793 matches
-
postideologică a ocultării religiei: În- tr-un cuvînt, am convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional", "democratic", "progresist" așa cum par a fi încredințați unii fervenți retardați ai doctrinei iluministe, căci după cum spunea un mare apologet al creștinismului, Gilbert K. Chesterton: Pericolul în cazul
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
în multe romane ale lui Breban. Și în Voința de putere, unul dintre protagoniștii principali, Amedeo Dumitrașcu, se transformă brusc dintr-un ziarist rațional, într-un militant pentru extrema dreaptă. Dumitrașcu este tipul țăranului ambițios, ne spune tot timpul naratorul tiranic, superomniscient. De altfel, s-a mai spus, naratorul este personajul dominant în orgia narativă brebaniană. Relația dominant-dominat este omniprezentă - de la structurile narative, pînă la personaje. Multe dintre romanele lui Breban par simple cărți de duzină de tip sado-maso intrate în
Aceeași veche poveste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14950_a_16275]
-
ți-o dai tu, cine să se mai ocupe de acest lucru?... Trebuie să mai declari apoi că nu ești milos, că nu te-a interesat niciodată partea slăbănoagă a existenței, ori ceea ce mediocritățile în general zic adevărul vieții, după cum, tiranică și fără vreo forță reală, sinceră, cere și critica... Fiindcă tot ce vedem se cuvine luat ca o joacă, obligat să-ți distrezi publicul care, datorită acestor calități, a și început să te considere un veritabil scriitor... Virtutea, prietenia? Aiureli
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
inflație mare... Olmazule, na cheia, mă, deschide tu hambarul ăla și ia, mă, sacu' ăla din dreapta, peticit, și adu-napoi cheia... Cuvinte ce-mi răsună și azi în minte teribil de clare. Ca și cum aș fi început încă de pe atunci exercițiul tiranic al observației. Îl pomenesc pe feciorul aventuros al lui Vasile Rădulescu, intrat în mica istorie a târgului, pentru că el era fratele Cocăi, fata tuberculoasă a avocatului, frumoasă și imaterială cum pot fi ftizicele, studentă la Litere. Blaga se îndrăgostise de
Urziceni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14627_a_15952]
-
virtuților și a limbii. Carpe diem-ul lor este organic. Cei care îi însoțesc în talk-show-uri (și nu numai) sunt avortoane de-ale acestora; ele își caută androginul jigodial, de aceea se simt bine în preajma acestora, chiar dacă reprezentanții lor se comportă tiranic, paranoic, cu semne vizibile de trecere fariseică de la sentimentalism de două parale la lătrat populist. Lacrimile lor sunt simple iritări, nu emoții! Jigodiile noastre sunt nostalgicii regimului comunist, cei care, apărați de securiștii aroganți, au devenit mici despoți, unii cu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă și a început un roman care nu se vrea decît citit. Abia din acel moment (1996) s-a putut simți o oarecare detașare de criticii literari în primul rînd
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa, nu numai supraviețuitorii altora, ci și supraviețuitorii noștri, deoarece ne-
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm marea deschidere a viziunii sale, forța și originalitatea unei melopei șoptite, care sfârșește prin a ni se impune, cu o blândă complicitate tiranică. Acest poet ne-a propus, de la începuturile sale, în foarte densul peisaj liric de la sfârșitul anilor șaizeci, altceva. Întorc, nu contra lui, ci în direcția sa, o meditație asupra raporturilor dintre ființele omenești, jocularități (p. 242). Aici, autorul propune o
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
lipsită de orice har artistic � din nou părerea mea), Adrian Păunescu nici nu cred că-și dă seama ce rău le face progeniturilor. Ce se va întâmpla cu acești bieți copii, obligați să răspundă ca niște roboți la comenzile tiranice ale tatălui, când acesta nu va mai fi? Ca să nu mai vorbesc de fiica lui Vadim, devenită „patroană" de gazetă Revendicându-se exclusiv de la imaginea și nerușinarea părintească, ei vor da vina pentru indubitabilul eșec pe dușmanii legiune, desigur ai
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
parte, așadar, o reificare carnavalescă sau alienantă; pe de altă parte, acuta conștiință a artificiului și tematizarea literaturii ca fapt istoric, dar și ca facere permanentă care-și găsește motivația în sine însăși". Or, ce e această acaparatoare, cu iz tiranic, "conștiință textuală" decît o trăsătură a clasicismului? Am apreciat nu o dată postmodernismul drept un clasicism al modernismului ( vezi, bunăoară, comentariul intitulat Postmodernismul, un clasicism corupt, din volumul În jurul libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
apei vieții care Țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184) „Întrucât cu ajutorul lui Hristos răbdarea sfinților a făcut zadarnice toate aceste tiranice mijloace de pedepsire, diavolul a uneltit și alte născociri: întemnițări în locuri întunecoase și îngrozitoare și punerea picioarelor în butuci, cu strângerea lor până la a cincea gaură, precum și alte torturi, pe care slujitorii înfuriați și îndrăciți obișnuiau să le aplice
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de Dumnezeu a mucenicului nu sunt doborâte de suferințele ce vin peste el; ele rămân libere; iar mucenicul, de-ar fi aruncat între cele mai sălbatice fiare, de-ar fi aruncat în mijlocul focului atoatemâncător, de-ar fi torturat cu chinuri tiranice, el, unit neslugarnic cu prietenia cea dumnezeiască, se urcă, dând trupul său acelora care numai pe acesta îl pot avea”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV a, cap. VIII, 57.1., în PSB, vol. 5, p. 262) „Ni se pune
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
of, of, of... - Cum era Șarpele, bun sau rău? - Vaaai... a uitat moșul, că e bătrîn tare... of, of... - Dar mama Eva? - Uau! 6. Reciclarea Șeherezadei Așa cum știi, Șeherezada, ca să-și scape viața, era nevoită să-i povestească gelosului și tiranicului ei soț, Riar-șah, cîte o frumoasă poveste în fiecare noapte. Ba tot ea născocise și poveștile cu continuare pe a doua zi, pe a treia și chiar a patra zi și uneori a cincea. Îți dai seama de ce: îl ținea
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
mâncăm din tăcere cu furculița și cuțitul bucătăria se vede trist de pe scaunul miresei un turn babel de vase murdare fericirea ne visează într-o limbă moartă la masa cantinei studențești cuvintele se-ntind între noi năpădite de-un somn tiranic inimile noastre: doi maci de fier și-un fluture intrat în sevraj nu știu să flirtez la naiba și azi și mâine și încă privirile mele ți se rostogolesc printre degete ca niște castane coapte prea fierbinți n-ai să
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
numai pe măsura lui sufletească, anume „comandat” pentru el: „paradisul meu, care, ați înțeles, redus la esența sa, este forța, capacitatea mea de creație, de a trăi în lumi suspendate, «false», dar... cu atâta putere încât «ea însăși», «distinsa, capricioasa, tiranica Viață», vine, până la urmă, mieroasă și vicleană, să se instaleze în «ea», în acea formă «falsă», în acea «iluzie», ce, astfel, devine mai reală decât ea!” Nimic mai mult și nimic mai puțin nu visează pentru sine tânărul Breban decât
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
atîta suplețe. În mod firesc, el este, asemenea întregii sale generații, beneficiarul unei bătălii cîștigate pe toate fronturile artei, de la cel ideologic și pînă la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statutului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin și, asemenea lui, încă mulți sculptori din
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu chipul triunghiular de pasăre de pradă, sau de o teribilă “méchante dame” - inconfundabila reprezentare a morții. Este oare acesta iadul, universul coșmaresc al lui Bosch, al cărui discipol Ionesco se declară? Doamna Brülisauer, care observa prin vitrină galeriei o
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
cărți a lui Jean D’Ormesson care a făcut oarecare vîlvă în Franța, „Presque rien sur presque tout”) un pasaj semnificativ în care Mordehai, evreul, îi vorbește în umbra spînzurătorii tiranului Haman: „Să te închini în fața unei puteri nemăsurat de tiranice care nu lasă loc nici unui singur fir de praf să curgă în direcția contrarie alunecării tuturor firelor, unei dorințe atît de absurde de putere încît ar ucide orice frunză ce nu ar îngălbeni în aceeași zi de toamnă, unei atît
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
freudiene a fetei către tată, părintele autoarei apare dezamăgitor precum un tată kaftian cu fizionomia mult agravată, împătimit colecționar al "înjurăturilor picante, asasine", "creații ingenioase demne de iadul cel mai adânc", pe care le utiliza cu delicii, degajînd un aer tiranic: "n-am curaj nici să respir în prezența lui, darmite/ să-l fac atent că-mi displace la el ceva. îndur stând/ locului, cu grijă să nu-mi scârțâie scaunul,/ să nu mi se facă sete, să nu mă doară
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
lui Petre Pandrea e mult mai convingătoare decît apropierea sa, mai curînd umanitaristă și oricum parțială, cu o alură experimentală, de o concepție pe care n-a asimilat-o niciodată. în ochii noștri, Pandrea, una din victimele de marcă ale tiranicului regim ce i-a mutilat și scurtat viața, apare drept un critic acerb al acestuia, un critic cu atît mai demn de crezare cu cît s-a văzut prins în vălmășagul evenimentelor, cu cît, fără a fi fost, așa cum l-
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
sau amici chiar... Am mai scris despre acest lucru. Mi-ar fi greu să dau exemple... Mi-aș atrage noi antipatii. De obicei, trași în poză, dezavantajos, subiecții se supără foc. Mai greu e cu autoportretul... Amorul propriu, cel mai tiranic dintre toate, te încurcă în evaluarea trăsăturilor. Iubirea de sine fiind mai posesivă decât cea mai vajnică femeie...Cînd nu se petrece invers; cînd, vrând să fii cât mai obiectiv, nu devii masochist... Pictorii, de exemplu, își fac autoportretul în
Autoportret cu lumina stinsă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12795_a_14120]
-
cărților, dintre existența cotidiană și pagina scrisă, dintre realitate și ficțiune" e ocupat îndeobște de jurnalele criticilor, care sînt, de facto, (auto)biografiile lor, scrieri ce, regretabil, apar subestimate de "codurile instituționalizate" ale profesiei de critic, istoric, teoretician literar, coduri tiranice care tind să reducă la neant ființa auctorială, "omul concret" din spatele textului. Astfel autorii se pomenesc neluați în seamă în identitatea lor ireductibilă, puși în paranteză, anonimizați. Un obiectiv al cercetării luminate s-ar cuveni să devină restituția personalității, factor
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
poate afirma despre unele, deloc neglijabile, medii occidentale, unde i se acordă încă bizare onoruri. Astfel un Daniel Dubuisson consideră oportun a veșteji "idealismul", susținînd că filosfiiile acestuia, de la Platon la Heidegger, s-ar fi pus totdeauna în slujba regimurilor tiranice, faptul că la baza celui mai tiranic regim al istoriei contemporane care a fost comunismul s-a aflat doctrina ostentativ materialistă a lui Marx, Engels, Lenin, părînd a nu-l deranja cîtuși de puțin. După cum pe Alexandra Laignel-Lavastine, (căreia, de
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
occidentale, unde i se acordă încă bizare onoruri. Astfel un Daniel Dubuisson consideră oportun a veșteji "idealismul", susținînd că filosfiiile acestuia, de la Platon la Heidegger, s-ar fi pus totdeauna în slujba regimurilor tiranice, faptul că la baza celui mai tiranic regim al istoriei contemporane care a fost comunismul s-a aflat doctrina ostentativ materialistă a lui Marx, Engels, Lenin, părînd a nu-l deranja cîtuși de puțin. După cum pe Alexandra Laignel-Lavastine, (căreia, de altminteri, i-au replicat cu temeinicie cercetătorul
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
iveală acel ego pe care nu-l vede nimeni, pe care nu-l prinde nici o oglindă, la care are acces numai cel care scrie. Scriitorul arată, așadar, în autoportret, un eu al său, necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd îl privesc
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]