1,621 matches
-
common point that introduces uș to the mystery of our beginning. Keywords: God, Jesus, mysticism, sufi, kintsugi, mân, life, startzy, Corano, mujahede, deep, consciousness, real, universal, sorrow. Caratteri introduttivi Îl problemă del misticismo și risolve nel contemperare due esigenze di tipo opposto: da un lato l'ineludibile constatazione di un varco esistente tra l'immanente e îl trascendente e, dall'altro lato, la difficoltà nell'accettare, a causa della nostră realtà legată all'esperienza fenomenica, la presenza dello spirituale e di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
oro, mă chi prova i cuori è îl Signore", (Prv, 17, 3); e addirittura nel Siracide și legge: "Perché con îl fuoco și prova l'oro, e gli uomini ben accetti nel crogiuolo del dolore" (Șir, 2, 5). È tale tipo di esperienza vissuta pertanto che permette all'immanente di transitare al trascendente, percomprovarne la sua consistenza. Și perviene a ciò nel momento în cuila propriaconoscenza del dolore spezza îl legame transitorio con la realtà, così compenetrandoci în una cognizione: è
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
e stilemi originariamente occidentali? Dall' altra, studiare l'identità europea sub specie letteraria può significare cercarne le tracce all'interno dei singoli autori e testi; prassi anch'essa non esențe da una serie di questioni problematiche: quali concreți segni, di tipo ideologico e linguistico, poter considerare come indicatori identitari? a partire da quale epoca e în che modo essa și manifestă în letteratura? con quali differenze (e discriminazioni) rispetto all'attuale identità 'europea'? Già questa serie di interrogativi, neppure esaustivi, mostrano
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dipende non solo dal nome, mă da un insieme di atteggiamenti e di scelte", più che "inerireall'essenza di un oggetto"; da qui, dunque, la necessità di "abbandonare la visione essenzialista e fissista dell'identità, per adottarne invece una di tipo convenzionalistico"3; o, se și preferisce, con Zygmunt Bauman, di riconsiderarla secondo una modalità 'liquida', mutevole e continuamente soggetta a revisioni e ristrutturazioni 4. Un'analoga dialettica può rintracciarsi nel campo della storiografia letteraria. Da una parte, potrà forse eleggersi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
singolare parabolă della Europäische Literatur în Italia: prima sostanzialmente ignorată se non ingloriosamente stroncata (ad esempio da Croce e Petronio); poi, dopo l'edizione italiană del 1992 a cură di Roberto Antonelli, divenuta quasi onnipresente nel bagaglio bibliografico dello studioso tipo degli ultimi decenni; oggi, oggetto di una ricezione più critică e problematică proprio în ragione della monolitica fede în un'identità europea unitaria, che viene percepita per lo più come un limite dell'opera di Curtius 9. Sullo sfondo di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
effetti prodotti nelle due Germanie proprio dalla presenza del famigerato Muro4. I muri da un lato producono una collettività ripiegata șu se stessa, una nazione încline a conformismo e fantasie paranoiche, e dall'altro - e di conseguenza - producono proprio îl tipo di soggetti che în teoria și propongono di respingere: i muri în definitivă "plasmano îl contenuto delle nazioni barricate"5, trasformano i modi di vită, îl discorso pubblico, le aspettative dei singoli e dei gruppi, l'agenda politică. Essi "non
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
le frontiere è soprattutto questo nuovo "assetto" dei rapporti economici globali. Come notă W. Brown, "Solo îl capitale sembra essere perpetuo e assoluto, sempre più irresponsabile e selvaggio, origine di ogni comando eppure fuori dalla portata del nomos"9. Questo tipo di capitalismo, potremmo aggiungere, assume oggi la forma di un "imperativo naturale", al quale tutti debbono piegarsi, è - o meglio, si presenta come - una "cieca legge di natură" che non și può condizionare con mezzi ordinari (leggi, regolamenti, costituzioni, ecc
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva se așează pe capul statuii lui Eminescu de la Ateneu. E secetă. După un timp, câțiva nori se adună în fine deasupra Bucureștiului. Parcă ar sta să plouă. Un tip, pe Transilvaniei, unei tipe care încearcă de zor să deschidă o umbrelă veche, defectă: "Tâmpito, închide umbrela, sperii ploaia!" Mitică în piața Amzei. Văzând un Mercedes negru care turtește botul unei Dacii verzi, exclamă vesel: Hai că l-a-ndreptat!" Ticul unui profesor bătrân de franceză
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
Nu-mi place berea, îmi pare rău, m-am scuzat eu. - Vezi? ĺsta e un lucru care nu ți se potrivește. - Nu, e vorba doar de bere... Vreau să spun că alcoolul îmi place. Whisky, Cuba Libre, coniacul... - Ești o tipă trăsnet, Jose, a spus atunci Marcos dintr-un foc, fără să-și aleagă cuvintele și privindu-mă drept în față, după ce până atunci nu scosese o vorbă. Ești drăguță, deșteaptă, amuzantă, simpatică și ai talent. Ești cea mai bună, deși
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
simplă, frumoasa domnișoara din spot este atacată de un zombi, se baricadează în toaleta și folosește un spray AXE pe post de armă, iar de-odata, zombie-ul nu mai este agresor ci devine chiar interesant din punctul de vedere al tipei. Citește tot... Bloody Mary - The Halloween Masquerade @ Queen’s Club, 28 octombrie Vineri, 28 octombrie, Club Queen’s, situat în Bd. Carol I nr. 36 (Super Copou), va invita începând cu ora 23:30 la “Bloody Mary - The Halloween Masquerade
Halloween 2011 [Corola-blog/BlogPost/94687_a_95979]
-
deși nu era frig doar că am mâinile înghețate (ca ale unei femei - îmi trece prin minte privindu-l pe clint aprinzându-și cu un chibrit țigara și privind prin fumul învăluitor albastru). într-o poezie chiar îi spuneam unei tipe de care eram îndrăgostit după al nu știu câtelea mail la care nu-mi răspundea că voi fi mereu cu ea în momentele de singurătate momentele cu nimic altceva decât singurătate bla bla clint eastwood privește departe prin fumul țigării
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
murit. Dar ea înfuleca absentă, îi era cu adevărat foame, săraca. Adică de ce săraca? O idioată, n-are decît să crape. Dacă murea intoxicată cu pește era și ăsta un subiect, măcar de pagina trei. Simțind că e privită fix, tipa ridică privirea din osemintele piscicole, dar nu avu curaj să întrebe nimic. Ministrul înghiți în sec și o invită la dans. Ea se uită cu regret spre pește și se strădui să zîmbească fascinant. El se ridică, vioi ca un
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de dește, încît simți pe loc că ea se ajutase cu mîna la dezosatul vietății. Muzica era asurzitoare. Luminile jucau ca la balamuc. Pe scenă se fîțîiau două animatoare care se aflau în contratimp și cu muzica și între ele. Tipa începu brusc să se scuture și să miște brațele lungi și goale. Ziceai că o mănîncă în fosa septică... Avea, după cum scriau gazetele care știu totul, un metru șaptezeci și opt și cinzeci și nouă de kilograme. Cățărată pe tocuri, era mai
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
anticăriței mofturoase... ca să-mi ia un pachet cu volume de versuri... numai clasici... versurile nu se cumpără... sînt păguboase... prind ciupercă de la umezeală... îmbolnăvesc ungherele de romantism, lîngă ele se pupă pe gură clienții, amețesc, e nevoie uneori de Salvare!... tipa zîmbea languros, învîrtind un lănțișor cu clopoțel pe deget... pe urmă s-a scărpinat cochet sub fiecare sîn ruinat dulce în puloverul de culoarea roșu-incendiu... Cîteva cărți însă, necesare, dragi, le-am fișat. Cum le știu aproape pe de rost
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
ăla cam mic, da" simpatic, da, sală numită de Danilov "Diotima", mai nainte "Veronica Micle"... că eu m-am și gîndit: uite, domn"e, parcă îmi era mai la îndemînă cu Veronica, damă bună ea, cam enervantă, da buuuună, beton tipa, se culcase și cu Eminescu, și cu Caragiale, și cu... mă rog, nu-și uscase vița-n cîrpe, nu se jenase... îi plăcea un ofițer, pac cu ofițerul, că ce?... păi, chiar!... în definitiv, ce?... o viață are omul, nu
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
de pe genunchii tăi. Sau n-ai citit-o? - Am luat-o din gară. Am răsfoit-o doar. - E cu Hamlet, ai să vezi. Unu din film. Am văzut și io filmu, la club la noi. L-a prezentat și o tipă. De opt martie ni l-a dat. E tipul ăla care n-avea astâmpăr. îl durea sufletul și nu știa ce să facă, unde să se ducă. A ajuns și-n cimitir. - Mă doare degetul, i-am răspuns. L-am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
are un copilaș drăguț, cu ochelari. Să nu uit cățelul minuscul al lui Sîntimbreanu! În plus, o șleahtă întreagă de tineri și tinerele care nu au nici în clin, nici în mînecă, bănuiesc, cu scriitorii. Rude? Poate. De invidiat o tipă cu craci infiniți și gura enormă, dințoasă, limboasă, fumegîndă-n țigări subțiri, negre! Seismul dulce-al bucelor ei!! Scriu toate astea la cîțiva zeci de metri de plaja zgomotoasă, cu perdelele trase, cu lumina aprinsă, încurcînd paharul de țuică, limpid, cu
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
de exemplu, “cei mai mari sâni în formă de pară din Mizil”. O femeie e ca un dulap Ikea, din punctul ăsta de vedere. O demontezi într-un morman de piese și pe alea le repartizezi în diverse topuri. Sunt tipe care și-acum se valorizează pe baza faptului că, în tinerețe, au deținut “cea mai frumoasă strungăreață de la grupa mică” sau “cel mai roz fund de bebelușă din maternitate”. Periodic, celebritățile de la Hollywood sunt dezmembrate până la ultimul dinte, din ele
Dau un regat pentru un top! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21187_a_22512]
-
semnalez că ați început să confundați ficțiunea cu realitatea. Cristina Dochianu: Ce este aceea “ficțiune”, nu vă supărați? Narcisa Tcaciuc (cu voce cântată, de cuplet): Dați-mi voie să-i răspund/ Ficțiune este când/ Viața se preface-n artă/ Dar tipa e cam bagaboantă. Cristina Dochianu (șocată): Cine? Eu??? Cristina Corciovescu: Cred că s-a referit la tipa din film. Dar în calitate de critic de film, care mă pricep la filme, dați-mi voie să vă spun că, atâta timp cât nu promovează homosexualitatea
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
supărați? Narcisa Tcaciuc (cu voce cântată, de cuplet): Dați-mi voie să-i răspund/ Ficțiune este când/ Viața se preface-n artă/ Dar tipa e cam bagaboantă. Cristina Dochianu (șocată): Cine? Eu??? Cristina Corciovescu: Cred că s-a referit la tipa din film. Dar în calitate de critic de film, care mă pricep la filme, dați-mi voie să vă spun că, atâta timp cât nu promovează homosexualitatea, este un film foarte OK și trebuie să aprobăm difuzarea lui. Plus că am auzit că Lars
Stenogramele imaginare ale ședinței prin care a fost interzis Nymphomaniac II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21185_a_22510]
-
rezultatul: Vedeți vreo legătură dintre acest material și ceea ce am răspuns eu? Vedeți vreo glumă din cele pe care le conțineau răspunsurile mele? Mă reprezintă în vreun fel acest material? Sunt eu cea care vorbește în el sau e o tipă care n-are legătură cu mine, cu convingerile mele, cu felul meu de a vorbi și de a gândi? A mai rămas vreo urmă din ironia cu care am tratat întrebările și referirile obsesiv-ridicole la “femeia în online”? NU! Citesc
Cum am dat un interviu de care-mi pare rău by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21278_a_22603]
-
mișcat mereu dezinvolt, anulînd, sfidător, machismul prostesc. Dar și fascinîndu-l. Bătaie în ușa atelierului. Din categoria celor grosiere. Adică bubuitoare, urmate imediat de forțarea clanței. De regulă, nu deschid. Curiozitatea mă face totuși, de ce tocmai acum? să-mi calc regula. Tipă trăsnet! Aer de bucureșteancă rasată, elegantă, dezinvoltă. E chiar bucureșteancă. O supun obișnuitei probe... artistice: îi arăt peretele plin cu tablouri, așteptînd să-și aleagă. Urmează refuzul standard: - Mai aveți și altele? Similar bătăii în ușă. Vinde caș în Hală
Mozaic Ave Eva by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/11855_a_13180]
-
al Someșului, centrul Lipovei și Mănăstirea de la Nicula, Aradul din apropiere și Timișoara până la care trebuie să iei personalul), nici proiecțiile idilic-exotice, "tot soiul de zaharicale ce te fac să pleoscăi de fericire" (imaginare fotograme din Mexic și Argentina, o tipă cu un Cadillac, ambele la fel de apetisante) nu reușesc să mobilizeze această poezie aproape plată - ori s-o întoarcă spre propria interioritate. Lipsește acel fantastic al obiectelor umile ce face să strălucească târgușoarele lui Emil Brumaru, după cum nu înregistrăm un evazionism
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
nu se oferea să miște nimic pentru că nu li se părea că într-o instituție atît de rodată ar putea fi nevoie de un aport individual benevol. Sau pentru că nu intră în fișa postului. Angajatul român e un tip/ o tipă cu personalitate? Care-i sînt calitățile și defectele stas? Sînt cert și multe orgolii, dar aș prefera să mă abțin de la generalizări pe tema personalității, căci nu am competențele necesare pentru a evalua. Aș spune doar că este în general
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
Liviu Dănceanu La sfârșitul anilor '60, Sever Tipei era unul dintre cei mai incitanți și provocatori cronicari ce acopereau rubrica muzicală a României literare. îmi aduc aminte de o anchetă asupra controlului și indeterminismului în componistica savantă, anchetă intrată copios în bibliografiile masteranzilor și doctoranzilor de atunci, dar
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]