9 matches
-
sau într-o reală dezlănțuire de voie bună, în fotografii în care râde din tot suflețelul demostrând, neîndoielnic, că se bucură cu-adevărat de cea mai frumoasă perioadă din viața unui om, anii copilăriei. Cum de felul meu sunt o tipicară (zodia e de vină, iată scuza de care mă folosesc când mi se impută acest defect, sic!) și am agenda aniversărilor tuturor celor dragi aproape, mi-am amintit imediat că se apropie ziua de naștere a păpușii ce-mi zâmbește
“COPILA CU SUFLET DE FLOARE DE MAI” – JANICE CURPAŞ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/_copila_cu_suflet_de_floare_de_mai_georgeta_resteman_1337334332.html [Corola-blog/BlogPost/358838_a_360167]
-
al treilea fiu al familiei Stoicoiu era implicat în politică. Doctorul Stoicoiu își aduce fratele și cumnata, sosiți de curând din România în vizită la nea Mitică, la Long Beach. Perfecționist până în pânzele albe, inginerul Stoicoiu era o persoană foarte tipicară, nu chiar ușor de tolerat: “Până și modul în care soția felia pâinea trebuia să fie perfect!”- îmi relatează zâmbind nea Mitică. Traian, care era total diferit de fratele său și totodată unul dintre cei mai buni chirurgi din Canada
UN ROMÂN PISĂLOG SAU UN INGINER NOROCOS?!(CAPITOLULXXI) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Dilema_un_roman_pisalog_sau_un_inginer_norocos_.html [Corola-blog/BlogPost/357174_a_358503]
-
București, unde se nășteau, pe atunci, peste 3000 copii pe an. Totul excelează în această mare maternitate, condițiile sunt foarte bune, probleme ar fi totuși cu [...] tinerele mame, care sunt criticate de către personalul medical: Cele mai multe sunt exagerat de emotive și tipicare, altele incredibil de neștiutoare. Măria Sa, Viața! (6/1986, p. 8) - reportaj de la noua maternitate din Botoșani (400 paturi), zonă cunoscută prin dinamismul demografic excepțional în anii '80 (nataliatea avea constant valori peste media națională), astfel că sunt necesare nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
capătă statutul de element al experienței haiku decît pentru că a fost dislocat din lumea obiectelor fizice sau naturale pentru a fi cooptat În lumea viziunii estetice. CÎnd: datare formală sau implicare sezonală? Nicio clipă, Yasuda nu este preocupat de datarea tipicară a obiectului surprins În haiku. Ceea ce Îl pasionează este acel "aer viu și totuși subtil evaziv, care umple fiecare colț al haiku-ului, imponderabil, și totuși făcîndu-și simțită prezența. Aceasta este o atmosferă vie care vine dintr-o percepere a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-se tot mai mult de marea trecere, Ada conștientiza cu luciditate, că ivită din umbră se va reîntoarce în umbră, că a fost un timp în care n-a existat și va veni unul în care nu va mai fi. Tipicară a speranței, Ada s-a logodit însă cu Domnul, împlinindu-și astfel visul. Retrasă în culisele eternității, o auzim parcă recitându-ne, spre dumirirea noastră: Și chiar de uneori oi fi uitat versetul, onoarea mi-a salvat-o Marele sufleor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
infinit e pentru mine muzica mîntuirii. Nu există un echivalent parizian pentru această poezie. Așadar, dacă sînt belgiancă, e grație tramvaielor, compatrioții mei preferați." Proze și interpretări, întrerupte de fotografiile lui Dan Hayon, cadre de viață dezordonată într-o literatură tipicară. În fine, impresii despre banda desenată, hîrtia lui Tintin, de la pagină care rupe monotonia unui ziar la fenomen al artei moderne. O Valonie rotundă, cu toate artele și geografiile ei, arată acest penultim Secol 21 din 2006 tuturor celor pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
se avîntă/ încălecări de tril și fibre toată.// În tine însuți, gol pescar,/ din văi și munți de apă te alegi./ Mărgean din fund de mare să culegi/ afară lași unelte mici și far." O imagine cvasi-argheziană, a zădărniciei măsurătorilor tipicare, în fața atotcuprinderii revelației. Fără repere, fără ajutoare, pe cont propriu, abandonat nu de Dumnezeu, ci de Idee. Sub cerurile ei e o nehotărîre lichidă, dezarmantă, dătătoare de disperatele deznădejdi ale celui pe cale să se-nece. Ale celui neputincios să despartă
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
ferește nici de a recenza, dacă se poate spune așa, cele două istorii literare apărute în anii 2000, cu tot cu valurile stârnite de ele. E drept că unul din comentarii e, mai degrabă, un serviciu colegial, pe când celălalt e o descoasere tipicară a rațiunilor, a categorisirilor. Și aici, ca și-n alte dăți - și se știe că scandal, la urma urmei, poate ieși din orice - cronicarul e de-un invidiabil echilibru. De-o convingere, niciodată abandonată, că lucrurile se pot spune frumos
Plăcere și datorie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2833_a_4158]
-
o provocare. Căreia îi fac cinste mai mult decît onorabil. Dar, pentru că știți deja, fiecare lungmetraj tratat pe larg îmi smulge o digresiune, iat-o pe cea menită "hîrtiei care va fi albastră". Lăsînd la o parte analiza de film tipicară și trecînd la una de conținut, mai panoramică, tind să cred că cea mai importantă piatră de încercare pe care această temă i-o rezerva cineastului era tocmai ilustrarea confuziei. Ar suna banal, dacă ar fi orice fel de confuzie
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]