24 matches
-
de iubitorul de înțelepciune sunt cele adevărate ». Deci, în opinia lui Platon, plăcerea filosofică este singura plăcere. Forma guvernării pe care Socrate o scoate în evidență este tendința omului spre corupere prin abuz de putere și descrie astfel drumul de la timocrație, la oligarhie, democrație și tiranie, conchizând că posturile de conducere ar trebui să fie ale filosofilor. « Societatea bună » ar trebui să fie guvernată de filosofi-regi, oameni dezinteresați care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societății. Modelul social care
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
este cu adevărat bun și singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon. Platon acordă o importanță majoră statului ideal în cartea sa. Platon vorbește despre patru forme greșite de guvernări: timocrația, oligarhia, democrația și tirania (despotism). TIMOCRAȚIA Socrate definește timocrația ca o societate condusă de oameni care iubesc onoarea. El crede că această formă de guvernare rezultă din urmașii părinților care au alte mentalități caracteristice. Onoarea, baza acestei forme de guvernare
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon. Platon acordă o importanță majoră statului ideal în cartea sa. Platon vorbește despre patru forme greșite de guvernări: timocrația, oligarhia, democrația și tirania (despotism). TIMOCRAȚIA Socrate definește timocrația ca o societate condusă de oameni care iubesc onoarea. El crede că această formă de guvernare rezultă din urmașii părinților care au alte mentalități caracteristice. Onoarea, baza acestei forme de guvernare strălucită duce la dorințe de posesiuni
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon. Platon acordă o importanță majoră statului ideal în cartea sa. Platon vorbește despre patru forme greșite de guvernări: timocrația, oligarhia, democrația și tirania (despotism). TIMOCRAȚIA Socrate definește timocrația ca o societate condusă de oameni care iubesc onoarea. El crede că această formă de guvernare rezultă din urmașii părinților care au alte mentalități caracteristice. Onoarea, baza acestei forme de guvernare strălucită duce la dorințe de posesiuni și bunăstare. OLIGARHIA
Republica (Platon) () [Corola-website/Science/303364_a_304693]
-
gândire nou, bazat pe observații și discuțiile publice din Agora. În secolul V î.Hr., grecii au creat teatrul. În 594 î.en., Solon ajunge in fruntea Atenei, un poet și om politic care oferă o nouă organizare Atenei, punând bazele timocrației. Solon impune Adunarea Poporului (alcătuită din stările privilegiate) .Puternica Adunare a Poporului (exceptând femeile, sclavii și străinii)se întrunea pe dealul Pnyx sub Acropole pentru a vota deciziile. Între anii 508-507 î.en., Clistene desființează împărțirea pe baza censului și
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568). ”Primul om de stat al Europei”, Solon limitează dreptul gentilic în favoarea proprietății private, creând premisele democrației ateniene. Solon a înlocuit privilegiul nașterii cu principiul proprietății și venitului(principiul timocrației) împărțind întreaga populație după venituri în 4 categorii: pentacosiomedimni; hippeis(cavaleri); zeughiți și theți fiecare categorie cu atribuții concrete în apărarea cetății. Solon creează a doua „cameră” ca o contrapondere a Areopagului - Sfatul celor 400, în care fiecare din cele
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
a contemplării Ideilor la Platon are și un sens religios. * Armonia statului se realizează numai când conducătorii sunt filosofi, demiurgii îi hrănesc pe apărători și conducători, iar apărătorii se ocupă numai de siguranța statului. * Formele degenerate (imperfecte) ale statului sunt: > timocrația conducerea de către soldați; > oligarhia conducerea exercitată de cei bogați; > democrația conducerea poporului (periculoasă pentru că încurajează ignoranța (înțeleasă de cei ignoranți drept gândire liberă), promovarea scopurilor personale, egalitatea (cu sensul de părăsire a oikeiopragiei), alegerea capricioasă a conducătorilor; > despotismul cea mai
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
promova noutatea radicală, iată ce introduce tendința restauraționistă! Această tendință se afirmă deja cu claritate spre finalul Republicii, în cărțile VIII și IX, acolo unde Platon descrie cetățile decadente (ca și caracterele individuale care corespund acestor cetăți). Decadența începe cu „timocrația” (sau „timarhia”), continuă cu „oligarhia”, se accentuează cu „democrația” și atinge maximumul cu putință în cazul „tiraniei”. Or, toate aceste patru forme de degenerare politică sunt forme istorice, bine cunoscute din experiența directă sau indirectă a grecilor. Timocrația este regimul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
începe cu „timocrația” (sau „timarhia”), continuă cu „oligarhia”, se accentuează cu „democrația” și atinge maximumul cu putință în cazul „tiraniei”. Or, toate aceste patru forme de degenerare politică sunt forme istorice, bine cunoscute din experiența directă sau indirectă a grecilor. Timocrația este regimul spartan sau cretan, pe care Platon îl prețuia, așa cum îl prețuise și dascălul său, Socrate. Democrația era regimul constituțional atenian puțin simpatizat de filozof, iar celelalte două forme intermediare se întâlneau sau se întâlniseră și ele destul de frecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
totalul perfect, fără fisuri. Degradarea presupune depărtarea de forma inițială prin pierderea a tot mai multe caracteristici ale dreptății prezente în forma originală, perfectă. Astfel, de la forma ideală, cetatea descrisă de Platon în Republica, urmează în forme tot mai degradate: timocrația, oligarhia, democrația și tirania. Ordinea descrescătoare a formelor de guvernare se mulează perfect pe ordinea descrescătoare a primelor vârste ale omului descrise de Hesiod în Munci și zile după un mit fenician care, de altfel, avea o mare circulație în
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cetății este sigură. Având în vedere că orice dereglare se resimte la toate nivelurile comunității, controlul strict, nu neapărat de natură coercitivă fizică, cât autocontrol individual dictat de o educație corectă, este unul obligatoriu pentru bunăstarea tuturor. Prima formă degenerată, timocrația, este constituția cretană și spartană „lăudată de mulți”, a doua e oligarhia, „lăudată mai puțin”. A treia, diferită de aceasta, e democrația, iar a patra formă decăzută de constituție este „strașnica” tiranie, diferită de toate celelalte și „ultimul stadiu de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decât arta Muzelor. Această orânduire, amestecată deja cu răul, va avea ca unul dintre principii înflăcărarea îndreptată spre dominație, și anume dorința de a învinge și cea de glorie. Trecând la prezentarea omului care are ca organizare interioară cea identică timocrației, Socrate remarcă pentru început că acesta trebuie să fie mai trufaș, lipsit de cultură muzicală, care la urma urmei însemna armonie, și totuși iubitor de arta Muzelor; respectiv, îi va plăcea să asculte, dar va fi totuși incapabil să se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon, de-a lungul unei axe verticale. Pornind de la cetatea dreaptă (Kallipolis) „ca dintr-un turn de observație” politicul ca sistem de guvernare desfășoară în „cădere” încă patru forme. Morfologia sa politică ar prezenta atunci cinci forme: constituția dreaptă (ideală), timocrația, oligarhia, democrația, tirania. În mod corespondent, întrucât constituțiile nu se nasc din stejar sau piatră, ci din caracterele oamenilor, există cinci tipuri de oameni care, conform caracterului dominant după care se comportă, antrenează și constituțiile. Ordinea politică a Kallipolis-ului poate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ia la nivel politic se exprimă, conform lui Platon, în conceptul de stasis (luptă sau vrajbă), care semnifică foarte bine, ca dezbinare, începutul multiplicării în maniera unei degenerări din unu a constituțiilor mutante: „... să spunem în ce fel se naște timocrația din aristocrație (una dintre cele două forme posibile ale constituției drepte, luată ca expresie generică a acesteia n. n.). Este dar limpede că fieșce constituție se schimbă pornind de la cel care deține conducerea, anume atunci când în acesta însuși se iscă o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
politică (chiar dacă Platon o vede din punct de vedere factual doar posibilă) sub cele două forme, regalitatea (filosoful rege sau regele filosof) și aristocrația (aristocrați filosofi sau filosofi aristocrați). Kallipolis-ul reprezintă proiecția acelui model ceresc pe pământ. Acesteia îi urmează timocrația (timarhia) (sau constituția cretană și spartană), apoi oligarhia, în al patrulea rând, vine democrația, iar, în sfârșit, tirania. Există aici, aparent, o dificultate: dacă este adevărat că aceste constituții provin din dominarea sufletului de către unul dintre cele trei aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
alta, el întruchipează „omul regal”, iubitor de înțelepciune. Ea reprezintă formula unificată a omului și a cetății, și legătura cea mai strânsă cu realul modelului ceresc, pe care filosofii îl poartă în minte ca pe o idee de guvernare veșnică. Timocrația reprezintă „imperiul ardorii” și, deja, cuprinde în sine expresia acelei stasis ca opoziție a unor clase sociale. Omul timocratic este zugrăvit ca unul dezbinat între rațiune și dorință, iubitor de biruințe și onoruri, funcționând în gama gimnasticii și a vânătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
morfologie a politicului. Aspectul sufletului aflat la conducere Clasa socială conducătoare Omul reprezentativ Comparația finală Om/ Leu/ Bestie Constituția Modelul de virtute Rațiune Paznicul-filosof Omul regal O.(l.b.) Kallipolis Înțelepciunea curajul cumpătarea Ardoare Soldat Omul timocrat L.(o.b.) Timocrație Onoarea Dorință Generală Producător Omul oligarh B.(o.l.) Oligarhie Averea Concretă Omul democrat Capul domestic al bestiei Democrație Neînfrânarea Ireală Omul tiranic Capul sălbatic al bestiei Tiranie Demența II. Morfologia politică a lui Aristotel Aristotel prezintă o morfologie a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de guvernare propriu-zise și alte trei forme deviante sau corupte. Mai mult, morfologia structurilor politice este la el una polarizată: o formă pozitivă își are corespondentul ei negativ într-o formă decăzută sau coruptă. Regalitatea Tirania Aristocrația Oligarhia Politeia sau timocrația Democrația Așezarea polară (3-3) a formelor politice nu are în concepția sa o conotație care să fie nici istorică și nici naturală. 1. Această așezare nu este una temporală. Regalitatea, de pildă, nu are ca formă decăzută tirania, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în felul următor: Numărul celor care conduc Genuri structurale Actualizarea corectă a structurii în forme pozitive Declinul formei în excrescențe abnorme negative Un unic conducător Monarhia Regalitate Tiranie Cei puțini Oligarhia Aristocrație Oligarhie Cei mulți Democrația ca și pletoarhie Politeia/Timocrație Democrație Precizarea care trebuie făcută este însă următoarea: o formă pozitivă înclină înspre identicul ei, conform structurii comune; însă în schimbarea ei, deși aceasta din urmă este echivalentă unei creșteri, trăsătura definitorie se modifică fundamental. Tirania, de pildă, este o
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Actualizarea corectă a structurii în forme pozitive Declinul formei în excrescențe abnorme negative Un unic conducător Monarhia Regalitate Tiranie Bogăție plou=toj Accidental, cei puțini Oligarhia ca plutoarhie Aristocrație Oligarhie Sărăcie peni/a Accidental, cei mulți Democrația ca penioarhie Politeia/Timocrație Democrație O ultimă observație: dacă genurile structurale au parte de o reinterpretare a criteriului taxonomic inițial, înseamnă oare acest lucru că monarhia rămâne doar cu criteriul numeric? Avem atunci de-a face, în chip surprinzător totuși pentru „inventatorul” logicii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
binelui prezintă o anumită simetrie cu cea de pe axa răului, în sensul că gradele de comparație își corespund, celei mai rele dintre constituții corespunzându-i cea mai bună. „Cea mai bună dintre ele este regalitatea, iar cea mai rea este timocrația (politeia)”. Comparând distribuirea gradelor de valorizare negativă sau pozitivă pe cele două axe, ne dăm seama că Aristotel pune în aplicare o presupoziție axiomatică care ar suna cam așa: binelui cel mai mic îi corespunde în pervertire răul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau plutocrație Aristocrație a)ristokrati/a Oligarhia o)ligarci/a în folosul celor bogați pro/j to/ sumfe/ron tw=n eu)porw=n Soț-soție Atașament contractualist Drept bazat pe superioritatea de merit Cei mulți oi( polloˆ Pletocrație / peniocrație Politeia - Timocrație politei/a -timokrati/a (E. Nicom., 1160 b) Democrația dhmokrati/a în folosul celor săraci pro/j to/ sumfe/ron tw=n a)porw=n Frate-frate Atașament caramadereasc Drept egalitar III. După tiranie... încotro? Așa cum există o complicație de început
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unui „grave malentendu sur la doctrine politique de Platon”. Există o interpretare bine înrădăcinată, conform căreia regimurile deficitare constituie un parcurs circular, iar monografiile politice consacrate (Barker, Luccioni și Popper) o expun ca atare: istoria merge de la constituția perfectă, la timocrație, oligarhie, democrație, tiranie și ... înapoi la constituția perfectă. O primă eroare ar fi că această ciclicitate încalcă o premisă de principiu a lui Platon: între constituția perfectă și celelalte regimuri există o diferență ontologică. O a doua: nu există nicăieri
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
regresiei sau decadenței permanente, esența gândirii filosofice a secolului al XIX-lea și a perspectivei postmoderniste asupra vieții. În Republica lui Platon, Socrate sugera că tipurile de guvernare merg înspre rău: "aristocrația", sau "guvernarea celor mai buni", se transformă în "timocrație", sau "guvernarea oamenilor de onoare", care, la rândul ei, devine "oligarhie", când prioritatea indivizilor este acumularea de avere. Aceasta face statul să pară și mai bolnav și "în contradicție cu el însuși", ceea ce poate conduce la democrație, "după ce săracii și-
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]