170 matches
-
în prezent este lector univ. dr. la departamentul de Limba română și lingvistică generală. Predă în fiecare semestru cursul de Introducere în lingvistică, pentru mai mult de 150 de studenți. A publicat articole științifice în țară și în străinătate. Volume: Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire (2007) (teza de doctorat a autoarei); Scara. Poezii, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă și D.R. Popescu, 2013. A colaborat cu poezii la revistele Apostrof și Poesis
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1469131695.html [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Din această perspectivă, textul poartă însemnele limbajuale și cogitative ale epocii producerii sale. Pe primele își întemeiază demersul filologia, pe celelalte filosofia și literatura. Interpretarea este calea de la comunicare către mesaj. Orice intenție este mesajuală, dar intenția nu există. Personalizarea textualității și ideea de auctorat ne obligă să inventăm iluzia că textul reprezintă în varii lecturi “spuneri ale autorului” alături de non-spuneri ale autorului. Realitatea constă în aceasta: textul grăiește sponte sua. Există însă situații în care gândirea despre prejudecățile care ar
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei by http://revistaderecenzii.ro/mirela-teodorescu-zidirea-prin-care-se-ajunge-la-perfectiunea-existentei/ [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține o concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea dintâi dintre forțele care conduc lumea este minciuna”. Două sunt elementele ce traversează cartea și formează stilul călătoriei: textualitatea și aventura. Am zice că, per ansamblu, jurnalul lui Constantin M. Popa proiectează sfiala și devoțiunea în textualizarea aventurii. Acestea asigură coerența cărții. Întregul jurnal se gândește în termenii textualității: „aproape tiranic mi se impune textul” (p. 13) și locul
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-m-popa-cum-se-comunica-sfiala-si-devotiunea-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
Două sunt elementele ce traversează cartea și formează stilul călătoriei: textualitatea și aventura. Am zice că, per ansamblu, jurnalul lui Constantin M. Popa proiectează sfiala și devoțiunea în textualizarea aventurii. Acestea asigură coerența cărții. Întregul jurnal se gândește în termenii textualității: „aproape tiranic mi se impune textul” (p. 13) și locul „reclamă un text” (p. 51). De asemenea, se desfășoară în „orizontul aventurii”. Se deschide cu obligația de a înțelege călătoria sub iradiația unui „arhetip al aventurii” (p. 7). Se încheie
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-m-popa-cum-se-comunica-sfiala-si-devotiunea-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
spectrul morții de Ștefan Vlăduțescu Conștientizarea sensului vieții și desăvârșirea existenței prin luarea în calcul a morții constituie resorturile gândirii producătoare ce se află generativ în focarul inspirației și pe care, totodată, în demersul ei tematizant le și înscrie în textualitatea volumului „Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită și tot de el povestită” (Craiova, Editura Ramuri, 2009). Cartea arată că și lucrurile care vin la timp, sub un raport vin de fapt prea târziu. Ar trebui poate
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-sensul-vietii-si-spectrul-mortii-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
în prezent este lector univ. dr. la departamentul de Limba română și lingvistică generală. Predă în fiecare semestru cursul de Introducere în lingvistică, pentru mai mult de 150 de studenți. A publicat articole științifice în țară și în străinătate. Volume: Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire (2007) (teza de doctorat a autoarei); Scara. Poezii, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă și D.R. Popescu, 2013. A colaborat cu poezii la revistele Apostrof și Poesis
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/baki_ymeri/canal [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
în prezent este lector univ. dr. la departamentul de Limba română și lingvistică generală. Predă în fiecare semestru cursul de Introducere în lingvistică, pentru mai mult de 150 de studenți. A publicat articole științifice în țară și în străinătate. Volume: Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire (2007) (teza de doctorat a autoarei); Scara. Poezii, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă și D.R. Popescu, 2013. A colaborat cu poezii la revistele Apostrof și Poesis
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/baki_ymeri/canal [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
prețioase, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, (...), să recompun de unul singur vasul, întregul”. Viața noastră este, literar, ca metaforă, un vas care se sparge și se scufundă. Demersul artistic constă în a aduce la textualitate aceste fragmente rătăcite de cronologie personală și a le descifra. Edificiul artistic are o componentă textuală și o alta hermeneutică și ambele se supun unui deziderat experiențial. În aducerea la cuvânt, grila de selecție se fundamentează pe năstrușnicie, dar și
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/gabriel-chifu-viata-ca-o-opera-literara-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
romanului are căi nenumărate,Valeria Manta Tăicuțu știind foarte bine ce avea de scris, ca filolog, critic literar, poet, povestitor, etc. Iar anii în care a fost scris romanul reflectă fidel epoca literară de atunci, cea a unei “erotici a textualității”...prin “convertirea epicului în descriptiv”...căci “romancierul optzecist descoperă alteritatea propriei individualități, conștient de dualitatea condiției sale- de persoană și de persona, exprimate la nivel textual prin inserția frecvantă a biografemelor.” Carmen Mușat- Romanul optzecist: radicalitate și provocare Slalom sentimental
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1477811445.html [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
realiza această trecere spre neoclasicism, și spre visare, spre vis, ca “parte injectantă” (așa cum afirmă Corin Braga) în conținutul unui text artistic, și pe cât nu ni s-ar părea de paradoxal, creat într-un spațiu diminuat, dar și dominat de textualitate și de realitate stradală, de recuperare sufletească, prin simpla acceptare a conștiinței de sine. Între altele, clasicismul secolelor 18-19, caracterizat atât de efervescent de George Călinescu, avea să demonstreze, că dincolo de afinitățile cu poezia și arta franceză, literatura română, din
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1465531622.html [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
documentară), dar și cu spectatorii ca persoane și ca grupuri potențiale. Actorul devine astfel - nu în detrimentul ci în beneficiul scriiturii și regiei, ambele văzute ca procese de constrcție, nu ca activități limitate în timp și spațiu - coautor al propriei sale textualități.
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
Michelangelo - care a recurs la examinarea unor detalii aparent neglijabile (conturul lobului urechii) pentru a demasca falsitatea còpiilor picturilor originale, strategiile detectivistice ale lui Sherlock Holmes și metodele psihanalizei, întreaga semiotică medicală și întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc oralitatea în urmă123, pot fi apropiate, toate, de știința vânătorilor de odinioară, capabili să descifreze urmele mute, devenite - paradoxal! - edificatoare tocmai datorită caracterului lor marginal și aparent insignifiant. La acestea Carlo Ginzburg adaugă alte câteva trăsături, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
albă de soare, și marea albastră, la capătul străzii din colțul restaurantului. poveste scurtă Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și „amintiri adevărate”, această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte de ordin biografic. În text, poetul vorbește despre vizita într-un oraș nenumit (probabil Constanța), prilej
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
la bar, să-și recupereze bocancul: „Fa-fac eu cinste!“ M-am aplecat spre Mihnea, savurând fiecare silabă: „Prima hibă. N-ai inventat nimic. Formula ta algebrică există de când lumea. Și n-are nimic matematic. E-un procedeu literar. Se cheamă textualitate ergodică.“ „Adică?“ „Din grecește: ergon + hodos. Nu mă pune să-ți traduc. Pot să-ți spun însă ce-nseamnă: un text ale cărui secvențe semantice diferă de la o lectură la alta.“ „Nu-i chiar același lucru...“, a observat Mihnea. „Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Baia Mare, 4, 1988, 49-52. [80] ILIOANE, CORNEL, Probleme ale dezvoltării gîndirii la preadolescenți. Tehnici de investigație. Date experimentale. Implicații pedagogice. [Vol.] I-II, Timișoara, TUT, I: 1984, 153 p. multigr.; II: 1985, 143 p. multigr. (UT. CȘS). [81] ILIOANE, CORNEL, Textualitate și gramaticalitate. Investigații ale psihologiei genetice, timișoara, 1988, 179 p. [82] IOANA, NICOLAE, Despre o posibilă confuzie.[a predicatului nominal cu cel verbal exprimat printr-un verb la diateza pasivă]. în: LLR, 17, nr. 2, 1988, p. 7-8. [83] IONESCU-RUXĂNDOIU
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
criticului care se opune numai pentru că vrea să se opună vin dintr-o Înțelegere care nu privește postmodernismul din interior. Un critic nu ține neapărat să se diferențieze. În nici un caz. El privește mai degrabă de la un alt nivel al textualității, unul În care - așa cum spune Mihaela aici - el intră Într-un joc și Într-o relație cu textul În care nu mai poți distinge Între text și interpret Într-o modalitate absolut certă, pentru că interpretul modifică În mare parte textul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Alături de acești factori care trimit la organizarea globală a textului, coerența textuală, am mai spus-o, se bazează și pe constrângeri locale, de la o frază la alta, care asigură continuitatea enunțului. Această diferențiere tradițională între două niveluri de percepere a textualității este exprimată uneori prin opoziția conceptuală dintre coerență (globală) și coeziune (locală). Chiar dacă cele două feluri de constrângeri se intersectează și chiar dacă nu este întotdeauna ușor de făcut o separare între cele două domenii, însăși pertinența unei asemenea distingeri nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
exegeză biblică destinată plăcerii senzuale..” 357 Retorică sexuală este termenul propus de critica literară pentru a caracteriza tipul de discurs folosit de personajul feminin. „Erotica” reprezintă o împreunare între două registre distincte, cel teologic și cel senzual, o îmbinare a textualității și a sexualității, deoarece sexualizează textul și textualizează sexul. „A interpreta Biblia și scrierile patristice reprezintă pentru târgoveață un act erotic”358, care îi conferă o plăcere certă, mai ales atunci când trebuie să expună acestă paradă a unei exegeze originale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de opoziție dialectică, ci este de căutat pe căile împrăștierii și încrucișării, în jocul urmelor, conotațiilor, ramificărilor și răsturnărilor. Această pluralitate nu este dezordine, sau pedeapsă a divinității (apropo de Turnul Babei, a cărui metaforă o utilizează pentru a apropia textualitatea arhitecturii de scriitură în general), ci consecință a limbii. în strânsă conexiune cu diferența astfel înțeleasă s-a născut și singurul stil sau modalitate a gândirii, specifică postmodernismului: deconstrucția. într-adevăr, dacă tot ceea ce spun sau scriu gânditorii situați sau
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care se distinge pe un "fond" rezidual, ci figura compusă din fondul rezidual. Reprezentările resturilor în literatură pun astfel o problemă mai largă, legată de limita "operei" și mai ales de debordarea ei. Plecând de la aceste forme de micro-organizare a textualității e posibilă o deconstrucție a unităților arhitectonice în spațiul literar, așa cum a făcut Michel Foucault într-o secvență din Archéologie du savoir, opunând monumentului, documentul - adică arhiva unei epoci formată din numărul infinit al enunțurilor posibile. Resturile devin din acest
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
accesibile, mijloacele de difuzare în masă. Literatura română trece încet de la o admirație al cărei obiect îl constituie numele, prestigiul sau acțiunea în spațiul public - condiționată deci de instanțele imateriale, care se transmit "din auzite" -, la o admirație centrată pe textualitate - condiționată de ceea ce se poate ține sub ochi, privi cu intensitate, citi și reciti: titluri, versuri, imagini, clișee. Catalogul manierelor e rezultatul direct al acestei evoluții a culturii mediatice: universul acestor gesturi singularizate crește în proporție egală cu comunicarea operelor
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme de "colonizare" a acestei interiorități textuale în cultura critică românească după 1880. Protagoniștii lor sunt Dobrogeanu-Gherea, Macedonski și Maiorescu însuși - adică cei care au încercat să exploateze textualitatea pentru a constitui "marginalități". Însă aceasta e o altă istorie, care nu mai spune nimic despre mobilizarea spontană a unui popor în câmpul literaturii. 4.7. Geniile de dinaintea geniului Ultima întrebare la care aș vrea să răspund privește modul în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
semnalarea ironică a diferenței în contextul similarității". Nu doar conținutul poveștilor are de suferit, ci și cititorul însuși. Acesta/ aceasta se va transforma dintr-un simplu copil-adult în "tovarășul de joacă al povestitorului" (Stephens, apud Beckett 2002: 215), deoarece aceasta textualitate autoreflexivă implică un joc subtil al decodării, unde cititorul/ spectatorul trebuie să fie conștient de faptul că dincolo de simple imagini reprezentaționale (non)verbale, există anumite semnificații sociale, culturale și politice. ÎI.4.b.1. Doi "lupi" politici românești Cele două
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
bine precizată, existînd posibilitatea distingerii unui cotext imediat și a unuia amplu, astfel încît cotextul unei fraze este format din frazele vecine, în vreme ce cotextul unui capitol (de roman) este alcătuit din capitolul anterior și cel posterior. V. cadru, context, text, textualitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COVERBAL. Trăsătura coverbal se aplică fenomenelor (gesturi, mimică, schimburi de priviri etc.) care însoțesc mesajul verbal și sînt constituenți ai actului de comunicare. De altfel, gestualitatea coverbală este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ascensoare), urmată de interacțiunile transsistemice, de tipul celor care corelează cultura tipografică și ascensiunea socialismului. V. canal, oralitate, scris. DEBRAY 1994; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; KRITZMAN 2006. AC MEMORIE DISCURSIVĂ. Realizarea discursului antrenează memoria ca importantă sursă constitutivă, în planurile complementare textualității și istoriei. Coeziunea textuală este, de altfel, în mod fundamental legată de memorie prin recursul la anaforă, conectori, indicatori temporali, presupoziții etc. și, de aceea, prin denumirea memorie discursivă se face referire la implicarea progresivă a cunoașterii asumate de interlocutori
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]