8 matches
-
Constantinescu („Extra muros”, „Ceas fără limbi persistă memoria”, „Spirit liber pe culmi” ș.c.l.). Pe de altă parte, cartea cuprinde destule poezii în registru cotidianist în care apare recuzita curentă a promoțiilor transmoderne: autoironia, cinismul, lectură placida a realului, ticăiala, lehamitea în reluări ludice etc. Firește, sunt bucăți citabile, unele de-a dreptul delectabile, încântătoare: „ despre orice oricum oricând într-o hureike/ își permite mister mâșneve să scrie ( ... )/ cum sullyko a pohtit kahfea/ și kelia plutitoare visa lauri mărgăritar/ estimp
ASTRA de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/raul_constantinescu_1425016746.html [Corola-blog/BlogPost/367856_a_369185]
-
după trezirea bătrânului din somn. Potrivit superstiției, apariția gândacilor sunt un semn de moarte iminentă. Un singur soi de gândaci ciocănește cu capul pe diferite suprafețe, probabil ca parte a unui ritual de împerechere, în timp ce altele emit sunete asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
sau ale unei inedite decodări. Au fost puse sub lupă teme, detalii, umorul și tipurile de umori, trimiterile istorice, spiritul semidoct și, altfel, revoluționar al pensionarului Leonida. S-a cercetat teatral, și de aici au ieșit spectacole remarcabile, vîrsta, comportamentul, ticăielile, lumea din ce în ce mai redusă și mai însingurată a bătrîneții. Aici, în dimensiunea aceasta a poposit și Kordonski. Dincolo de comentariile ironice, pamfletare, rezolvate în rezonanțele filmului mut, cu savoarea gag-ului binecunoscut. (Mi-aduc aminte cîteva fraze, din cartea prezentată în numărul
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
un periodic, se banalizează în carte, prin repetare. Strînși unii lîngă alții, bieții intervievați își storc degeaba mintea pentru a fi ei însiși. Succesiunea întrebărilor îi obligă să fie ca alții. Ceea ce pare spontan la bucată, devine un soi de ticăială bolnavă de umor involuntar prin înseriere. Am citit la vremea lor, în Apostrof, interviurile pe care Marta Petreu le-a luat unor personalități ale culturii autohtone. Cînd le-am văzut strînse într-o carte, am avut o primă reacție de
Ce vrea Marta Petreu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11990_a_13315]
-
printre chipuri noi și tinere, ,tinerețea pe care el însuși o avusese cîndva", trăindu-și cu ultime, discrete juisări anii de la șaizeci încolo. Nu-i totuși vorba - și Adrian Costache are, trebuie spus, suficientă finețe în descrieri - de invidiile și ticăielile unei lumi ramolite, vestind cu voce tare sfîrșitul grabnic al liceului pe care ei, ,bătrînii", l-au apucat și-n vremi mai bune. Nu. E un soi de curiozitate contrariată, șocul, amortizat în fiecare zi, de-a vedea cum se
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot ce se așeza pe țarină era lumea sa, a adjutantului Popianu. Iar restul, imaginația, visele, speranța, poveștile, halucinațiile, părerile, gîndurile, dorințele, intra în lumea lui K.F. și ea se îngrijea cu atenție, cu ticăială chiar, de ele. Nu avea de ce să fie nemulțumit, în Vladia nu se mișca un pai fără să știe, prăvăliașii moțăiau pe scăunel în fața ușii, podgorenii îngropau, copileau, dezgropau butucii de vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două zile, am și scos cioata din rădăcină și am transportat-o acasă cu ajutorul cumnatului Ștefan. Asta doar așa, ca să vadă gloata cum știe să muncească un fecior de mazil scăpătat: cu sârg și cu spor, nu ca voi, cu ticăială și leneveală și să-i mai aud măcar o singură dată că îmi spun cucoane cu coatele goale ori doi baroni la perechea de pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Grigurcu) i-a aproximat plastic identitatea stilistică prin imaginea „reunirii într-o singură conștiință” a lui Marius Chicoș Rostogan și a lui I. L. Caragiale. Dincolo de amprenta expresivă, se poate observa însă că R. toarnă în tiparele unui conservatorism al gustului ticăiala unui birocrat al interpretării de text, care strânge nenumărate fișe înainte de a pune ștampila verdictului. Paginile lui nu merg către compunerea de hărți la scară mare; nu execută o cartografiere, ci o scufundare în detalii. Esențialul, pentru critic, ține de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]