41 matches
-
anticipată de jocurile din cealaltă carte și s-ar putea spune că autorul îl întîlnește pe Caragiale în efortul de legitimare a genurilor mici. Povestirile nu sînt SF-uri propriu-zise și un împătimit al lui Asimov le-ar găsi probabil ticăite. Pentru că nu va descoperi în ele nici nave spațiale sofisticate, nici planete necunoscute, cu alte cuvinte nu exisită zgomotul de fond decît într-o măsură moderată și nu se insistă pe recuzita literaturii de gen. Sînt de făcut comparații cu
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
Luminița Marcu Se știe despre Dan Petrescu că este un incomod. Să-l aperi, te pui rău cu nucleul dur al establishment-ului culturii române, să nu-l aperi, pari ticăit, bătrînicios și lipsit de curaj. Iar cale de mijloc nu pare să fie, pentru că Dan Petrescu e atît de radical, e radicalul prin excelență, în fața căruia a fi nuanțat e oarecum ridicol. Nu că Dan Petrescu n-ar lucra el
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași. Are aceleași trasee, fixe, într-o încăpere uscată ca și el. Mănîncă ticăit două banane, mereu două, trage cîte-o dușcă, sau două, după o perdea, mereu după perdea, lumea lui este amorțită și întoarsă către trecut, definitiv. Parcurge un ritual ca un prolog, ca o pregătire înaintea întîlnirii cu scene din viața lui
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
lasă să intrăm în lumea păpușilor mecanice imaginate de Gabor, în decorul lui Dobre-Kothay Judit, scenografa cu care Tompa a lucrat la multe dintre montările sale. Văd familiile Smith și Martin îmbrăcate ca niște imense păpuși de porțelan, cu gesturi ticăite ca ale mașinăriilor cu arc, ce trebuie învîrtite din cînd în cînd, cu nonșalanța cu care îsi schimbă și își amestecă partea de sus cu partea de jos a costumelor, complicînd, într-un fel, chiar și precizarea sexelor, dincolo de numele
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
pentru contemporani - deși, în primul rând, lor li se adresează - cât pentru postumitate. Teama ca nu cumva vreun reproș să rămână nerespins, iar generațiile ce vin să-i uite contribuția. Memoriile devin, astfel, un memoriu de activitate de un didacticism ticăit. Un "pretext biografic", cum îi scapă la un moment dat: "Eu exist nu atât prin istoria vieții și a carierei mele, cât mai ales prin cărțile mele." Fanii săi nu vor afla despre Breban nimic, scriitorul cu viață personală rămâne
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
la televizor, așa că hotărîsem să o dedic altor ocupații. Mă gândeam la o formulă pe care o auzisem, la momentul adevărului, pe nu știu care post de televiziune străin: "În vremea tinereții mele " spunea un domn de o vârstă respectabilă, cu voce ticăită, dar idei pline de vitalitate " în vremea tinereții mele, televiziunea era făcută de oameni deștepți, pentru oameni deștepți. Ceva mai încolo ea a fost făcută de oameni deștepți pentru oameni proști, acum e făcută de " " Însă ăn acest punct culminant
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
și un ton cumva didactic, ținându-se cont de cititorul țintă căruia i se adresează: elevi, studenți. De cele mai multe ori așa se și întâmplă. Textul dă impresia că e ostracizat de intenția educatoare, că e tras în jos de repetitivitatea ticăită ce vine de la catedră, menită să fixeze cunoștințele. Un alt păcat al unor astfel de cărți, sortite să ofere, în puține pagini, un stoc esențial de informație de tipul literatura română în zece lecții, e senzația că originalitatea argumentației și
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
realitate și așa mai departe. Asta mă interesează pe mine". "Ei șdormitorii, n.m., R.R.ț - pere efemere, cîrduri de banane cu monograme - / mă refuză din gunoiul unui sforăit/ balansează la Balaton, mormăie mormon/ se fleșcăiesc prin casă într-un vis ticăit"; la lumina unui incendiu catastrofal "îngerul debarcă în realitate"; Prin aer o fanfară de elefanți de fier/ și tu, în patul mic, stingher, acoperindu-ți auzul cu leucoplast/ ești patului rușine și balast". Atmosfera sufocantă a lumii comuniste pătrunde însă
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
cu zgomot. Horațiu Mălăele se confundă total și impecabil cu hainele lui Vanea, un boier elegant, supus și cu maniere care explodează. Fiecare moment și replică sînt calculate, dozate minuțios și nuanțat pînă în detalii. Profesorul Serebreakov este Victor Rebengiuc, ticăit, enervant, cicălitor, cinic cu Elena (scena de pe ponton cînd, deși e noapte, găsește tot felul de trucuri ca să nu o lase să doarmă), sever pînă la desconsiderare cu Sonia (o fiică din prima căsătorie, care nici nu contează), disprețuitor cu
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
culeg fructul ăsta. ALEX: Te-a ajutat să-l culegi pe acela? (Se referă la unul mare și galben, chiar portocaliu, pe care îl ridică de jos. Îl duce grijuliu la ureche.) ALEX: Se aude ceva înăuntru. Ca un ticăit. Ticăit. Am mai făcut o slovă. Ia să vedem ce are înăuntru. (Face o pauză.) A zis să nu-l mâncăm, nu-i așa? Nimic despre privit. Doar îl vidvedem toată ziua. MARTY: Miroase bine. (Alex îi rupe coaja și sucul
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
cu umor caragialesc, Ludescu și Popescu). În rest, insistența în a explica totul coboară multe din paginile cărții în spațiul platitudinii dezinteresate. Nu o dată, încercările de introspecție colectivă au rezultate ridicole. Aflăm, bunăoară, cum trebuie să fi gândit, omenește și ticăit, populația nord dunăreană în momentul când trupele romane s-au retras în secolul al treilea către miazăzi. S-ar putea spera de la o asemenea Istorie culturală că ambiționează să fie, măcar, completă. Dacă atâția lideri zonali incerți și atâția voievozi
O istorie promițătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6989_a_8314]
-
trebui un spațiu filantropic, leneș, cuprins între garduri de mărăcinișuri împletite, și un șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să urmărească scuzele ticluite și ticăite ale comilitonilor magistrului de la Săptămâna? Dacă, însă, vă spun că legislația românească privitoare la drepturile de autor - inclusiv la regimul juridic al proprietății intelectuale - pare să aibă două picioare stângi și dacă vă propun să vă imaginați cam cum a
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-am Întors de câteva minute. Și că mă simțeam foarte obosit. A salutat politicos și s-a Îndepărtat, cu statura un pic aplecată spre Înainte și cu mersul său ticăit, de om cuminte. Domnul Stratulat era și el un om singur (fusese inginer În construcții, dar se pensionase de câțiva ani, iar de când rămăsese fără soție, Îl puteai zări doar rareori, și-atunci fugar, cerându-și parcă scuze că există
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
este acest observator? Un profesionist al inutilității vii, care desfide mecanismul. însă el, mecanismul, în Act de prezență, are cuvântul. Nu explozia, furia, curățenia brutală a avangardei contează, în cele câteva însemnări însăilate, ci acea inerție frumoasă, în felul ei, ticăit, dulceag, acea lume a oamenilor care își văd de treabă, și a cărei descriere ar putea să-i aparțină oricărui pictor de tablouri mic-burgheze. Viața paralelă a două universuri care se ignoră, fără ca vreunul să pară că suferă, e consemnată
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
lui neputînd sesiza cruzimile istoriei. Mai mult, filosoful nu are umor, sfătoșenia lui fiind doctă, fără urmă de intuiție a fermenților sarcastici ce dospesc în creierul omenesc. Cînd vezi atîta cochetărie duioasă, nu poți să nu-ți amintești de aerul ticăit cu care își citea, plicticos pînă la răpunere, prelegerile în fața studenților. E aici o încetineală cronică însoțită de o candoare care sfîrșește prin a te indispune estetic. Rămîne întrebarea dacă aerul acesta de naivitate evocatoare e simulat grație unui act
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
yacht-uri și avioane. Calman, în schimb, joacă, despărțit de ceilalți, într-un scenariu aducînd a Împăratul muștelor. Între timp, se-ngroașă gluma, profesorii fac saună blocați în compartiment, trenul nu oprește în Brașov, autoritățile disperă. Un tren deturnat. Funcționari ticăiți, foarte reușiți ca tipuri și - vai!- foarte ,după natură", încearcă să dea de capăt situației ridicînd praful de pe regulamente vechi de vreo zece ani. Cînd îi ,vezi", și-i recunoști, cum să nu ții cu copiii, așa ,antisociali" cum sînt
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
scriitorul călător, un obiectiv turistic. Și ce-i e dat să vadă, cel puțin în țările pe care le alege Ioana Nicolae? Cultură absorbită ("rentabilizată") în paginile marilor cotidiene, lipsa unor televiziuni specializate, cu toate păcatele lor de mătuși cam ticăite, surpriza că-n alte părți mai mișcă, depășită, chipurile, istoric și, cum să nu, economic, bătrîna artă pentru artă: "Cum, chiar mai aveți ziare exclusiv literare?" "Nu doar literare, se ocupa și de teatru, coregrafie, film..., inventariază în general întreg
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10166_a_11491]
-
timpul schimbării,/ trezește-te/ să te-ntâlnești, la colț de viață, cu tine!/ Trăiește azi, respiră adânc clipa,/ alungă-ți teama/ nu amâna mereu altă zi.” ( Oprește clipa, călătorule!). Îndemnul poetei este foarte clar, aproape ferm, aceasta simțind cu acuitate ticăitul asurzitor al timpului, sufletul înfiorat grăbindu-se să trăiască și să slăvească fiecare clipă „printre bucurii și lacrimi”. Tot ce n-ai trăit astăzi este pierdut pentru totdeauna. Nu trebuie să te oprești din drum chiar dacă obstacolele apar la fiecare
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
omului cu tălpile mereu goale pe iarba nenăscută cărți hărți artă înghesuită într-un suflet cu ramurile deschise mereu spre răsăritul unei zile fără brațele timpului încolăcite pe cadranul ceasului de platină la brâul tatălui îl privesc și îi ascult ticăitul metronom în arșița gândului redeschide pleoapa metalică și îmi zâmbește blând îl ascult mai departe cu fiecare pas adâncit în peștera cu pietrele cărți hărți de gânduri se deschid în calea mea hărți de suflete pironite de zidurile neregulatei lumi
METRONOM ÎN ARŞIŢA GÂNDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347206_a_348535]
-
vedeau, dar caii... ei, bine, da, caii o simțiseră pe Țunia în mine! De-atunci, i-am văzut urmele pașilor alături de urmele alor mei pe prundul fin al râului, când nu era nimeni în preajmă... De-atunci, eu, fire mai ticăită, am uimit prin inițiativele mele, amintind tuturor cât de temerară era ea! De-atunci, ori de câte ori întâlneam vreo opreliște, o surmontam, trasă, parcă, înainte de o mână pe care n-o vedeam, dar al cărui transfer de forțe îl simțeam... Mă îmbogățisem
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
Juverdeanu Alăturarea dă impresia unei simple localizări. Cineva aflat într-o călătorie cu personalul își alungă plicitseala cu un joc dintr-o revistă specializată în amăgirea timpului pierdut. Citit cu un ochi avizat de om hîrșit în mersul cu personalul ticăit, insalubru și antedeluvian, cît și în dezlegarea căilor haiku-ului, bătăile de cap sînt ale călătoriei pur și simplu, iar punerea lor pe seama jocului sungoku sînt doar o ironie discret mascată. iarnă cumplită - soacra rămâne la noi încă o vreme
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARIILE POEMELOR PREMIATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360565_a_361894]
-
rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul Longos și de inserții-citat, reproduse cu caractere grafice distincte. Salturile autorului de la o paralelă la cealaltă dau cărții ritm și antren, scoțând-o din calmul ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
vodă de pierzarea fie-său și de robirea gineri-său și altor boieri și norod, mai avea și alt ginere Leaf mare, Corețchi, pe nume, cu care sfătuindu-se și strângând oști...”), fixându-se în memoria colectivă („la [Elisabeta Movilă] ticăită s-au încrezut în cuvintele pașii și mai mult într-ale Radului vodă și aștepta să-i aducă steag de domnie, după făgăduința lor. Dar au fost făgăduială vicleană, că în locul steagului o au lovit fără veaste și au risipit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trandafir, la plușul jilav, la perdelele care atârnau moi peste geamurile murdare, la postavul tocit al mesei de biliard, la pocherul mecanic, la Fat Paul cu ochii lui șterși, cu fața lui de cârciumar, cu gura căzută în timp ce urmărea marșul ticăit al pendulului spre amiază. — Aici. M-am născut la etaj. Asta e proprietatea tatălui meu. — Nu zău? Expresia glumeață își luă în mod ciudat zborul de pe buzele pline, de un măsliniu viu. Dinții îi sunt ca niște perle, perlele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]