33,401 matches
-
Müller. La această ,descoperire" s-a mai adăugat surpriza de a o auzi pe autoare recitîndu-și la Centrul Cultural German din Timișoara, în română, cîteva din cele peste 80 de poeme colaj incluse în volumul Este sau nu este Ion. Timbrul inconfundabil al vocii, deturnarea inflexiunilor grave prin imprevizibilele nuanțe ludice, ritmarea sonoră a poemelor, cu totul diferită de ,croiala" lecturii vizuale, lineare, a textului, contrastul dintre unele vocabule ,neaoșe" și ușorul accent străin cu care erau ele rostite, noua, inedita
Cu Herta Müller despre colaje by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11289_a_12614]
-
replicile amuzante de care filmul nu duce lipsă, iată două mostre elocvente: "Te porți de parcă ai avea scrisă pe frunte data de expirare!" (îi spune El -Ei, care simte că "nu întinerește"); și "Acasă eram așa de săraci că lingeam timbre la cină"! Important este că Sir Anthony Hopkins s-a distrat.
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
potrivită apropiere a lui Eminescu de poezia germană nu ar fi prin Lenau, ci prin Hölderlin". După ce enumeră mai multe poezii eminesciene care se învecinează cu ale lui Hölderlin autoarea conclude: ,, În amândouă operele răsună însă, dincolo de analogii ori deosebiri, timbrul marii poezii, acela al vocii orfice, venind de departe, din străfunduri, și făcându-se auzită numai simțului interior, revelând semnificații tot mai de profunzime, pe măsura trecerii timpului. Într-adevăr, cum spunea Hölderlin în poemul Andenken, Was bleibet aber, stiften
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea sufletului ca alternativă la inexistența lui. A simți sunetele unei muzici ca străine de piesă... În felul acesta și timbrurile clasice devin un obiect nou. Vezi Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
trebuie păstrată și vocile menajate. Din fericire, interpreta principală, tânăra Stela Sîrbu, a reușit să reziste supralicitării sonore în acest rol copleșitor, crescând în concentrare și tensiune de la un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un timbru special), bine condusă, cu acute luminoase și sigure, este o micuță Cio-Cio-San convingătoare și chiar emoționantă. Îi mai rămâne să-și perfecționeze dicțiunea, alterată de un ușor accent. Suzuki a fost Claudia Codreanu, cunoscută publicului mai ales ca interpretă de
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
mai spus: orice cuvânt este o noțiune, un concept; orice cuvânt este o imagine, o reflectare a unui aspect al realului; orice cuvânt este un corp sonor, căruia coliziunea inanalizabilă a vocalelor și consoanelor îi asigură o anume eufonie, un timbru specific, particular fiecărui mare poet. " Odă (în metru antic)" este un poem care debutează prin versul pe care l-am analizat mai sus: exemplu tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
n-ai urlat, nu te-ai suit pe pereți, n-ai dat din mîini și din picioare, n-ai împușcat zece oameni din Poștă, ci ai plătit cuminte. Nu înainte de a vedea cum, după demonstrația de înaltă tehnologie, funcționara lipește timbrele, pe scrisoare, cu strămoșescul scuipat. Liliac NATO Vorbeam la telefon cu o amică, ne căinam și cădeam de acord, cu schimbul, într-un registru argheziano-celinian, pe tema: "Ce vremuri trăim!" Ce mizerie! Ce senzație de descompunere! Ce lipsă de perspectivă
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
și surîsul ei, indescriptibile, de zînă bună căreia i s-a confiscat bagheta magică, dar care, cu un aer năzdrăvan, continuă să-și exercite atribuțiile. Inițial, în stadiul de proiect, regizorul a visat-o, în rol, pe Emily Watson, cu timbrul ei de inocență și de patetism ghiduș; cînd a fost gata scăpărătorul scenariu - scris de Jeunet în colaborare cu Guillaume Laurant (romancier și dramaturg) - Emily Watson n-a mai fost liberă; și așa, a apărut Audrey Tautou, care e o
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
voce de coloratură pură. Premiul I l-a dobândit Crina Zancu, soprană al cărei program vorbește despre o gândire matură asociată cu o voce frumos timbrată și bine condusă. Marele premiu a revenit mezzosopranei Cornelia Oncioiu - o culoare interesantă, un timbru emoțional cu o deschidere luminoasă în acut și cu un potențial de anvergură. Mă opresc aici, ceea ce nu înseamnă că ceilalți premiați nu au avut prestații notabile și este cert că o distincție la acest concurs nu este numai o
În căutarea vocilor tinere by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15378_a_16703]
-
frate mai mare îi va deveni copilei tocmai torționarul pufos, expertul trustului pe care însă micuța reușește să-l îmblînzească, transformîndu-l nu doar într-un justițiar exemplar, dar și într-un prieten devotat. Alături de muzica atașantă a lui Randy Newman, timbrul vocilor lui John Goodman și Jennifer Tilly, Billy Crystal, Steve Buscemi, James Coburn contează enorm în personalizarea creaturilor computerizate, care mai de care mai trăsnite. În această împărăție a ușilor (vezi cadrele demne de Al 5-lea element!), hotarul arbitrar
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
dintre coperți, nu pot să-i spun a patra, pentru că după cum se vede din titlu cartea e dublă și e aranjată după principiul figurilor din cărțile de joc, e sub formă de vedere, de carte poștală adică, (pe post de timbru o fotografie veche, miniaturizată, reprezentînd un cuplu în poziția convențională, așa cum găsiți în anticariatele fițoase) și cu o ștampilă pe care scrie circular arca lui noe de la neolitic la coca-cola. Prima copertă reproduce și ea un desen în stil naiv
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
și borcane cu aracet, baițuri și covrigi turcești pe jumătate mîncați, argintărie și sticlărie amestecată, rame și tablouri uneori surprinzătoare, icoane și prezervative, costume de Argeș, de Muscel și de Mehedinți și sfeșnice franțuzești, aparate de fotografiat și colecții de timbre, gramafoane și ilustrate porno din anii douăzeci, arhivă publică și privată, titluri de stat expirate și acțiuni la Malaxa, fascinantul folclor de tranziție al lui Vasile Zidaru și erotica parodică, postmodernă la plesneală, a Regelui Sexului zis și Bombasticul, căței
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
și o prelucrează în stil propriu. Un montaj destul de alambicat combină cele două "voci" ale filmului: vocea documentaristului de la începutul mileniului trei (o voce plasată undeva la intersecția dintre emfază și plictiseală) și vocea lui Caragiale (cu inflexiunile blînd-sarcastice din timbrul lui Ștefan Iordache). Recunoscînd dificultatea demersului și faptul că rezultatul, cinematografic vorbind, e unul absolut onorabil, nu pot să nu recunosc - ar fi o probă de ipocrizie pe care nenea Iancu ar detesta-o - senzația finală după vizionarea (și revizionarea
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
o piesă, unde rolul principal era jucat de Iisus, care-și căuta oile rătăcite"... Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
Fragmentul, lipsa de structură vizibilă este forma ce convine cel mai bine acestui spirit original, care face literatura pură "din așchii smulse Timpului." Fragmentele conțin mici povești, iluminări din amintiri, vise, halucinații, citate, reflecții aparent discontinue dar legate subteran de timbrul unic al unui artist grav și profund. Modelele îndepărtate ale Ultimului regat ar fi Montaigne cu Eseurile lui și excentricul preot anglican din sec. XVII Robert Burton cu Anatomia melancoliei. În "Le Monde des Livres" din 27 septembrie, Patrick Kéchichian
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
Falstaff este păstrată în limite măsurate, nu am înțeles de ce Ford este împins într-un exces de caricatură (în monologul geloziei-pandant ridicol la Othello?) fără să fie nevoie, căci textul spune destul. Ștefan Ignat mizează pe vocea sa generoasă, cu timbru consistent pentru a da muzical o contrapondere accentelor de deriziune și reușește să domine scena. În ceea ce îl privește pe Fenton, tenorul Marian Someșan, nouă achiziție a teatrului, poate că va deveni cândva o prezență scenică, deocamdată cântă îngrijit o
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
gros (mai ales în actul I). Distribuția feminină întrunește în mod fericit un cvartet tânăr, bine diferențiat tipologic, așa cum o cere intriga. În fruntea "nevestelor vesele", Roxana Briban adaugă cu Alice Ford încă un rol palmaresului ei deja bogat. Cu timbrul ei somptuos ea a susținut scrupulos linia, dând personajului o prezență feminină atractivă și autoritatea celei ce conduce jocul (doar gestica mi s-a părut cam stereotipă). Oana Andra a fost, cu grație, vesela Meg, iar Adriana Alexandru a conturat
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
picteze cu urechea. Nimic nu mai pare inextricabil în ordinea culorilor sonore, a spectrelor timbrale dacă ai la îndemână zeci și sute de instrumente și obiecte muzicale, ce populează un univers unic și atotcuprinzător; un imens diamant în care fiecare timbru constituie o impuritate dacă este hărțuit sau, dimpotrivă, neglijat, ori poate reprezenta un cristal dacă este întreținut și dichisit, firește, în cunoștință de cauză. Un univers ca un poem incoruptibil născut din mirarea compozitorilor ce, din principiu, nu face favoruri
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
Orchestre au existat, desigur, înainte de a exista dirijori. Poate de aceea mulțimile de instrumentiști nu se lasă duse de nas, cu una cu două de vreo baghetă, oricât de iute și de ascuțită ar fi ea. Orchestrele sunt națiuni de timbre sonore ce își declină dreptul la putere în favoarea dirijorilor, grație sufragiilor și prescrierilor acestora, dar orice putere neîmpărtășită se prăbușește asemeni unui arbore fără rădăcină. Istoria muzicii consemnează, nu de puține ori, exemple de dirijori ce și-au aflat rădăcinile
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
moment irepetabil. În situația de față este vorba de cultură și de trăirea efectivă a istoriei. A ipostazelor sale. "Caete de Dor" care, înainte de instalarea ca publicație în planul metodic elaborat al lui Virgil Ierunca, apăruse "tot din sărăcia noastră". Timbrul nostalgic, direct și grav, aparține lui Constantin Amăriuței. Fondul nu se schimbase prea mult. Multiplicarea s-a făcut într-un număr restrâns de exemplare. Ele au devenit foarte rare în câmpul peisagistic al publicațiilor din emigrație și aproape neștiute de
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
celui viclean. Cine știe cât cântărea? Nici douăzeci de bărbați n-au putut să-l urnească din loc. - Asta așa e, a întărit Ramirín, ieșind din tăcerea în care se cufundase. Nimeni nu l-a putut clinti. Și-a recăpătat graiul, cu timbrul acela ascuțit și intonația de strigăt de luptă. - Oul ăla te lăsa cu gura căscată. Au venit să-l vadă domnii din capitală. Urcau până acolo glumind, dar când ajungeau în fața lui amuțeau. Oul a apărut în august, de Sfânta
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
și la noi, claxonatul este de fapt interzis, atît de interzis încît te întrebi uneori de ce se mai fabrică mașini cu un asemenea dispozitiv barbar. Diferența este că, dacă în restul Europei posesorii de carnet de conducere aproape că nu știu ce timbru are claxonul automobilului lor, la noi șoferii fac game repetate la instrumentul cu pricina, precum vecinii mei (de la Conservator) la trompetă. Rezultatul este o semiotică a claxonatului care ar putea intra în tratatul lui Eco. Iată o mică parte din
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
tînărului diarist nu au statutul unei furtuni, ci al unei brize insinuante, care trece peste paginile acoperite cu o caligrafie melancolică, făcîndu-le să foșnească ușor. În raport cu autorul Ispitei de-a exista, ni se prezintă precum reproducerea unui tablou pe un timbru poștal. Mult mai mult decît cu Cioran, Livius Ciocârlie, un izbitor tip livresc, "claustrat în bibliotecă", după cum singur se recomadnă, ni se pare apropiat de Jules Renard, a cărui criză, fină în resignarea ei crepusculară, corespunde vitalității d-sale scăzute
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
ci gândirea armonică și, de aici, controlul permanent al dimensiunii verticale în orice fel de structură muzicală, fie ea monodică, polifonică sau chiar eterofonică. Nu hybris-ul eterofonic primează în această muzică, ci pathos-ul armonic. Chiar și atunci când focalizează ornamentul, timbrul sau ritmul, intenția cuprinderii armonice rămâne pe deplin străvezie. De aceea, consider că Ștefan Niculescu este în primul rând un foarte fin și complex armonist. Unisonul ca "vehicul al mântuirii" discursului muzical constituie un alt topos, adânc înrădăcinat în tradiția
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
ghine), reducerea africatelor la elementul lor fricativ (cineva - shineva, posmagii - posmajii), transformarea diftongului ia în ie ("moldovenii noștri cam s-o împrăștiet în lumea largă"; "da muieți is posmajii?"), pronunțiile tăt, tati, rostirile dure are consoanelor s, ț, care modifică timbrul vocalelor succesive ("da disară venim", "eu nu-ts dau salariu") etc. Cele mai multe atestări le oferă categoria într-adevăr caracteristică a pronunțării secvențelor ce, ci că se, și: sheva, nishiodată; "shi-o mai rămas"; "să zishem"; "nishi nu știu"; "să fashi sheva"; "shi-i
"Tsii shiuda?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15246_a_16571]