7 matches
-
dealul Cărbunelui sau Perișorului, îi cheamă irezistibil pe copii, să se joace și să se întreacă la coborâre. Și câte și câte alte bucurii ale scurtelor zile de iarnă. Nopțile lungi sunt ocupate cu țesutul la războaie al plocatelor, velințelor, tișlaifărelor, macaturilor, iilor, maramelor și a pânzei pe care, primăvara și vara, femeile o înălbesc pe prundul râului. Din când în când, vecini, prieteni sau rude se întâlnesc la casa unuia dintre ei, la o șezătoare, unde se lucrează, se cântă
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Economic doi”: „Farfise dulci ca-n București/în toată lumea nu găsești./ Și pentru saxofoane și chitări e ușor: de la gară cu 24, 27, 26 sau cu 119 sau 276 până la magazinul Bucur Obor/Acolo sunt raioane speciale/cu hârtie fotografică, tișlaifăre, portocale/jocuri optice, autosalvări/rechizite și peisaje sculptate în lumânări./ Acolo te servesc în halatul roz și vioi/cu zâmbetele vâlvoi/elevele în practică de la liceul Economic doi”. În acest prolog sui-generis, deși figurile de stil propriu-zise sunt puține (în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Economic doi”. În acest prolog sui-generis, deși figurile de stil propriu-zise sunt puține (în afară de epitetele „vioi” și „vâlvoi”, care atrag atenția mai cu seamă prin ineditul combinațiilor în care intră, merită semnalate asociațiile la fel de neașteptate de termeni lexicali pitorești, ca „tișlaifăre” sau „farfise”), verva parodică și instinctul sigur al ironiei creează un efect puternic. Cea de-a doua parte prezintă - în contrast cu prima - trăsături specifice prozei, narațiunea și descrierea fiind aici procedeele dominante. De altfel și dispunerea în pagină sugerează același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pe nisip, și câte un peștișor zvâcnea în dreptul unei ferestre. Fațadele erau putrede și ruinate. Pătrundeam prin uși umflate și-ncrustate cu scoici în interioare pline de-o apă tulbure. Ce-nalte erau camerele! Cât de mâncate de decadență și melancolie! Tișlaifăre brodate pluteau deasupra servantei, într-un pahar de cristal roșu din vitrină răsărise un crin de mare, corali se înălțau din mocirla tocită a covorului, parazitată de cril. În closet o caracatiță își făcuse cuibul, iar în cadă se rotea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
totul alta, era camera cu chirie de pe Silistra, erau macaroanele cu marmeladă, ciorbele lungi care clocoteau pe plită, ligheanul cu rufe murdare și c-un colț de săpun de rufe ieșind verzui din apa băloasă, copilul, bărbatul. Erau bibelourile și tișlaifărele ieftine pe care le cumpăra din când în când și le-mprăștia pe pervaze și pe bufet. Nimic nu exista dacă nu putea fi văzut, luat la mână, frecat, curățat, preparat, sărutat. Nici chiar Dumnezeu, nici cerurile albastre ale verii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și mustățile cărunte, de obrazul meu, simt o înțepătură ușoară și un mic gol în mijlocul corpului, acolo unde ar trebui să fie stomacul. Prin ușile larg deschise se vede înăuntru mobila sufrageriei, lustruită ca nouă, fără un fir de praf. Tișlaifăre apretate sub vaze cu flori, bufeturi încărcate de bibelouri. Incredibil ca în această cameră, lipită de cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o casă îngrijită, dintr-acelea în care n-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
madamă pe copertă, o negresă în chiloței roșii, să mă scuze Ketty aici de față, cu țâțele goale. O ridic, mă uit în ea, de ce să nu mă uit, dacă era în parohia mea. În pungă, un pachet într-un tișlaifăr de-ăsta folcloric, da’ nu cu specific din zonă. Mai mult ardelenesc sau oșenesc, ceva în felul ăsta, cu dungi. Și-n cârpă, un alt pachet, în hârtii de ziar. Scânteia, 28 octombrie 1985. Țin minte ca acu’ toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]