325 matches
-
Psihopații deprimați Aceste persoane sunt calme, sceptice sau pesimiste. Ei privesc viața și lumea cu o pronunțată notă de angoasă. Le lipsește siguranța și încrederea. Sunt incapabili de a se bucura. Suspicioși, ei sunt persoane înclinate către introspecție. 3) Psihopații timorați Sunt personalități apropiate de cei deprimați, descriși mai sus. Ei se caracterizează printr-o lipsă de securitate interioară și o lipsă de încredere în ei. Comportamentul lor etic este dominat de scrupule. Pe acest teren se dezvoltă, de regulă, procesele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au arătat - alături de urmărirea și arestarea rapidă a organizatorilor - că Securitatea, dacă vroia, își făcea eficient treaba. Și nu pot crede, firește, că profesioniștii reprimării erau toți repartizați la Iași, în timp ce la Timișoara sau București rămăseseră doar niște băieți drăguți, timorați sau cu ascunse veleități liberale pe care de-abia au așteptat să le probeze în folosul poporului. Despre încercarea de revoluție de la Iași nu se poate spune decât că, la fel ca și marșul studenților de mai an, urmărit de la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
toți scriitorii. Le arunc un milion și le închid gura, spunea și odiosul executat Ceaușescu. Avea, el, experiența sa. Generația tânără de scriitori n-a fost contaminată în bloc, spre meritul său, de ceaușism și de mentalitatea sa servilă și timorată. Este aproape un miracol. De generația mea, în vârstă, nici nu mai vorbesc. Dar mulți din cea intermediară, medie, formată integral în patru decenii de comunism și ceaușism, care nu au cunoscut alte forme de viață literară, ei nici nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
oficială aparține acestei categorii. Ultima expresie ar defini, după mulți, însăși forma tipică a rezistenței literare românești din ultimele decenii. Nu-i mai puțin adevărat că această formă de rezistență comodă, prudentă, fără mai riscuri, uneori chiar de-a dreptul timorată poate fi și ironizată și chiar acoperită de sarcasme. A făcut-o recent, într-un excelent articol, Virgil Ardeleanu: Rezistența prin cultură (România liberă, 18 aprilie 1991). Uneori, este adevărat, ea acoperă și multă ipocrizie. Alteori teoreticienii săi nu fac
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ele explică în bună parte hemoragia inteligenței și culturii românești care exasperată pleacă, din nefericire, peste hotare. De o parte activistul cultural, suficient, superior, arogant și abuziv, deținător al puterii și al avantajelor ei. De cealaltă, omul de cultură, dominat, timorat, desconsiderat, umilit, fără putere de decizie, victimă a birocrației și ierarhiilor oficiale. Conflictul de valori este profund și de rezolvarea sa depinde în bună parte viitorul culturii române actuale. Există o întreagă categorie de intelectuali și creatori români care scrâșnind
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acestui mecanism terorist a fost repede percepută de populație. Ea și a dat iute seama că, prinsă într-o astfel de plasă, nu mai are nici o scăpare, nici în sus, nici în jos. O astfel de psihologie devine repede speriată, timorată, conformistă, definitiv resemnată. Speranțele dispar una după alta. Situația este declarată ireversibilă. Reacție perfect explicabilă. 2. La brutalitatea feroce a represiunii se adaugă rigiditatea, coerența și consecvența teribilă a sistemului. Sub Ceaușescu, el a mers implacabil până la capăt, neabătut. Această
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Aceleași calități apar, din plin, și în Bonjour, popor !, al cărui titlu sarcastic nici nu mai trebuie subliniat. Este vorba, bineînțeles de... poporul român. Mai precis de o anumită mentalitate (congenitală?, alterată? și una și alta?). în același timp profund timorată și terorizată de represiunea totalitară și defensiv-adaptabilă. La dosarul politologiei românești scriitorul adaugă, în orice caz, o pagină moralistă de parcurs cu atenție. Este chiar caracteristică reflexiei politologice actuale această critică morală permanentă, acută și în adâncime. Mulți o cred
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care nu mai acceptă să i se spună burgheză. Libertatea rămâne pentru ea o noțiune pur abstractă și, în orice caz, mult mai puțin importantă decât condițiile materiale imediate de viață. Este egalitaristă și populistă, pasivă și defensivă, nivelată și timorată. Este produsul dresajului, deprinderii (factor psihologic esențial), al suprimării radicale (din toate cauzele amintite) a ideii de alternativă, schimbare, nouă perspectivă. O Românie O nou cultură politică arestată în prezent, fără trecut și fără ideea viitorului. Despre o națiune aproape
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totul secundare. Adesea, chiar, de neînțeles. Având și o experiență similară de detenție, ne putem transpune cu ușurință și într-o astfel de spirit. Ea are realitatea sa indiscutabilă. Despre ce critică estetică mai poate fi vorba, când ești bătut, timorat, înfometat, înfrigurat? Poezie nu se poate scrie după Auschwitz? De fapt, după cum demonstrează experiența de pretutindeni, ea se poate totuși scrie în continuare. Și se va mai scrie, fără îndoială. Dar în cercuri restrânse, elective și selective, în toate cazurile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care era starea sănătății împăratului la acea vreme, dar, în orice caz, unele exprimări 276 ovidiene dau de înțeles că moartea lui Augustus era aproape și că, de altfel, nu ar fi trebuit să întârzie. Astfel de "presimțiri ale sufletului timorat" al sulmonezului, în loc să fie luate drept cuvinte de implorare către împărat, ar putea părea, mai degrabă, un strigăt de anticipată bucurie pentru moartea considerată deja sigură a acestuia. Aceste presimțiri, în loc să fie "presimțiri în adevăratul sens al cuvântului" ar putea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
însă tot pentru prima dată când România se confrunta cu un astfel de context politic și geopolitic. Flagrantelor abuzuri și injustiții ale sovieticilor părea că li se oferă, pentru prima dată, o împotrivire fermă. De fapt, vocea Occidentului era destul de timorată, parțial și din cauza faptului că Churchill recunoscuse într-o scrisoare adresată președintelui american Roosevelt de înțelegerea pe care o făcuse cu Stalin în anul precedent de a păstra Grecia necomunizată din rațiuni de stat britanice în favoarea unei implicări simbolice în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a rămas urs.. Să-i fie respectat regnul. E și rostul summit-ului de la Helsinki. Numai că America, prin proaspătul ei accidentat la genunchi, stă de vorbă acum cu Rusia nu ca-n războiul rece, extrem de grijulie și aproape timorată, ci de pe poziția ei de primă putere globală. Care totuși e precaută cu cealaltă "putere", oricînd în stare de gesturi nesăbuite. Consolarea noastră, deci, stă în perceperea unei Rusii ce nu mai poate decide mondial de una singură. Și mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Lucian Pintilie, le-aș judeca (un pic) altfel. Cum? Curtea sculptorului T.G. după treizeci de ani: o pădure de voievozi giganți, din piatră, lemn, ghips, ciment, călări, pedeștri, cu buzdgane, cu paloșe (era să spun cu picamere). Din corpolentul timorat ce prezenta atunci juriului (din care nu lipsea reprezentantul oamenilor muncii) sculptura de buzunar, n-a mai rămas decît omulețul ăsta cățărat pe scară, lucrînd, în dimineața asta, la mustața lui Mihai Viteazul, pe care și-a lăsat surplusul nocturn
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la putere, pentru a-i prezenta "probleme" ale muncii literare în ansamblu și în particularul ce-l privea. Dincolo de inducerea, de la politruc la învățat, a noii limbi de lemn, stenograma discuției arată pînă în ce hal de jenantă disponibilitate ajunsese timoratul scriitor, cîntîndu-i în strună celuilalt în privina relației (false) autor militant - cititor (nu mai puțin militant). Două drăguțe mostre. Agramatul Ghiță Dej: Există însăși în interesul lor". Agramatul (!) Călinescu: "Intelectualitatea trebuie să ia parte la construirea socialismului în țara noastră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fostul zbir cu fustă fusese mazilit. Și trăind, mde, ca oricine. Ca oricine, dar la parterul unei frumoase vile al cărei proprietar, fost ofițer de elită al armatei române, ocupa acum subsolul propriei case. Se înțelege, doamnă hipermanierată, hipercolocvială, cu timoratul expropriat. Ca să vezi! Alt șarpe cu clopoței albaștri din sipetul domnului avocat: distinsa figură a fratelui de suferință al pomenitei doamne: Teohari Georgescu. Trimis de Ghiță Dej et compania la munca de jos, ca director de tipografie. Ei bine, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran personajul tine să confiște mai tot ce infiltratele forțe democratice postdecembriste își propuseseră ca deziderate salvatoare. Ce nu fuseseră în stare acestea să pună în faptă (timorate încă de perpetuarea totalitară dar și ușor turmentate de răsunătoarea victorie de-acum patru ani), o face cu vîrf și îndesat "carismaticul", lăsînd impresia că bifează, unul după altul, capitolele: - aplicarea, chiar dacă fariseică, a legilor proprietății; - retrocedarea, chiar dacă obstrucționist-perfidă, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru o țară civilizat europeană relieful social. Apropo de elite, recenta publicare a stenogramei ce redă primitiv și agramat discuția dintre dictator și George Călinescu (la cererea acestuia!!!) induce, în mic, drama unei întregi societăți decapitate. Tutuirea, ritos mitocană, a timoratului scriitor arată, în mic, relația de grosieră subordonare a întregii populații ciocănarului ieșit din imundele subsoluri. Cu Ceaușescu apar și "nuanțările". Predecesorul, aplatizîndu-i relieful, îi ușurează ambițiosului pantofar dezbrăcarea tunicii stalinist-maoiste și trecerea la costum. Iar cînd paranoia se va
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cunoscute. Eliade și Cioran din alte motive și Ionescu s-au despărțit, dureros, de un Noica, rămas la discreția regimului și trebuindu-i o bună parte din viață să-și reia, cu precauție maximă, vocația augustă, de un Acterian retras, timorat, între cărți și manuscrise subversive, de un Comarnescu, descurcîndu-se la limită și diplomatic supraviețuind constrîngerilor, de un Brezianu, reușind, prin nativa-i eleganță și discreție, să-și continue exegeza brâncușiană. Ar fi ipocrizie să nu recunoaștem că tot răul acesta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu o strîngere de inimă, ca un spasm al conștiinței, la rușinosul viol. Pînă și pe răzvrătitul Alex îl surprindem exersînd, la ghitară, acordul rusesc! Ca să nu-i mai supere prea mult pe ocupanți, timorați, nevolnicii fac un compromis după altul. Sigur, mai murmur, mai cîrtesc, mai ridică, nu prea tare. glasul. Dar, urmărindu-i, nici nu te mai miri că lui se întîmplă ce li se întîmplă, că, netam-nesam, niște străini pot să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scara ierarhică a valorilor pe o treaptă superioară, de la înălțimea căreia își permite să contemple cu satisfacție micimea fenomenalității supuse programului său critic, prin prisma amorului său propriu revanșat. Din această perspectivă, Adrian Marino făcea următoarea observație pertinentă: "Copiii, modeștii, timorații, conformiștii de orice speță n-au sentimentul comicului. În schimb, orgolioșii, vanitoșii, vindicativii, malițioșii, spiritele inteligente, tăioase, lucide, își fac din cultivarea comicului un adevărat regim de viață. Tehnica folosită este afirmarea inferiorității obiectului ridicol, diminuarea sub condiția medie a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Uneori asemenea eroi nici nu existau. «Tipicul» a fost de asemenea să prezinți viața oamenilor înaintați, nu în ceea ce are ea intens, pătimaș, înalt, ci ca un fel de trai fericit, dulceag, presărat cu lupte ușoare, scurte și infailibil victorioase. Timoraților, celor cărora le este frică de intensitatea vieții, raportul lui G.M. Malenkov le spune limpede: «...tipic este... ceea ce exprimă modul cel mai plin și mai expresiv, esența forței sociale respective». Și continuă vorbind despre «exagerarea conștientă» și «reliefarea figurii» care
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de cea municipală. Ca și În Franța, sistemul avea rădăcini istorice - În cazul Germaniei, microprincipatele, ducatele și fiefurile ecleziastice din perioada premodernă, care Întrețineau fiecare artiști și muzicieni de curte, comandând periodic noi opere de artă. Avantajele erau considerabile. Deși timorată cultural, Germania federală postnazistă a devenit, prin instituțiile sale generos finanțate, Mecca artiștilor. Baletul din Stuttgart, Orchestra Simfonică din Berlin, Opera din Köln și alte câteva zeci de instituții mai mici - Teatrul Național din Mannheim, Teatrul de Stat din Wiesbaden
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și de-a latul Occidentului industrial, din Spania (unde grevele industriale din 1973-1975 au cumulat 1,5 milioane de zile de lucru pierdute) până În Marea Britanie, unde două greve masive ale minerilor (În 1972 și 1974) au convins un guvern conservator timorat că ar fi mai Înțelept să amâne Închiderea minelor alți câțiva ani, chiar cu prețul unor subsidii puse pe spinarea populației. Minerii și oțelarii erau cei mai cunoscuți și poate cei mai disperați dintre protestatarii organizați ai vremii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recapete controlul asupra propriului destin. Așa se face că, atunci când poporul Însuși a preluat inițiativa În noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale poliției și crize provocate, de parcă societatea cehoslovacă era atât de timorată Încât până și inițiativa anticomunistă trebuie să fi venit tot de la comuniști. Un astfel de scepticism e absolut nefondat: toate dovezile care au ieșit la lumină de atunci sugerează că pe 17 noiembrie securitatea cehă a mers pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
norme, iar afectiv, se află la mare distanță de părinții lor. Copilul al cărui părinte se manifestă indiferent, învață că părerea lui nu contează prea mult, se simte lipsit de importanță și uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate deveni timorat și urmărit în permanență de un complex de inferioritate. Lipsa afecțiunii, chiar dacă pe de o parte îl face mai rezistent la greutățile vieții, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, mai insensibil la sentimentele și dorințele celorlalți, mai apatic, mai
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]