6 matches
-
o scurtă perioadă la Broșteni) această localitate în opera sa, "Amintiri din copilărie": "„Și satul Broștenii fiind împrăștiat, mai ca toate satele de la munte, nu se rușinau lupul și ursul a se arăta ziua-miaza-mare prin el; o casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriță, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să și-o facă.”" Broșteni a făcut parte din Braniștea Voronețului din 1488 până în 1807. Această moșie a fost dăruită de domnitorul Ștefan cel Mare
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
în opera sa, "Amintiri din copilărie": "„Și satul Broștenii fiind împrăștiat, mai ca toate satele de la munte, nu se rușinau lupul și ursul a se arăta ziua-miaza-mare prin el; o casă ici, sub tihăraia asta, alta dincolo de Bistriță, sub altă tihăraie, mă rog, unde i-a venit omului îndemână să și-o facă.”" Broșteni a făcut parte din Braniștea Voronețului din 1488 până în 1807. Această moșie a fost dăruită de domnitorul Ștefan cel Mare Mănăstirii Voroneț, care a stăpânit-o în
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
Neamțului, marele scriitor Ion Creangă a descris în ""Amintiri din copilărie"" (1881). Descriind zona unde a copilărit, el amintește și de vechea cetățuie, la începutul părții a III-a. ""Iar deasupra Condrenilor, pe vârful unui deal nalt și plin de tihărăi, se află vestita Cetatea Neamțului, îngrădită cu pustiu, acoperită cu fulger, locuită vara de vitele fugărite de strechie și străjuită de ceucele și vindereii care au găsit-o bună de făcut cuiburi într-însa"". În partea a IV-a, el
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
din dealul aproape adormit cufundat într-o înserare înaltă și luminoasă, cu un cer siniliu, fără nici un nor. De undeva de departe se auzi un fel de lătrat ascuțit, repetat de vreo câteva ori, ce suna ca o sângerare printre tihărăile dealului, era poate a unei vulpi flămânde sau a unui alt animal, Simiuc niciodată nu reușise să identifice animalele sălbatice după sunetele care le scot. Bătrânul Tofan, văzându-l gânditor, fără să lase lucrul izbucni deodată într-o șoaptă susurată
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vechile credințe, arătându-se meșter mare în sfat. Poveștile lui erau pline de fărmăcători și necurați încât greu îți venea să crezi că sunt spuse de o sfințită gură. Cu comănacul pe ceafă și mânecile suflecate, deșirat și cu barba tihăraie peste ilic, părintele iconom te-ar fi înfricoșat și-n miezul zilei de ți-ar fi ieșit la o răspântie pustie. Povestea cu har, mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa Malvina de la Crasna care, cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]