se acreditează ideea unei „promoții textualiste”, suprapuse în mare parte generației optzeciste, dar cuprinzând și autori din afara acestei generații, care scriu o „literatură a experimentului” și exaltă „conștiința de sine a Textului”. Printre textualiști, pentru care scrisul se reduce în mod esențial la o „aventură semiotică”, M. îi numără pe poeții Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Florin Iaru, Cristian Popescu, Aurel Pantea, pe prozatorii Alexandru George, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
Nation: Dumitru Stăniloae’s Ethno-Theology”, Archaeus. Studies in the History of Religions X (2006) 3, pp. 9-46. Neamțu, Mihail, „Liturghia Bisericii: sinteză eshatologică”, prefață la André Scrima, Biserica liturgică, Editura Humanitas, București, 2005, pp. 5-15. Neamțu, Mihail, „Liturgical Orality and Textualist Oblivion. Printing the Scriptures into Romanian (16th-18th century)”, in Nadia Al-Bagdadi (ed.), Sacred Texts and Print Culture. The Case of Qu’ran and Bible of the Orthodox Churches during the 18th and 19th century, Central European University Press, Budapesta, 2007
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
H. Zalis, Prozele lui Vasile Andru, CL, 1984, 4; Christian Crăciun, Reverii antropologice, T, 1990, 2; Mihaela Ursa, Viața ca semn, TR, 1991, 47; Maria Genescu, Viața ca „un cumul de soartă bună”, RL, 1994, 2; Ion Apetroaie, Vasile Andru - textualist moderat, în Siretul, vatră de istorie și cultură românească, îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1994, 429-435; Papahagi, Interpretări, 133-135; Ulici, Lit. rom., I, 360-364; Dicț. scriit. rom., I, 73-74; Cosma, Romanul, I, 265-266; Gheorghe Crăciun, În căutarea referinței, București, 1998, 35-36
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285363_a_286692]
-
eu am încercat să demonstrez că Ion Creangă este un post-modern. O idee scandaloasă! O fi, dar Creangă creează un text cu multă plăcere. Am pornit de la "plăcerea textului" a lui Roland Barthes, dându-mi seama că humuleșteanul este un textualist. Textualizează o lume, lumea copilăriei. E absolut aplicabilă în interpretarea operei lui Creangă această grilă nouă. Plăcerea aceasta, calitatea aceasta a fost subliniată de foarte mulți exegeți. De la Călinescu, Vianu s-a tot vorbit despre farmecul povestirii. Interesant e că
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
l-a pus în paginile unei cărți a fost bunicul său, Ștefan. Lucrul se-ntâmpla în povestirea Casa, inclusă (împreună cu cealaltă bucată de tinerețe, Tapetul) în volumul colectiv Desant 83. Pe atunci, între colegii de la Cenaclul Junimea, cei mai mulți dintre ei textualiști doctrinari, Teodorescu făcea notă discordantă. Era un realist nu doar prin formulă, dar și, iată dovada, prin metodă. Pariurile spontane îl lăsau rece. Prefera, în schimb, investiția existențială cu bătaie lungă. Deloc străină, aceasta, de anume ramificații afective. Pentru el
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
desenelor neobosite ale pereților igrasioși, printre formațiuni geologice stranii și miraculoase întocmiri infantile. Nu este exclus ca tocmai din cauza acestei «lașități» să se fi ivit și consolidat cea mai puternică școală interpretativă modernă, cu cei mai serioși poeticieni, structuraliști, hermeneuți, textualiști din această parte a Europei, unde «critica», împovărată cu sarcini noi, s-a simțit obligată să se deschidă și filozofiei, și esteticii, care nu aveau cum să se dezvolte la vedere și la locul potrivit” (pp. 130 - 131). Nu cred
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
deseori în legătură cu generația '80, care, în cîteva direcții ale sale, l-a asimilat și l-a revendicat ca model, creatorul lui Guillaume poetul și administratorul n-a mai rămas decît cu aura de poet boem, vag suprarealist, vag oniric, vag textualist etc. La receptarea sa în acest fel aureolat a contribuit și faptul că n-a publicat foarte mult. "și după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe - curajul și puterea (omenească) s-au topit ca aburul
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
Sare-n ochi atenția de a nu greși prin omiterea a ceva important din textele de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici eu, recunosc, nu știam textele teoretice ale "oniricilor", când doar am intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus, "visul pe care el șpersonaj cu funcție narativă, n. n.ț, ca și cum ar fi zeu
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
au scris cei dinaintea lor. în mod paradoxal, o literatură cu adevărat agresivă, care clatină până aproape de răsturnare barca obișnuințelor noastre literare, este mai puțin cunoscută decât una narcisistă și minoră (excepție făcând, bineînțeles, scrierile celor doi vizionari deghizați în textualiști, Mircea Cărtărescu și Matei Vișniec). Unii dintre "nouăzeciști" sunt prezenți cu texte în recentul număr special al revistei Manuscriptum. Fiecare îl evocă pe Cristian Popescu din perspectiva lui, colaborând la compunerea unui insolit portrait en miettes (pentru a parafraza un
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
de la București (precizăm că niciodată nu specifică autorii vizați ca anti-modele și nici poezia "textualistă" la care se referă, cu excepția lui M. Cărtărescu văzut ca un soi de șef de școală, în nici un caz nu se face trimitere la vreun textualist veritabil iar conceptul e folosit foarte larg), în urma acestei concesii, în poezia lui Gheorghe Grigurcu autorul descoperă "asumarea unei conștiințe textualiste" (p. 130), pericolul demersului postmodern rămînînd același prin, de exemplu, "teroarea intertextualității" (p. 150). Analizele aduc deseori în discuție
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
de poeme cu un jurnal de bord de Ion Mircea evită, din start, riscul favorizării uneia sau alteia dintre generații. Nu mai puțin de optzeci de poeți autohtoni, din toate promoțiile și de toate orientările, "șaizeciști" abstracți, "șaptezeciști" calofili, "optzeciști" textualiști, "nouăzeciști" virili/ agonici și un (stingher) "milenarist", defilează prin paginile cărții, la modul aleatoriu însă, nu într-o ordine prestabilită. Sumarul cărții este dat, cum arată autorul, de succesiunea foiletoanelor sale critice din "Ziarul de Duminică". Lipsește, frapant, cel mai
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]