518 matches
-
ma rătăcisem ascultandu-l în căști pe Serge Reggiani (), am nimerit în fața unui carton pe care cineva mâzgălise cu un marker: Am intrat mai mult intrigat de obrăznicia librarului care mâzgălise cartonul. Privită de afară, “librăria” era un simplu depozit ticsit cu cărți, cu nimic mai special decât hruba unui buchinist din Paris sau din București. Prima pisică, pe care am găsit-o torcând la intrare, am luat-o că pe o stridenta scenografica. Urma să apară și altele. Cărțile erau
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
a ferit să întindă prea tare coarda nesupunerii față de Ceaușescu. în lumea noastră, unde Evul Mediu conviețuiește cu postmodernitatea, nu poți încălca nepedepsit cutumele. Dacât să te joci cu focul puterii, mai bine intri, în pielea goală, într-o cameră ticsită cu scorpioni. Nu pot să omit dimensiunea tragi-comică a demersului năstăsiot. în mintea lui, înlăturarea lui Iliescu (pentru că la asta se reduce retorica lui belicoasă) înseamnă începutul unei vieți noi, într-o lume nouă. Or, marii corupți, exponenții „lumii vechi
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața sună neîntrerupt. În sfîrșit vasul pleca, iar cele două maluri, ticsite de magazii, de clădiri cu schele și uzine, alunecară înapoi că două panglici lațe desfășurate pe îndelete. Lîngă cîrma stă nemișcat un tînăr pletos, ca de optsprezece ani, ținînd sub braț un album. Privea stăruitor, prin ceață, clopotnițele, marile clădiri
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou, chiar și la modul acesta cinic, decît s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat în pragul execuției de către călăii Noului Roman a început să semene cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
curând, cu mult interes, până când leșinase tot ținându-și răsuflarea. Se temea că și de astă dată va simți slăbiciunea aceea și amețeala, că va cădea, și de aceea, voind să-și abată gândul de la mirosul ce emana din sera ticsită de flori, cu care se continua dincolo de un glasvand deschis salonul, privea încordându-și atenția spre cele două figuri gigantice din portretele de pe perete. Încăperea era atât de întunecoasă, draperiile grele de catifea trase și obloanele de lemn din afara ferestrelor
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Proverbele sunt prezente în toată lucrarea, unele dintre ele figurând ca motto-uri la unele capitole: Apa trece, pietrele rămân, Apa trage la matcă și românul la teapă, Să nu dea Dumnezeu românului cât poate răbda. Nu este o lucrare ticsită de informație istorică, preocuparea de a da cursivitate expunerii, de a nu o încărca de note este vădită, și tocmai pentru aceasta a fost lăudată de Simion Mehedinți în recenzia din Convorbiri literare: ,De la început, o calitate prețioasă: descrierea în
Din Carpați în Pind by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/10416_a_11741]
-
puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul cucul demultului doar timpul ticsit de sine însuși monoton ca o locantă plină de fum de țigară de mirosuri stătute doar amprenta mișcării căci mișcarea s-a făcut nevăzută cum un borfaș de la locul faptei doar imaginea care geme icnește ca un motor paradit și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
n-a reacționat nicicum la propunerea să mă imite. Sediul UNEAC-ului, în centru, s-a dovedit a fi o vilă cu însemnele fostului proprietar pe frontispiciul rococo, stil foarte îndrăgit de, presupun!, petroliștii din Texas, cu o curte micuță, ticsită de găinușe decorative, întru protecția cărora vizitatorii sunt invitați să tragă neapărat portița la intrare. Frumos, înduioșător chiar, cu micul inconvenient că urcând scările celor trei nivele și străbătând coridoarele ești nevoit să alegi pe parchet micile insulițe neviciate de
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
exagerînd puțin. Ia te uită ce grozav, ce bine e aici. Nimerisem un loc și mai bun (și mai călduros) decît presupuneam în timp ce lipăiam greoi în sus, pe urmele lui Ciubik. Acest semietaj de sub acoperiș, de deasupra etajului patru, era ticsit de vechituri și parcă pregătit anume pentru noi. Peste tot sînt puse paturi vechi, demontate (plasele zornăiau încet-încet). Niște lăzi. Pînză de păianjen. Un cărucior pentru copii. Și, desigur, nimeni nu vine aici noaptea. Blocul doarme. Lumina (pe toată scara
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Or de anul trecut, cu "Elefant", i se pare un fel de "sub-Antonioni; trebuie să fi gîndit-cîntărit-observat mult, ca să ajungi, ca Antonioni, să faci să se simtă pe un ecran ce vrei să spui; cinema-ul lui Van Sant e ticsit de intenții, dar se oprește la ele". Cît despre premiantul cu Palme d"Or din 2004, Michael Moore, cu documentarul lui anti-Bush, Godard susține că "indirect l-a ajutat pe Bush, într-un mod foarte pervers, de care regizorul nu
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
în Statele Unite, în anul 1985. Celor cinci ani de "însemnări la zi" din primul volum le corespunde în volumul al doilea o perioadă de 31 de ani. Și ce ani! 1954-1985. Sînt anii "reeducării" în care pușcăriile din România sunt ticsite de scriitori și de tot ce a însemnat elita intelectuală și politică interbelică. Începe micul dezgheț de după Raportul Hrusciov, are loc revoluția din Ungaria și, imediat după înăbușirea acesteia, noua strîngere a șurubului la nivelul întregului lagăr comunist. Trupele sovietice
Viața cu sufletul la gură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12464_a_13789]
-
și acum. Chiar cînd făceam muncă de chelner, sau conduceam un tractor, sau culegeam mere, puteam, ori de cîte ori doream, să fiu singur cu mine. Și cînd simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria mea planetă. Și apoi, cred că unui romancier nu-i strică să ia parte, o dată pe săptămînă, la o ședință de comitet pentru planificarea și proiectarea unor noi construcții. Nu-i strică unui
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
au adăugat sala Dalles, Galeriile Municipiului și Muzeul Literaturii Române, au găzduit Salonul municipal care, cel puțin în principiu, inaugura o nouă vîrstă a instituției și o nouă etapă în relația artiștilor cu spațiul public.. Așadar, în locul unei singure săli, ticsită de pictură și de sculptură, cum se întîmpla pînă atunci, această ediție-pilot a avut ca loc de desfășurare orașul însuși, înclusiv spațiile exterioare din fața Teatrului Național și a Institutului de Arhitectură. In felul acesta, sutele de artiști care au expus
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
celor mai minunate stări pe care le-am traversat, creatori și spectatori, după 1990. Visa scene întregi și le descria privind într-un punct fix, ca într-o transă. Poveștile lui au fost întotdeauna pline de detalii, de tolbe întregi ticsite cu amănunte, cu lumini și cu umbre, cu stop- cadre, cu flash-uri, cu imagini mișcate, dinamice, gata să-și ia zborul, să se concretizeze într-un fragment dintr-o iluzie. Imagini mute care vorbeau întruna... El decupa altfel un
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
din copilărie, flash-uri, fragmente, detalii, senzații, impresii, chipuri. Mușcata care agonizează lent, din lipsa soarelui, într-o fostă cutie de măsline, într-o curte interioară lipsită de lumină, învecinată cu o pușcărie, ferestruicile încărcate cu borcane cu murături, casa ticsită de cărți, zecile de limbi străine pe care le vorbeau părinții, convingerea absolută că Cehov, Tolstoi, Vanea, doctorul Samoilenko nu sînt doar autori și personajele lor, ci vecinii de pe stradă, ființele din proximitate, percepția Ierusalimului, în care trăiește fragilul adolescent
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
și realități europene (ed. II, Polirom 2004) - cu o dedicație, ca întotdeauna, flatantă, în care, cu mînă tremurîndă, bătrînească, scria, pe lîngă "stima amicală" (față de un fost student) și cuvîntul Europa. Am stat de vorbă într-o încăpere friguroasă - bineînțeles, ticsită de cărți: el, îmbrăcat în mai multe pulovere, eu, în palton. M-am gîndit, bineînțeles, la dificultățile materiale ale unui mare scriitor român, independent, demn și mîndru, care nu-și putea permite, din ceea ce i se cuvenea din cărțile publicate
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
-n calești, Într-un bob de tămâie Ajunul se-ascunde, În postul cel negru mă duc să mă nving... Dacă plânsul e sângele vârstelor, ce este atunci albul din privirea nopții? Pe sub pielea ta, ah, sosește ecoul, ca un tren ticsit de Întristare, cu macazul inimii ascuns de-un acar beat de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește testamentul, e Începutul risipire n lut, cu țurțuri Înhămați la dricul iernii, trag granița puternic spre sărut. Adânc și galeș
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
silit la bejenie. ...Mă aflu cu Carol la Perthus, ultima trecătoare din Pirinei înainte de plonjonul lor în Mediterana. La câțiva pași, frontiera: un soi de chioșc ridicol și obsolet prin care suflă vântul. Perthus: o stradă strivită între pereții muntelui, ticsită de magazine. E unul din puținele locuri din Europa în care se mai pot găsi țigări, cosmetice și băuturi la prețuri ceva mai ieftine. Printre zecile de magazine, "Sardana" e singurul care mai păstrează tradiția reclamei - "sufletul comerțului" - de odinioară
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
O după-amiază călduță, cât poate fi la sfârșit de februarie. Hoinăream pe străzi fără un scop precis. Țâșneau gândurile din mine ca taxiurile ticsite de la semafor. Orașul era trist, lipsit de verdele crud al primăverii. Trist și singuratic, așa cum îl vedeam, părăsit - parcă - de toți. Câțiva bătrâni - melancolici și eiașteptau câteva raze de soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
însuși glasul gândurilor tace cu ce să umplu timpul care vine încontinuu nestăvilit weekend-ul mă sărută pe gură încă din insomnia de vineri sugându-mi plămânii într-un rest de respirație înghesuindu-mă în dimineața strâmtorată ca o debara ticsită de lucruri vechi incomplete inutile weekend-ul e timpul dezgolit care își tot amână plecarea o pauză forțată care mă adâncește în mine precum un puț uscat săpat pe fundul unei fântâni secate în acest weekend cu ușile închise mă
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Să facem un mic, dar delicios, calcul. Dacă eu, mort-copt, aș reuși să scriu zilnic, cîte o scrisoare, timp de trei ani, am ajunge ca pe la jumătatea lui '83 să aveți un valizoi ticsit cu o mie de plicuri! Ceea ce ar începe să semene a operă!! Scriindu-le, după cum v-am spus, în direct, fără ciorne, fără copii, risc să se piardă, datorită poștei, vreo, să zicem, două-trei sute. Rămîn opt sute; e de ajuns
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei în toiul vipiei solare. Nimeni nu mai credea că va veni (la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu cadă peste trupul celui ce încă sufla. Se împlinise un fruct ciudat și eu, enorm sîmbure răsucit în carnea odăii, așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
trecute sub tăcere. “Piața Universității duminică seara nu e tot Bucureștiul. Bucureștiul nu e toată România.” Mă îndoiesc totuși că șaga nașterii moștenitorului lui Băsescu este toată România - cu toate astea în prima săptămână de proteste zilnice, posturile TV erau ticsite cu știri despre rochia Elenei Băsescu, despre culoarea pampers-ului purtat de nou-născut și alte chestiuni deosebit de importante la nivelul politico-economico-social-cultural național. @Paul eram în mare de acord cu tine, dar m-ai pierdut la faza cu “și premii iau
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82385_a_83710]
-
aprilie 1958, cînd scriitorul, în mare vervă, mi-a destăinuit diverse "secrete" ale lumii literare interbelice. În altă parte, păstrez reportajul pe viu al memorabilei conferințe, rostite liber de Constantin Noica la Facultatea de Litere, prin 1988, în fața unui amfiteatru ticsit de studenți. În schimb, ca să rămîn tot la cultură, am lăsat să se irosească memoria discuțiilor purtate cu Camil Petrescu în cursul unei plecări comune la Timișoara, în 1945, ori amintirile colorate și pitorești pe care mi le-a împărtășit
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
ridica moralul în chip nebănuit. Împreună cu mine în cupeu se mai afla o tânără domișoară care făcea o cale și mai lungă, urmând să ajungă în America de Sud, însă prin Berlin-Hamburg. Așa că aveam și tovarășă de drum. În țară, trenul era ticsit de lume, care însă a început să se rărească cu cat ne apropiam de granița Poloniei. La Sugatin, se făcu revizia pașapoartelor și a bagajelor, însă extrema politețe a funcționarilorvamei polone ne ușură mult formalitățile. Polonezii sunt de o deosebită
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]