8 matches
-
sau uciși, că niște țapi ispășitori, tocmai când în cetate se instaura dominația incontestata a discursului argumentativ, ostracismul pune în joc o procedura mută de excludere, instituția fiind coerentă cu ansamblul reformelor clisteniene, reprezentând unicul mijloc legal pentru a substitui tiranicidul și violență. Modelul atenian e cel mai bine cunoscut în izvoare, și probabil, cel mai complex articulat, dar nu este izolat. La Samos, după moartea lui Policrate, Maiandros încearcă fără succes să proclame isononia că antonim al tiraniei, revoltă cetăților
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
opune termenilor de: agresiune, asasinare, atentat sinucigaș, autogenocid, decimare, democid, epurare etnică, etnocid, , femicid, feticid, fratricid, genocid, genocid cultural, infanticid, împușcări la școală, homicid, matricid, omucidere, paricid, patricid, pedeapsă cu moartea, policid, politicid, pruncucidere, regicid, sacrificiu uman, suicid, suroricid, terorism, tiranicid, tortură, ucidere, ucidere amenințată, ucidere de corporație, ucidere în masă, ucidere pentru onoare, ucidere plătită, ucidere sexuală, ucideri domestice, ucideri rituale, uxoricid, violență, violență structurală, crime de război și alte forme de ucidere, directă, indirectă sau structurală.
Nonucidere () [Corola-website/Science/316208_a_317537]
-
mare controversă. De-a lungul vieții, Henric al IV-lea a scăpat din cel puțin douăzeci de atentate. Teza istoricului și filozofului iezuit Juan de Mariane, din 1589, "De rege regis institutione", (Despre rege și instituția regală), in care un tiranicid era legitim cu condiția ca acesta să fie de ordin divin, a fost condamnată de Sorbona în ziua execuției lui Ravaillac. După publicarea acestei cărți, în 2 august 1589, Henric al III-lea al Franței a fost asasinat, iar iezuiții
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
spusese lui Cezar: „Ferește-te de Idele lui Marte“. În ziua întrunirii Senatului, Cezar a fost atacat și înjunghiat de moarte de către un grup de senatori, care se intitulau "Liberatorii (Liberatores)"; aceștia și-au justificat acțiunea spunând că au comis tiranicid, nu crimă, apărând Republica de ambițiile monarhale pretinse de Cezar. Printre asasinii care s-au închis în Templul lui Jupiter se aflau Gaius Trebonius, Decimus Junius Brutus, Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius Longinus; Cezar le grațiase majoritatea crimelor și
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
În cantul pe care i l-a dedicat Leopardi, Brutus este surprins în momentul înfrângerii, la sfârșitul iluziilor pe care și le făurise despre reconstruirea vechilor idealuri ale Romei, decăzute după dispariția republicii. Leopardi nu îl vede în postura de tiranicid și îi justifica gestul violent prin existența unui scop mai înalt: restabilirea vechilor orânduiri. Sinuciderea lui Brutus confirmă însă faptul că iluziile antice nu pot renaște. Tragismul acestei idei leopardiene atinge apogeul în convingerea că este imposibil să reconstruim fericirea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
foamete (Ed. Humanitas, 390 000 lei); Galia Henegariu - Alexă A’Boldașului (Ed. Vremea, 140 000 lei); Iulia Hasdeu - Jurnal fantezist (Ed. Vestala, 90 000 lei); Nicolae Breban - Sensul vieții (Memorii I) (Ed. Polirom, 198 000 lei); Mario Turchetti - Tirania și tiranicidul (Ed. Cartier, 265 000 lei). presa la zi LOOK. Noua revistă ilustrată de 148 de pagini apare lunar la București, într-o prezentare grafică modernă, fiind editată de Romanian Publishing Group SRL. Publicația se adresează reprezentantelor sexului frumos, constituindu-se
Agenda2003-50-03-timp_liber () [Corola-journal/Journalistic/281837_a_283166]
-
părți. Paradoxal, sfârșitul însângerat al regimului lui Ceaușescu, de la care ne-am fi așteptat să radicalizeze prăbușirea comunismului național, a sfârșit prin a-i legitima moștenitorii direcți, care au profitat de confuzia unei revolte populare pentru a o confisca prin tiranicid și printr-o înscenare televizată a revoluției, un spectacol ucigător în care și-au rezervat rolul principal și statutul de simbol. Pornind de aici, ei și-au apropriat statul, au strivit cât au putut orice opoziție politică și au blocat
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Gestuar, Botoșani, 2002. Ediții: Georg Trakl, Antume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001, Postume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001. Traduceri: Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, Chișinău, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Chișinău, 2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, Un expresionist postcomunist, ST, 1991, 10; V. Grosu, O poezie a interferențelor, „Columna”, 1992, 8-9; Mariana Codruț, „Nevoia de strigăt a limbii”, RL, 1992, 13; Nicolae Bârna, Levitația izbutită, L, 1992, 36; Al. Cistelecan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]