5,246 matches
-
o injecție sedativă publicului, povestind mai întâi, pe un ton de conversație informală la botul calului, fapte din viața mea, mai ales ,epopeea" farmaciei mele din Cruz Alta, eșecurile mele comerciale și mai târziu literare... Se auzeau râsete, la început timide, deoarece poporul portughez este în general ceremonios și o bună parte din persoanele care ocupau Teatrul D. Maria II se aștepta desigur să audă o conferință academică. Am simțit că treptat tensiunea din public se diminua. După cam zece minute
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
politici și formule de cooperare destinate să genereze stabilitate în spațiul european răsăritean care a rămas în afara Uniunii, în special în fostele state sovietice situate între această și Federația Rusă. Acestea au inclus anumite demersuri mai mult sau mai putin timide ale Uniunii în regiune sub egida Politicii Externe și de Securitate Comună precum și o adaptare a Politicii de Vecinătate la datele specifice ale Europei de Est și Caucazului de Sud, inclusiv la așteptările statelor din această zonă. După ce în cursul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aflate de către acesta după părăsirea României, din ianuarie 1948. "Adevărul crud l-am aflat mult mai târziu și anume că la Ialta noi am fost cedați de Churchill rușilor în proporție de 90%, ca atare englezii și americanii erau foarte timizi față de ruși, preocupați doar să nu-i supere prea mult". Totodată, acordul de la Ialta, ca despărțire a Vestului de Est, aprecia regele Mihai, era sinonim cu un transfer total de autoritate și control din partea Occidentului către Uniunea Sovietică. Procentele de la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de la economia planificată la economia liberă a reprezentat o necunoscută chiar și pentru experții europeni: "transformarea unui sistem excesiv verticalizat, pentru a-i impregna o coerentă orizontală"4 fiind un proces lăsat exclusiv pe seama statelor naționale. Așa se explică demararea timidă și cu relativă întârziere a unor programe de asistență tehnică și financiară în scopul sprijinirii restructurărilor economice 5. Mai trebuie adăugat faptul că, spre deosebire de state precum Polonia, Cehia, Ungaria, care beneficiaseră de o minimă liberalizare economică chiar și anterior căderii
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
campanii. Sunt convinsă că în scurt timp se vor găsi victime reale care vor avea curaj să participe și să devină emblemele unei schimbări radicale.Pana atunci însă cineva trebuie să facă primul pas.Asa văd eu azi aici, un timid prim pas către o mare schimbare. felicitări ! aceste poze realitatea și ced că pe mulți dintre noi ne cam zguduie acest lucru. No contează că iești vedeta sau nu nici o femeie sau nici o persoană nu trebuie să tatuat pe corpul
Cum arată violenţa domestică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82794_a_84119]
-
reusit sa ajung în anul 4. În primul an, m-a abordat o veche prietena pe culoar și m-a întrebat : Ce caut aici? Eu te-am avertizat, trebui așa rămâi la Cluj. O sa regreți toată viața.” Și am întrebat timid: ”DE Ce?” Răspuns : Pentru că profesorii ăștia îți bagă o țeapă în fund în anul 1 și ți-o îndeasă până în anul 5.” Ei, bine a avut dreptate. Facultatea noastră este un mod de a-ți educa nervii, ca să poți să ai
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
poți face ceva numara-ma și pe mine. P.S. Cum spunea cineva pe aici: ce facem cu gunoiul rămas în urmă? cunosc mulți, mulți români care n-ar putea trăi fără muzică electronică. hardcore fans sunt de cele mai multe ori introverti, timizi, foarte la locul lor, nu ies prin nimic în evidență. uneori sunt uncool de bătrâni, bieți ingineri și profi anonimi născuți înainte de 75. de-aia nu-i cunoști, nu sunt chiar genul tău.
Insurgenţa veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82951_a_84276]
-
definesc astăzi mai mulțumitor decât ideologiile, așa că în locul vechiului dosar dilematic dedicat “-ismelor”, vă propun o trecere în revistă a stilurilor de viață masculine alfa-sexuale. Folosirea acestor denumiri în contextul monden românesc și pe hârtia lucioasa tipărită se face încă timid și împiedicat, iar situația seamănă pe undeva cu bancul în care octogenara soție a unui filatelist le dezvăluie prietenelor ei senile că soțul ei este “sifilitic”. Așadar, dacă vă întrebați de ce sunt compuse denumirile stilurilor de viață contemporane cu adjectivul
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
minusculă capelă laterală. Un ungher înghețat, în marele spital din Bruges. E frig. Penumbra zidului de susținere îi învăluie. Slujnica stă de pază. În fața fiicei unice a judecătorului electiv, ucenicul gravor nu-și găsește cuvintele. Atunci, cu degetele, îi atinge timid brațul. Ea își strecoară mîna între mîinile lui. Își lasă mîna rece în mîinile lui. Atît. El îi strînge mîna. Mîinile lor devin calde, apoi fierbinți. Nu vorbesc. Ea își ține capul plecat. Pe urmă îl privește drept în ochi
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Pe urmă îl privește drept în ochi. Își deschide ochii mari și îl privește țintă. Se ating din priviri. Ea îi surîde. Se despart. Tînăra femeie nu vorbește niciodată. E primăvara anului 1639. Ea are optsprezece ani. Are un aer timid, aproape că pare puțin cocoșată. Are gîtul prelung. Poartă mereu haine sobre și cenușii. Meaume știe că e logodită cu un subaltern al tatălui ei, care de altfel e fiul unui prieten al lui Johann Heemkers. Acum nu vrea să
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
adevărat. Și asta nu pentru că nu s-ar fi gîndit nimeni la acest lucru, ci dintr-un cu totul alt motiv: pentru că mitologia locului este colosală, iar provocarea nu poate fi decît pe măsură. Toate încercările de pînă acum, așa timide cum au fost ele, și cea cu Eminescu, și cea cu Iorga, și încă altele, deși au mizat pe figuri luminoase și cu o mare încărcătură morală, nici nu au trecut măcar de faza enunțului tocmai din pricina incapacității lor exorcizatoare
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
români ceva mai diferit nu mai văzusem. Două lumi, două epoci. Cred că cineva din preajmă precis că trăgea cu urechea, să audă ce vorbesc, mă uitam să văd care ar fi fost... Aerul independent al lui Labiș, independent și timid, ascultător, în timp ce urmărea ce-i spunea Păstorel. Din toată literatura română a epocii eram singurul (exceptând, bănuiesc, Securitatea) care asistam foarte lucid la această deosebire frățească, atât de elocventă și de emoționantă în solidaritatea ei, pentru mine, martorul, înțelegând ca
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
N. Manolescu la Valeriu Cristea și de la M. Iorgulescu la Gh. Grigurcu. Din acest creuzet de fine impresii livrești transpare diversitatea tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian de "galben incisiv", suprarealismul tîrziu al lui Gellu Naum cu ingeniozități eludate, absurdități urmuziene timid închegate în subpămînta de la capătul "puterii (omenești)": "Am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe". Nu lipsește oniricul estetic și nici expresionismul din pînzele lui Munch, cu același strigăt al angoaselor deformante: "și chiar cu o cutie
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
Elevei, ușoară, treptată. "Foarte voluntară la început, dacă nu cumva chiar agresivă, eleva devine tot mai pasivă, ajungînd spre final ca un obiect inert, lipsit de vlagă..." precizează Eugène Ionesco. Pe măsură ce ea este suptă de energie, Profesorul se energizează. Din timid și ezitant devine dominator, însuflețit de patima sîngelui pe care îl simte în nări. Energia negativă plutește în aer. Eleva acuză dureri de cap, stridențele din vocea Profesorului, tot mai ambalat, mai incoerent în valul teoriilor, toate aceste agresiuni îi
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
provin, paradoxal, dintr-o puternică tradiție patriarhală. Un prim pasaj memorabil este relatarea propriei căsătorii. Părinții celor doi aranjează o întîlnire între familii. Maruca are 18 ani, Mihai, 34. Amîndoi simt că li se pregătește ceva, amîndoi protestează, dar destul de timid. De fapt, se îndrăgostesc repede unul de celălalt, se căsătoresc și pleacă într-un voiaj de nuntă. Autorea își scrie povestea la persoana a treia - omnisciența despre care vorbeam este aici mai puternică decît oricînd. Se simte că povestea conjugală
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
îndepicior!" (Contrapunct 32, 1991, 2). Construcțiile pot fi in praesentia (precum cele citate) sau in absentia: "Stîngul la replică" (Tineretul liber 618, 1992, 5). Am citat acum cîțiva ani un caz de surprinzătoare analogie: într-un anunț matrimonial, un "tînăr timid, melancolic" căuta o "fată înțelegătoare, cu prejudecăți" (Flagrant, 18, 1992, 10): formula - căreia autorul textului îi atribuia un sens clar apreciativ - era desigur produsă pornind de la opoziția cu/fără, aplicată sintagmei (cu puternic sens negativ) "fără prejudecăți". Un caz la fel de
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
în timpul unei ocupații militare ce a durat în Franța patru ani - iar la noi patruzeci și patru -, poetul și filosoful P.V. scria: "Curățați pământul de vanitoși, de nerozi, de slabi de inimă și de cuget, exterminați-i pe creduli, pe timizi, sufletele de gloată, suprimați-i pe ipocriți, nimiciți-i pe cei brutali și orice societate devine imposibilă." Mai precizează autorul după-amiezelor dlui Teste: "Pentru ca să domnească ordinea trebuie ca neapărat să existe numeroși oameni foarte simțitori la onoare și la distincții
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
o procedură medicală: diagnostic și pastile. Patapievici vorbește totuși de două soluții: una este discernămîntul (e o temă care apare masiv în carte și tocmai discernămîntul a lipsit în judecarea ei) și alta este - am ajuns și eu să fiu timid spunînd-o - referința la Dumnezeu. Toate aceste lucruri implică un anumit curaj al exprimării de sine care impune respectul. Aș spune în încheiere că această carte intră într-o anumită tradiție, în cadrul căreia trebuie judecată. O tradiție contestată de mulți, dar
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
din cauza spinărilor, și am început să privesc pereții și tavanul. Mirosea a praf și mucegai, exact ca la mansardă. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, cu un tânăr ofițer cu niște mustăți proeminente și o fată ce zâmbea timid, într-o rochie de mireasă. Mult timp în acea seară nu s-a calmat agitația din curte. Grupuri-grupuri discutau despre vrăjitoare. O băbuță foarte bătrână povestea: "Era o domnișoară educată, se spune că știa zece limbi. Foarte repede, prin anul
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
și, de aceea, le suport mai ușor. Adevărul e că nu-mi ajung mie însumi, ceea ce la un lup singuratec, care nu poate sta nici în haită, nici departe de ea, e o sursă de continuă și nesuferită melancolie. Sunt timid, dar și impulsiv, vanitos, dar conștient că nu există vanitate inteligentă. N-am farmec în șuete, devin patetic când nu trebuie, nu știu să spun bancuri. Asta mă face stângaci și rigid în societate și explică de ce viața mea mondenă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
Tîrg (în sfîrșit, un scriitor nou francez care-și merită faima. Și tradus excepțional de Emanoil Marcu, cel mai bun traducător al nostru din franceză, ai). În timp ce îl descopeream cu poftă pe Houellebecq, de sub pat s-a auzit un miorlăit timid. Am scos un chiot, ai mei au venit imediat, speriați, toți trei am îngenunchiat și am zărit în întuneric ochii fosforescenți de bufnicioară. Bucuria a fost mare. Eu am plîns și am încercat să-l scot de acolo pe Regăsit
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
spre vie, spre pădure, spre parc. Așa de vreo 35 de ani", își nota în jurnalul său un intelectual căruia i se spunea că este uneori arogant, pe când, de fapt, el se considera un robit al muncii și un mare timid. La senectute, când a-ți întocmi un bilanț poate să însemne și un act de exorcizare încă mai mult decât sfidarea neantului, jurnalul din celelalte vârste servește, resuscitant, prin prospețimea datelor, pentru că un autor de monografii nu și-ar fi
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Niculescu-Mizil". Acolo, prelegerile erau de un stalinism feroce, I. Vitner îl înlocuise pe G. Călinescu, iar pe lângă profesori bine pregătiți, Paul Cornea și Ov. S. Crohmălniceanu, se găsea un "inocent" ca Mitu Grosu, "un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
măsori;// Sunt haina ta de ploaie, uitată-n debara,/ Sau, sunt un scai netrebnic ce ieri te supăra?" (Victoria Stoian, Hunedoara) * Fără gândul de a vă contrazice, transcriu chiar cu plăcere rândurile care însoțesc scurtul poem intitulat Tresărit multiplu: "Genunchii. Timizi/ precum mânzul/ primei pășuni./ Le simt nedumerirea./ Încotro să mă răzbată? În sus,/ spre sânul mamei,/ sau în coborâre,/ spre fruntea/ pământului?" Și acum comentariul, prevăzător și elegant cu cititorul care se poate dovedi mai puțin politicos și mai puțin
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
legendă... Nici nu știam... nu eram sigură că există în realitate... Nu citisem decît "Chira...". N-am putut să schimb cu el decît cîteva cuvinte... M-a intimidat, nu știu ce-a fost cu mine... eu, care nu eram tocmai timidă. D.T.: - Cîți ani aveați atunci? M.P.I.: - Nu împlinisem încă douăzeci de ani... Peste un an - eu eram la București -, mama îmi dă telefon și, așa, în treacăt, îmi spune că a venit Panait... să mă ceară în căsătorie. Nici ei
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]