37 matches
-
antigenului în asociație cu moleculele de clasă I de pe suprafața celulară. 12.6. Limfocitele T Precursorii celulei T migrează din măduva osoasă în cortexul timic unde celulele suferă o diviziune celulară cu un ritm extrem de mare. Marea majoritate a acestor timocite tinere mor în interiorul cotexului timic. O mică parte din limfocitele provenite din locul de diviziune de la nivelul cortexului timic migrează la nivelul medularei timice unde vor suferi diferențieri ulterioare. Celulele T care trăiesc la acest nivel posedă pe suprafața lor
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
lobuli mici, ovoizi, ce reprezintă unitate morfo funcțională a organului. La exterior, el prezintă o capsulă fibro conjunctivă, din care pleacă spre interior trabecule (travee conjunctive), care, delimitează lobulii timici. În interior, se află stroma reticulară care susține parenchimul cu timocite; fiecare lobul timic fiind format din două zone: o zonă corticală (periferică) - închisă la culoare o zonă medulară (centrală) - slab colorată Corticala și medulara, sunt asemănătoare din punct de vedere histologic, diferențele apărând în ceea ce privește proporția stromei și a parenchimului. În
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
timic fiind format din două zone: o zonă corticală (periferică) - închisă la culoare o zonă medulară (centrală) - slab colorată Corticala și medulara, sunt asemănătoare din punct de vedere histologic, diferențele apărând în ceea ce privește proporția stromei și a parenchimului. În corticală - limfocitele (timocitele) tinere sunt dense, iar celulele stromale au citoplasma palid colorată și aproximativ, nu se văd. În medulară - parenchimul limfo-formator este lax, timocitele sunt rare, iar elementele stromale sunt mai evidente. În medulară apar formațiuni proprii timusului - corpusculii lui Hasal - formațiuni
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
sunt asemănătoare din punct de vedere histologic, diferențele apărând în ceea ce privește proporția stromei și a parenchimului. În corticală - limfocitele (timocitele) tinere sunt dense, iar celulele stromale au citoplasma palid colorată și aproximativ, nu se văd. În medulară - parenchimul limfo-formator este lax, timocitele sunt rare, iar elementele stromale sunt mai evidente. În medulară apar formațiuni proprii timusului - corpusculii lui Hasal - formațiuni globuloase, de mărimi diferite, având în interior celule degenerate învelite de mai multe celule epiteliale aplatizate și cu nuclei picnotici. Corpusculii provin
MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM –BOALA KAHLER RUSTITZKI ) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/1667_a_2959]
-
a eliberării de catecolamine, ca urmare a hipotensiunii induse de prostaglandina respectivă. Asupra creșterii celulare, prostaglandinele acționează prin intermediul cAMP și ADN, cu participarea ionilor de calciu. PGE1, de exemplu, crește încorporarea de baze purinice și pirimidinice în nucleotide, determinând proliferarea timocitelor. La rândul său, stimularea sintezei de ADN inhibă efectele metabolice ale prostaglandinelor, asigurând echilibrul creșterii și diviziunii celulare. În neoplazii, acest echilibru devine ineficient, ducând la creșterea prostaglandinelor la nivelul țesutului tumoral. În general, hormonii locali lipidici dețin un rol
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se mai numesc și chemokine. ÎL-8 sunt secretate de macrofage după ce au fost activate de alte celule. ÎL-8 activeză neutrofilele și le induce chemotaxia. MCP-1 sau proteină chemotactică pentru proteine are efect chemotactic și activator pentru monocite, iar RANTES pentru timocite. Oxidul nitric (NO) este un gaz solubil sintetizat din L-arginină, oxigen molecular și NADPH prin acțiunea enzimei nitric-oxid-sintetaza (NOS). Există două tipuri de NOS: una calciu-dependentă care există în celulele endoteliale și neuroni unde în prezența calmodulinei ionii de
Capitolul 15: ARSURILE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
joacă un rol regulator / modulator în diferite stări inflamatorii fiind când pro-inflamator, cănd antiinflamator. Este vasodilatator, inbibitor al adeziunii plachetare și poate interfera cu moleculele de adeziune ale granulocitelor neutrofile (Blantz și Munger, 2002Ă. Este capabil să inducă apoptoza macrofagelor, timocitelor, sinovialocitelor și a condrocitelor articulare și să perturbe relațiile dintre condrocite și matricea lor extracelulara (Hilliquin P., 1999Ă. IOAN PAUL66 Nu putem omite intervenția NO că agent semnalizator în diverse procese fiziologice. EXSUDATUL ȘI TIPURILE LUI MORFOLOGICE Plasma sanguina migrata
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
mononucleare ale cobailor și ale altor specii de mamifere apropiate - Hydrochoerus hydrochoeris - porcul de apă, capibara. (L. Fernando Jara și colab., 2005Ă Mononuclearele afectate sunt monocitele (Noga S. J. și colab. 1984Ă, celulele NK (Debout C. și colab., 1999Ă și timocitele (Sandberg G. și Hagelin M., 1986Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 83 Dimensiunile corpilor Kurloff variază cu vârsta, respectiv maturarea, putându-se deosebi trei categorii: mici, intermediari și mari. Rolul lor nu este bine cunoscut. Pouliot N. și colab. (1996Ă consideră că
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sunt de 2-3 ori mai numeroase decât celulele B (Tabel 2.10Ă. Și glicocalixul lor este de cca 8 ori mai gros decât al bursocitelor. Este intens PAS pozitiv. Vilozitățile plasmalemei sunt foarte rare și scurte, “butonate”. Spre deosebire de celulele B, timocitele funcționale, nu cele în repaus, conțin în citoplasma lizozomi primari asociați de o picătură lipidică, așa numiții “corpi ai lui Gall”. Sunt evidențiabili histochimic prin reacții pentru esteraza nespecifica (Roitt I. și colab. 1989Ă. După activare, celulele Ț se diferențiază
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în literatura de specialitate (O’Garra și colab., 1988; Olinescu A., 1995; Sauton, 2002; Tizard, 2004; Vior C. și colab., 2006Ă. Interleukina-1 ÎL-1 este sinonima cu: factorul de activare al limfocitelor (LAFĂ, factorul celulelor mononucleare (MCFĂ, factorul de activare al timocitelor epiteliale (ETAFĂ, factorul de activare al osteoclastelor (OCAFĂ etc. Este produsă de macrofage, care sunt sursa principala, dar și de celulele dendritice, celulele Ț, celulele B, celulele NK, celulele endoteliale vasculare, fibroblaste și cheratinocite. Numită în prezent familia ÎL-1, este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Med. (http://www.nebi.nlm.nih.gov/prowă. IOAN PAUL106 Lista unor molecule CD cu unele caractere biologice∗ CD1. O familie de molecule (CMHĂ clasa I care actioneaza că molecule prezentatoare de antigen pentru lipide și glicolipide; heterodimeri prezenți în timocite, macrofage, celule dendritice și unele celule B. CD2. (LFA-2Ă este exprimată de LT, timocite și celulele NK. Are ca liganzi CD58 la nerozătoare și CD48 numai la rozătoare. CD2 are abilitatea de a lega hematiile de oaie cu LT și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
cu unele caractere biologice∗ CD1. O familie de molecule (CMHĂ clasa I care actioneaza că molecule prezentatoare de antigen pentru lipide și glicolipide; heterodimeri prezenți în timocite, macrofage, celule dendritice și unele celule B. CD2. (LFA-2Ă este exprimată de LT, timocite și celulele NK. Are ca liganzi CD58 la nerozătoare și CD48 numai la rozătoare. CD2 are abilitatea de a lega hematiile de oaie cu LT și a forma rozete caracteristice. Interacțiunea cu CD58 induce creșterea aderentei celulelor Th. CD3. Designația
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele Ț. Complexul TcR/ CD este responsabil de transmiterea semnalelor externe spre interiorul celulei (Herold C. și colab., 1995Ă CD4. Receptor specific pentru moleculele CMH clasa II-a. Joacă un rol cheie în recunoașterea antigenului procesat de celulele Ț helper, timocite și monocite. CD5. este o glicoproteină omoloaga cu Bo5 la bovine, cu SB4I la ovine, Ly-1 la majoritatea speciilor, lipsește la LB de câine; este expresată de toate celulele Ț și o mică populație de celule B. Are ca ligand
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele B, în leucemii mielomonocitare la om. CD37 Glicoproteină de 40-52 kDa prezența pe celulele B mature, precursori B, celulele Kupffer, monocite; slab exprimată și pe unele celule Ț. CD38 Proteină de 45 kDa, expresată pe celulele Ț activate, pe timocite, plasmocite și unele celule precursoare B. CD39 Glicoproteină de 70-100 kDa expresată pe majoritatea celulelor B și pe monocite. CD40 Membru al superfamiliei TNF, expresată pe toate CPA. Legarea de CD40L (CD154Ă a celulelor Th este esențială pentru răspunsul în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Ț și celulele prezentatoare de antigen. CD88 Receptor C5a prezent pe granulocite, macrofage, mastocite. CD89 Receptor IgA (Fc alfa RA este expresat pe granulocite, monocite și unele subpopulații de Ț și B. CD90 Cunoscut și ca Thy-1 este expresat pe timocite și celulele Ț la unele specii și unele celule ale creierului. CD91 Receptor al proteinei de șoc termic, expresat de macrofage; este important în procesarea intracelulara a acestei proteine. IOAN PAUL112 CD94 Receptor al celulelor NK; este o glicoproteină tip
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Receptori pentru TNFR I și TNFR ÎI. Primul este expresat în cantități mai mari pe celulele epiteliale, R ÎI sau b pe celulele mieloide. CD121a și b Două glicoproteine receptor pentru ÎL-1 (ÎL-1R IA și ÎL - 1R ÎI expresate pe timocite, fibroblaste, keratinocite, celule endoteliale (tip IA, macrofage și celule B (tip IIĂ. CD122 Este lanțul ÎL-2R beta. Este expresat de celulele Ț, celulele B activate, celulele NK și monocite. CD123 Este lanțul alfa a receptorului ÎL-3 deci ÎL-3R. CD124 Este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
protecție. Mecanismul este reprezentat se pare de faptul că alelele de clasa I determină o transcriere scăzută a genei insulinei la nivelul timusului în timpul dezvoltării intrauterine, ceea ce duce la o exprimare scăzută a „proinsulinei” în timus în acea perioadă, astfel încât timocitele aflate atunci în perioada de selecție/maturare nu „învață” să recunoască ca „self” această moleculă, ceea ce va favoriza ulterior apariția autoimunității anti ? celulare. Dintre celelalte locusuri posibil implicate în predispoziția pentru T1DM mai menționăm polimorfisme din gena CTLA-4 (Citotoxic
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
inclusiv NF-AT și NF- B) care duc la inducția exprimării genelor pentru unii din mediatorii funcției limfocitelor T (IL-2, receptor IL-2, IL-4, TNF? etc.) (Haynes și Fauci, 2005). 6.5.3. Moleculele HLA și selecția timică a limfocitelor Limfocitele imature (timocite) care pătrund în timus sunt „programate genetic” să moară în cazul în care nu vor primi semnale specifice care să le permită să continue procesele de diferențiere și maturare (Sebzda et al., 1999). Aceste semnale sunt eliberate în urma interacțiunii limfocitelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
program „prestabilit” de dezvoltare. Astfel, limfocitele CD4+ devin limfocite T helper care pot stimula un răspuns imun al limfocitelor B și macrofagelor, în timp ce limfocitele CD8+ devin limfocite T citotoxice care pot elimina direct celulele țintă. Pe măsura diferențierii și maturării timocitelor (proces care are loc pe parcursul progresiei acestora de la corticala spre medulara timică), aceste celule își exprimă genele pentru TCR, astfel încât fiecare clonă de limfocite T produce un tip particular de TCR care poate lega un anumit polipeptid (antigen). Pe măsura
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
de limfocite T produce un tip particular de TCR care poate lega un anumit polipeptid (antigen). Pe măsura pătrunderii în corticala timică, limfocitele T interacționează cu celulele epiteliale corticale, realizându-se „împerecherea” moleculelor TCR cu complexele HLA-antigen complementare. Totuși, majoritatea timocitelor nu găsesc peptide antigenice complementare cu moleculele TCR pe care le exprimă. Aceasta înseamnă că ele nu vor primi nici un fel de semnal stimulator din mediul înconjurător care „să le justifice existența” și ca urmare vor suferi procese de apoptoză
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
T care suferă selecția pozitivă, dar care nu interacționează foarte puternic cu complexele HLA-peptid (se leagă la acestea cu afinitate scăzută) vor pătrunde spre medulară timică, continuându-și astfel maturarea. La nivelul joncțiunii corticală/medulară și apoi în medulara timică, timocitele vor veni în contact cu celule prezentatoare de antigene (macrofage și celule dendritice) care exprimă un număr foarte mare de complexe antigen - HLA de clasa a II-a. În acest moment, limfocitele T au pentru a doua oară șansa de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]
-
limfocitele T potențial autoreactive (care în mod normal sunt selectate negativ în timus) să fie doar acele limfocite T care recunosc complexul antigen-HLA doar într-o configurație „stabilă”, de mare afinitate. Rezultatul este în acest caz lipsa de interacție a timocitelor imature cu celulele stromale ca urmare a prezenței DQ8 „instabil” și, în consecință, eliberarea în periferie a unor linii de limfocite T mature capabile să declanșeze răspuns autoimun împotriva unui repertoriu divers de antigene self. Aceste limfocite autoreactive vor putea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
CMH I și CMH II. Moleculele CMH au rol esențial în selecția pozitivă și negativă a limfocitelor, adică în maturarea lor. O mică proporție a limfocitelor sunt blaste. Selecția pozitivă are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele CMH. Interacțiunea dintre celulele stromale și timocite, mediată de moleculele CMH și RCT, permite celulelor să primească un semnal protector. Limfocitele care nu leagă moleculele CMH ale celulelor epiteliale vor muri și vor supraviețui cele al căror RCT α-β recunoaște moleculele CMH self. Selecția negativă elimină celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]