207 matches
-
Antonescu, ministrul de externe Mihai Antonescu, generalul Constantin Pantazi și Eugen Cristescu - nimeni altul decât fostul șef al Serviciului Special de Informații. Pe 1 iunie 1946, mareșalul și fostul ministru de externe aveau să sfârșească în fața plutonului de execuție. Ceasul ticăia, iar România întrase pe drumul ireversibil al clădirii omului nou... Temnița roșie În ciuda aspectului de ruină istorică, Fortul 13 Jilava se chinuie și privește semeț spre viitor. Cândva va veni și rândul lui să fie obiectiv turistic. Până atunci trebuie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
pe care nu se ivea nici un chip de om sau dihanie din când în când doar spectrul foametei scheletele ei și praporii auriți de la înmormântări îmi amintesc flăcările proiectând sânii și brațele ei pe un perete de var sub care ticăia ceasul cu arc al așteptării tale de femeie ce mă atrăgea ca o prăpastie cînd sufletul bătrânului abia respira printre coaste auzeam mierla și liniștea prin care se mișca umbra caldă a femeii curate pe care ascunși o înghițeam cu
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Anca Mizumschi judecata de apoi Să nu faci niciodată nimic să stai ascuns sub nisip cu nisipul pe față și nisipul să îți curgă pe aripile nasului să îți intre în fiecare nară ca un cocoloș de vată care ticăie din ceva care dacă ar fi întreg s-ar numi o clepsidră și nu a ajuns până la tine la capătul rândului decât ca un ciob găsit din întâmplare în timp ce ăilalți te căutau după numele scris pe oase la judecata de
Poezie by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/6559_a_7884]
-
a pus deoparte țigara și bricheta. Continui cu un fel de inspirație răzbunătoare: când a spus că n-o să intrăm în Cehoslovacia, și parcă a trecut cu limba peste toate rănile din noi... și l-am aclamat toți chiar dacă ne ticăia inima de frică. Eu îmi făceam armata atunci, eram în oraș în permisie. Am fost în piața palatului când a spus că noi n-o să intrăm, și când m-am întors la unitate ni s-au împărțit gloanțe de război
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
să nu-mi mai pună pe umeri și povară altor maldăre de ani. Dar nu să mă ia la El să mă lase În pace. Iar pe meșterul Cronos l-aș aresta și nu l-aș mai lăsa să tic... ticăie, să nu-mi mai roada timpul, fuiorul anilor, precum viermele lui Dante. Fiindcă, vedeți dumneavoastră, boieri mari : nu moartea mă Înspăimânta ci veșnicia ei... George Filip din Pontul Euxin. Volumul de versuri pe care Poetul l-a promis pentru a
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
vorbi prin casă în șoaptă la zeci de blocuri depărtare tot încerc să te cred plecată în alt oraș acum când de fapt timpul este spațiul dintre noi... weekend-ul acesta iar mă ia cu el în deșert ceasul parcă ticăie în reluare cărțile se ascund după coperte dintr-odată ostile telefonul mobil se încarcă închis duminica nu vine nici un mail televizorul rulează imagini pe sub stratul inert de praf CD player-ul a reluat chris rea a câta oară și timpul
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
spune, zăbovind melcoasă și alunecoasa, apoi m-am înălțat la urechi cît să i le străpung cu vorbe de-alint. Limba mea caută, lîncezea, zumzăia, ca o viespe-n călduri ori, măi pre limba femeiasca, precum o cățea. Limba mea ticăia că o clepsidra nebună, vinoasa că o leoaica orbită de luna. Cu limba îl scormoneam pe faun. Estimp, îmi zvonea prin trup glasul doicăi Baubo care zicea așa: Kore, vei fi fiind o nimfă-n răspăr, răzlețita de ceață fecioarelor
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
Emil Brumaru Nu isc pricini să-ți tulbur cu miresme Trupul prelins din creștet pîn' la glezne, Ci-ți dau o inimă pe ea c-o gheară. I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne Brusc să se strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de căni frică nu-i este. Dar ele ne pîndesc deschise larg, Să ne absoarbă-n fragedele bezne. Și-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
dar nu mă laud" când apărea proaspăt tuns în clasă, dacă nu voia să primească zeci de palme și de ,castane" pe tigvă), ori în cosița frumos împletită în cozi regulamentare a unei drăgălășenii de fată după care le cam ticăia inima, dar pe care nu îndrăzneau s-o ,tachineze" decât așa (spre exasperarea ei). Iar dacă veți fi având impresia că mă țin de fleacuri și bat câmpii amintindu-mi toate detaliile acestea, o să vă răspund că tot ce mă
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
fost tentat să zice că e vorba despre un ”atemporal”, când acolo iată cât de cuprins e de formula timpului în termenii săi generici definitorii. Am început o idee aici și vreau să o explicitez: nicăieri nu e în afară de unde, ticăie doar probabilitatea din noi, secundele care ne duc mai departe sunt pentru că trebuie, timpul nu poate fi măsurat, în nici un caz timpul poetului, care oricum e groaznic pe bune chiar dacă fericit de multe ori devreme ca și de atâtea ori
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
exuberanța idealului și nici nu te îmbeți de vraja vreunei credințe. Kant e terestru, întrucît e onest. Chiar și atunci cînd imaginația îi este la un pas să-și ia zborul, se redresează întorcîndu-se la morga serenă, de mașină gînditoare ticăind perpetuu. De exemplu, obiceiul ca în tribunale sinceritatea martorilor să fie obținută prin jurămîntul făcut pe Biblie îl consideră reminiscența unei crase superstiții. Martorilor li se cultivă credința într-o forță punitivă aflată dincolo, a cărei privire supraveghează desfășurarea procesului
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
Păcat Originar. 2089. Boala este pentru noi o realitate și de aceea survine din teama care e corpul realității, dar să nu uităm că și teama este realitatea unei iluzii. 2090. Fără de inimă iubirea nu ar mai înțelege timpul ce ticăie orele absurde ale realității. 2091. Viitorul este norocul iubirii din lozul încă nedesfăcut de teama ce devine astfel trecut. 2092. Niciodată nu va fi îndeajuns de multă iubire în schimb, teamă, da! 2093. A crede în realitatea Iluziei Vieții înseamnă
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/95_a_375]
-
acum urmează rufe acum nu-i nimic. Am stat prea mult împliniri, pagube cu reușite. calde, curate, pe trupul răcorit și pe aceeași parte. Nu mai aud Degetele aleg trei boabe într-o somnul ușor îndulcit cu miros de ceasul ticăind. Ceasul e mare ca o parte, în alta unul singur, adună cozonac. Apoi e liniște ș i farfurie, are soneria ca o ceașcă, jumătate la loc în pumn și iar întuneric. S-a stins și focul și pusă cu gura
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
bătrân răspunde: „Ce-are o vulvă cu vârtutea mea?“ Aici, îl asigură pedant Gaspadin, limba engleză redă cel mai bine cezura și muzicalitatea satirei eline inițiale, dacă traducem, de exemplu: A vulva cannot harm my virtue. Lui Nur Iulian îi ticăia inima și-și repeta întruna: „Trebuie să-i fut un cap în gură. Stă ca un șobolan cu atâtea comori în bârlog, pe când eu împrumut bani de la albanezi cu păr în ureche.“ Dar era nevoit să tragă de timp și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
au renunțat și au plecat spre sat, obosiți, flămânzi și tare speriați.N-au mai văzut ce frumos este totul În jur:cositul fânului era În toi, În curând se apropia secerișul. Florile Înfloreau, fluturii se opreau pe lângă sânzâiene, greierii ticăiau prin ierburi. Pe la casele lor copiii au plâns și au povestit cum l-au pierdut pe Ionucu. Și Într-adevăr, n-au mai aflat nimic de băiatul cu nas cârn și pistrui, căci el se transformă Într-o pasăre cenușie
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
celor doi soldați americani, foștii studenți ai profesorului Malley, Arian (Derek Luke) și Ernest (Michael PeŐa) desantați pe un mic platou în munții Afganistanului și înconjurați de trupele de gherilă. Nici n-a început bine filmul și cronometrul începe să ticăie. Pe de o parte, acest fapt creează suspans acolo unde nu se află nimic de acest fel, pe de altă parte, acest cronometru ne avertizează că situația care durează de șase ani, războiul din Irak este o bombă cu ceas
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
ceva mitic, o utopie pe care nu ți-e dat s-o atingi vreodată. Occidentul e o realitate concretă, o sumă de posibilități deschise în fața lor. E o casă îndepărtată, dar mai curată și mai primitoare. Din nefericire, în România ticăie de multă vreme, igorată cu obstinație, una din cele mai primejdioase bombe: bomba demografică. Într-o țară în care se nasc din ce în ce mai puțini oameni, în care pensionarii au devenit o enormă ghiulea de fier la piciorul bugetului, viitorul însuși e
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
observat uimită, ca și când ar fi văzut pentru prima oară camera aceea în care trăise de când se știa, ordinea și armonia, cărțile cu Povești nemuritoare așezate soldățește pe raft, păpușile sortate pe mărimi și în funcție de culoarea părului, ceasul din perete care ticăia asurzitor și, la sfârșit, rochia de pânză topită, care a trezit-o la realitate. A cules-o de pe jos repezit și a îndesat-o în șifonier. Apoi și-a tras chiloții pe ea, și-a luat un tricou imprimat cu
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
din ce în ce mai tare de trupuri care se strivesc fără ca nimeni să țipe de durere. O dor toți mușchii de atâta încordare. O să treacă și ziua aceasta, își zice încercând să se liniștească. Drumul e mai lung ca niciodată. Ceasul ei interior ticăie asurzitor, timpul din afară se scurge moale, indiferent. Are senzația că duce în spate autobuzul cu toți oamenii aceștia, ba trage și dealul pe care se cațără autobuzul cu răsuflarea întretăiată, din moment în moment se va face praf totul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui Gabi. Nimic nu le putea împiedica, nici pietricelele, nici firele de iarbă, nici măcar sandalele lui Robert, care le obturaseră drumul când acesta se aplecase asupra mâinii lui Gabi ca să-i scoată ceasul. În soare, limbile galbene păreau raze și ticăiau între palmele lui Robert. Norul de praf din jurul balansoarului se mai domoli, iar Robert începu să joace singur șotronul. Aruncă piatra direct în căsuța șapte, apoi sandalele lui săreau peste unu, doi și trei. Nu întoarse capul spre Gabi când
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se mai certaseră de cîteva săptămîni. CÎnd observa cît de bine merge un lucru, Christina știa că, În cel mai scurt timp, va descoperi cît de prost mergea de fapt. Se ascunse În bucătărie, așezîndu-se pe un taburet, cu inima ticăindu-i de o emoție neplăcută; uneori, emoția e un pas În gol. Dar nu avea chef de nimic. Altădată ar fi folosit expresia ei favorită: ah, am atît de multă treabă de făcut, Încît Îmi vine să nu fac nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am de ce am băgat tabachera În buzunar, știu doar că am ridicat scaunul pentru că tulbura impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii, ieșit din gură. Am mai Încercat de câteva ori, dar de fiecare dată aluneca afară ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-o mai deranjez pe Dora niciodată. Privind În jur, mi-am dat seama că mi-ar plăcea mai mult să savurez Întunericul decât să mă ridic și să apăs Întrerupătorul ticăind ori de câte ori se stinge. În plus, s-ar putea ca asta să aibă un efect liniștitor asupra inimii mele agitate. Chibritul licări, pâlpâi, apoi se stinse. Abia după câteva minute, când mi-am stins țigara, am realizat că nu sunt singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o zugrăveală albă. Pe ușă e o înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sunt convinși că realitatea e una singură, doar frații fiind de două feluri, mici și mari; frații mici nu bănuiesc că frații mari au făcut în trecut tot felul de lucruri cot la cot cu îngerii și spiridușii lor; ceasornicele ticăie independent de voința fraților; fiecare vârstă are miracolele ei, fiecare miracol are martorul lui, fiecare martor are un frate (sau a fost pe cale de-a avea). Prin urmare: frații pot scrie împreună o carte, dar nu pot întâlni deodată aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]