170 matches
-
conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
sub forma traducerilor, fapt ce împiedică, în mod inevitabil, comunicarea și schimbul de idei, fie ele pro sau contra. Cartea se încheie cu speranța mărturisită a autoarei de a vedea evoluțiile actuale din domeniul sociologiei transformându-se în (r)evoluții. Textualitate și sexualitate Între mine și lume nu exista nici o despărțire. Tot ce mă înconjura mă invada din cap până în picioare, ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită. Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele - vă amintiți, desigur
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
Iulia Popovici De la bun început o precizare: cartea lui Ion Manolescu, Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, e o premieră absolută pentru lumea cărții în România. Chiar dacă studiul e unul foarte scurt și chiar dacă o parte a lui a fost publicată sub forma unui articol într-un număr mai vechi al Observatorului Cultural, se vorbește pentru
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
al unei lumi pe cale de extincție, o dată cu care se va duce și ceva din farmecul unic al Banatului, acest „creuzet interetnic", cum spune dr. Francisc Schneider, oglindire în mic a imperiului dispărut. Restul e memorie. Ion Manolescu, Noțiuni pentru studiul textualității virtuale, Ars Docendi, București, 2002, 92 pag. Mircea A. Diaconu, Poezia postmodernă, Editura Aula, Brașov, 2002, 192 pag. Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane, Iași, Polirom, 2002, 348 pag., 139 000 lei Smaranda
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte de ordin biografic. În text poetul vorbește despre vizita într-un oraș nenumit, prilej cu care
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
în prezent este lector univ. dr. la departamentul de Limba română și lingvistică generală. Predă în fiecare semestru cursul de Introducere în lingvistică, pentru mai mult de 150 de studenți. A publicat articole științifice în țară și în străinătate. Volume: Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire (2007) (teza de doctorat a autoarei); Scara. Poezii, Cuvânt înainte de Mircea Borcilă și D.R. Popescu, 2013. A colaborat cu poezii la revistele Apostrof și Poesis
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
Cenaclului de Luni. Debutează editorial abia în 1996 cu un roman-revelatie: Coaja lucrurilor sau Dansînd cu jupuita, care îl impune spectaculos în prima linie valorica și în avangardă "virtualistă" a prozei românești postmoderne. După acest apocalips rabelaisian și rizomatic al textualității față cu computerele (premiat atît de Uniunea Scriitorilor cît și de ASPRO), participă cu un capitol - The Seven POEs - la românul experimental colectiv "Naked Went the Novelist, Salzburg Seminar, Austria 1998, pentru că în al doilea volum al său să abordeze
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
vin din anii '80, cu excepția lui Mircea Horia Simionescu (n. 1928), ce face figură de patriarh al postmodernității la români. Nu există, deci, o linie de demarcație fermă, ci mai degrabă una de subtilă contiguitate. Mai puțin ispitită de orgoliul textualității și al livrescului de tip épatons le bourgeois, epica "nudiștilor" nu este una inocentă; nutrimentul cultural supraviețuiește ca ingredient, motivație în urzeala epică, în adâncirea enigmei ș.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
discurs, ce ascunde continuu realitatea, înecînd-o într-o aură confuză, cețoasă, ambiguă, încifrînd-o și făcînd-o tot mai indescifrabilă, mai incoerentă și mai inaccesibilă. Adică, de obicei, se pornește de la cîteva elemente reale sau pretins reale și se țese pe canavaua "textualității" lor istorii ce cîștigă un înalt grad de suficiență și care trimit mereu spre un "interior" ce se închide în sine tot mai mult. Venind de multe ori dinspre un trecut de multe ori inventat, un asemenea discurs dobîndește mai
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
anii ’60 conform căreia textul literar nu vorbește despre lume, ci despre el însuși. Eu însă, cînd citeam un roman sau mergeam la teatru, nu o făceam ca să examinez structurile textuale, ci ca să văd ce se întîmplă cu personajele. Nu textualitatea Scrisorii pierdute mă interesa, ci cum acționau Tipătescu, Zoe, Trahanache și ceilalți. Lumea proiectată de opera literară mi se părea - și mi se pare încă - aspectul ei cel mai important, iar nu stilul și procedeele formale. Același punct de vedere
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady? Michel Houellebecq - "noua tendință literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualității" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Și ce... extindere globală cunoaște acum șocantul francez! Din care, dacă au auzit de el, băgăii
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri de discurs. Autoreferențialitatea este o altă particularitate structurantă a Dicționarului onomastic, particularitate ce reiese din indicațiile și explicațiile autorului, din orientările de
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare, scriitura narcisistă atrage atenția ca o nouă explorare, menită a pune în discuție, în termenii extremi ai literarității, limitele creației și ale actului creator, ale limbajului și ale cuvântului-semn și sens, adică ale posibilităților de care
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare pusă înaintea textualității. Lectura (activă, nesupusă, chiar tiranică) este așezată înaintea scrisului. Textul ajunge tratat ca pretext și post-text. Sensul lecturii, nu al scrisului, ajunge deturnat într-un fel complex și complicat, con/pre/posttextual, poate chiar extratextual... Nedumeririle anticipate sunt firește provocate
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
de mai târziu a lui Steinhardt - „aventură, pariu, incertitudine” și nicidecum - tot cu o expresie din Jurnal..., acolo referitoare la unul dintre presupusele vicii ale rromilor - „maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent economic, dar anemic cultural. Or, identitatea istorică nu poate fi îndeajuns de mulțumitoare. Vighi urăște presimțirea anarhiei și sentimentul de anonimat
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
imagologiei în particular, dar și de viitorul SF al tânărului critic și universitar bucureștean Ion Manolescu. După romanul Alexandru, fractalic și contorsionat, după volumul colectiv apărut la Editura Paralela 45 și intitulat În căutarea comunismului pierdut, după Noțiuni pentru studiul textualității virtuale din 2002, iată lucrarea de doctorat a autorului publicată la Polirom și intitulată Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale. E o carte care mă îndeamnă să cred că autorul e cam singura autoritate de la noi pe acest domeniu
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
Din această perspectivă, textul poartă însemnele limbajuale și cogitative ale epocii producerii sale. Pe primele își întemeiază demersul filologia, pe celelalte filosofia și literatura. Interpretarea este calea de la comunicare către mesaj. Orice intenție este mesajuală, dar intenția nu există. Personalizarea textualității și ideea de auctorat ne obligă să inventăm iluzia că textul reprezintă în varii lecturi “spuneri ale autorului” alături de non-spuneri ale autorului. Realitatea constă în aceasta: textul grăiește sponte sua. Există însă situații în care gândirea despre prejudecățile care ar
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
prețioase, să le scot la suprafață și să încerc să le descifrez, (...), să recompun de unul singur vasul, întregul”. Viața noastră este, literar, ca metaforă, un vas care se sparge și se scufundă. Demersul artistic constă în a aduce la textualitate aceste fragmente rătăcite de cronologie personală și a le descifra. Edificiul artistic are o componentă textuală și o alta hermeneutică și ambele se supun unui deziderat experiențial. În aducerea la cuvânt, grila de selecție se fundamentează pe năstrușnicie, dar și
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
spectrul morții de Ștefan Vlăduțescu Conștientizarea sensului vieții și desăvârșirea existenței prin luarea în calcul a morții constituie resorturile gândirii producătoare ce se află generativ în focarul inspirației și pe care, totodată, în demersul ei tematizant le și înscrie în textualitatea volumului „Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită și tot de el povestită” (Craiova, Editura Ramuri, 2009). Cartea arată că și lucrurile care vin la timp, sub un raport vin de fapt prea târziu. Ar trebui poate
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176). Totodată, se reține o concluzie a lui Jean-François Revel („Cunoașterea inutilă”): „cea dintâi dintre forțele care conduc lumea este minciuna”. Două sunt elementele ce traversează cartea și formează stilul călătoriei: textualitatea și aventura. Am zice că, per ansamblu, jurnalul lui Constantin M. Popa proiectează sfiala și devoțiunea în textualizarea aventurii. Acestea asigură coerența cărții. Întregul jurnal se gândește în termenii textualității: „aproape tiranic mi se impune textul” (p. 13) și locul
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
Două sunt elementele ce traversează cartea și formează stilul călătoriei: textualitatea și aventura. Am zice că, per ansamblu, jurnalul lui Constantin M. Popa proiectează sfiala și devoțiunea în textualizarea aventurii. Acestea asigură coerența cărții. Întregul jurnal se gândește în termenii textualității: „aproape tiranic mi se impune textul” (p. 13) și locul „reclamă un text” (p. 51). De asemenea, se desfășoară în „orizontul aventurii”. Se deschide cu obligația de a înțelege călătoria sub iradiația unui „arhetip al aventurii” (p. 7). Se încheie
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
realiza această trecere spre neoclasicism, și spre visare, spre vis, ca “parte injectantă” (așa cum afirmă Corin Braga) în conținutul unui text artistic, și pe cât nu ni s-ar părea de paradoxal, creat într-un spațiu diminuat, dar și dominat de textualitate și de realitate stradală, de recuperare sufletească, prin simpla acceptare a conștiinței de sine. Între altele, clasicismul secolelor 18-19, caracterizat atât de efervescent de George Călinescu, avea să demonstreze, că dincolo de afinitățile cu poezia și arta franceză, literatura română, din
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]