77 matches
-
cap. XX, 118.7., 119.1.-119.2., în colecția Părinți și scriitori bisericești, vol. 5, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 171. 32 Jean-Claude Larchet, op. cit., p. 140. 5 trebuie lăsat să tiranizeze sufletul, ci trebuie supus acestuia 33. Așadar, recomandarea făcută soților creștini de către literatura duhovnicească ortodoxă este aceea de a nu se uni în vederea plăcerii simțuale și de a nu face din aceasta scopul și obiectul esențial al legăturii lor. Ei
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
și tot ce i-a urmat. În tot acest timp, povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să-l înțeleagă tot omul, cu mare grijă pentru istoria care trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat - din fericire - textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
unuia din copiii teribili din epoca scriitorului) sau Grand Hotel "Victoria Română", nici critică proaștei creșteri din mediile burgheze, ci intuiția lui Caragiale că infantilismul este o boală foarte gravă de care intelectualii nu se vindecă totdeauna. "Acești copii teribili tiranizează pe toată lumea - scriam. Și dacă lumea lor ar fi mai mare, ei s-ar chema cu siguranta Caligula, Caracala sau Commodus, tiranii (aproape) copii ai românilor". Am citit de curînd o carte a englezului Paul Johnson, Intelectualii, apărută la Humanitas
Copii teribili by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17706_a_19031]
-
în carne și oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai adesea statutul de simplu obiect și sursă a inspirației, pentru a-și lua însușirile unor adevărați agenți manageriali ai artistului "partener" pe care-l adoră, inspiră, reprezintă, animă dar și tiranizează... uneori și - culmea - pe care îl și concurează uneori, cu sau fără succes. Astfel, deși legată inseparabil de existența și destinul artistului, viața "muzelor" devine, prin ea însăși, demnă de toată atenția. Muza ingenuă Ce rol trebuie să fi deținut
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate însușirile unei înscenări suprarealiste. În testament
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
de inconsecvență ? Câtuși de puțin. Încredințat că toți sunt mari scriitori (p. 9), autorul acestei Istorii... îi omite dintr-un motiv obiectiv: relația lor cu ceea ce se cheamă cultură a vinului e una cel mult accidentală. Importantă, dimensiunea estetică nu „tiranizează” totuși studiul. Ea îndreaptă doar excesele, fără a provoca noi (și în fond la fel de pernicioase) excese. Puse cap la cap, cele două paragrafe de mai sus conduc către o observație esențială: Răzvan Voncu nu cade în păcatul suprainterpretării. Și ansamblul
Știință inefabilă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2784_a_4109]
-
și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la ‘intrigă', love interest ori cauzalitate cronologică, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare ori obsesie a prezentului, memoria e substanța eroului. Eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
-i țin indefinit în temniță, să-i pun în regim de exterminare, să-i ucid dacă vreau — asta numea el revoluție. Așa făcea Stalin. Și Dej, imitându-l, credea că e revoluționar. De fapt, a fost o maimuță balcanică — a tiranizat poporul român la adăpostul armelor rusești. Nu? Ce originalitate are revoluția românească? Dar n are nici cea rusească originalitate... Păi știți cum am definit eu revoluția rusească? Iacobinism tătaro-mongol! Teroarea iacobină mutată în stil tătăresc la Moscova. GÂNDIRE Dumnezeu a
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Constantin Țoiu Caracterul lui Dimitrie se schimbă în exil. Lipsit de domnie, el devine bănuitor și își tiranizează suita, plecată cu el în țară străină. Neculce remarcă: Și apoi domnul să visadză că este tot puternic ca la țara lui. Un hatman, oricât de fidel, dacă e și scriitor, vede, trebuie să vadă, și spune. Nesiguranța îl înrăiește
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
depinde numai de noi. Alianța Anti. Falșii disidenți ai dictaturii Băsescu Trei partide și câteva sindicate, două posturi TV și trei moguli trăiesc sub o tiranie închipuită. Descriu cu ochii ieșiți din orbite o ficțiune politică: dictatura lui Băsescu. Ceilalți, tiranizați de ficțiunea lor, abia mai pot respira aerul îmbâcsit de minciună și manipulare. Mistificarea de proporții poartă semnătura celor doi falsificatori profesioniști: trusturile lui Vântu și Voiculescu. În România se înmulțesc disidenții de mucava, falșii profeți ai democrației reuniți în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Odată ajunsă la Predeal, Olga își găsi o cameră într-o vilă confortabilă, savură frumusețea unei ierni autentice și se bucură copilărește de peisajul de basm. Se străduia să uite cu desăvârșire, să se elibereze de toate bagajele care îi tiranizau conștiința. Venise să se relaxeze, nu pentru a relua toată povestea de la primele pagini. De a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele care ne tiranizează sufletul, nu este nici unul mai funest pentru cei care-l trăiesc, mai contrar umanității și mai fatal pentru liniștea lumii, decît o ambiție nemăsurată, ori o dorință excesivă de glorie (falsă). Un om care are neșansa de a se naște
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sensul că nu poți fi tu Sartre și să scrii ca el... știți, scriitorul!... (adaugă ca unui necunoscător) - Vra să zică, știți... Deci, ideea lui era că liber cu adevărat nu poți fi decât într-o țară ca să nu te tiranizeze, - ca Franța - să nu ți se impună. Uite așa o țară... un continent ca America, ați fost acolo, în Statele Unite, - mă întrebă iarăși, ca pe un om neumblat, - eiii, dacă fuserăți... înseamnă că se schimbă treaba și știți ce vreau
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
Mihail Sebastian își păstrase o minte lucidă și o omenie autentică. Era acum un prieten, un frate. Se maturizase. Devenise grav, profund". Jurnalul lui Sebastian îl consemnează pe Eugen Ionescu abia în 1940, când s-a întors de la Paris, agitat, tiranizat în fața antisemitismului vremii. Se teme enorm, mama lui este evreică și ar avea, sigur, neplăceri. După câteva cocktail-uri, se destăinuiește prietenului, apăsat, înăbușit. Da, era evreică, era din Craiova, bărbatul ei a părăsit-o cu doi copii mici, în
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când va ajunge să-și redobândească subțirimea și pacea sa, ascultarea față de suflet. Un suflet revoltat, tiranizat de patimi care doar aparent procură plăcere, este „domesticit” și supus prin încercări grele, proporționale cu grosimea și consistența lucrărilor sale pătimașe. Bolile echilibrază lucrarea exacerbată a trupului, robia sau moartea sufletească. Cel care nu slujește lui Dumnezeu în chip
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
prin cuvinte. Promisiunile politicienilor ce sunt altceva decât capcane verbale? Cuvântul mai e folosit și ca drog, ca măciucă sau ca somnifer al atenției. Unele cuvinte sunt menite să-l umanizeze pe om, altele, să-l dezumanizeze. Există cuvinte care tiranizează și cuvinte care eliberează. Există cuvinte inventate anume pentru a trage pe sfoară oamenii, pentru a-i induce în eroare, pentru a-i manipula și/sau a-i prosti. Un singur exemplu, cred că spune tot: corectitudine politică. Două-trei cuvinte
DESCHIDE GURA ŞI VORBEŞTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368359_a_369688]
-
de un amic de-al său ca amantă și ca viitoare candidată la „Cetatea Spiritului”). Tânăra poetesă: Domnilor colegi, (râde complice) mă încearcă exaltarea născută din închipuirile mele transfigurate creator, dar și o anumită înflăcărare ce-mi devorează și-mi tiranizează inima, că mă aflu în fața distinselor voastre fețe care nu mă înfricoșează, pentru că, îmi veți da dreptate, am simțire artistică și reflexul vieții împinse la extrem. Recunosc că trăiesc o „aventură” la toate nivelurile, că mai confund din când în
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când va ajunge să-și redobândească subțirimea și pacea sa, ascultarea față de suflet. Un suflet revoltat, tiranizat de patimi care doar aparent procură plăcere, este „domesticit” și supus prin încercări grele, proporționale cu grosimea și consistența lucrărilor sale pătimașe. Bolile echilibrază lucrarea exacerbată a trupului, robia sau moartea sufletească. Cel care nu slujește lui Dumnezeu în chip
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
la fel ca și la Ion Barbu, descoperim și la G. Călinescu vocația copilăriei, interpretată- mai ales- ca antipod cețos al maturității împlinite. În volumul Poesii, apărut în anul 1937, descoperim o poezie intitulată Melodii în care se evocă copilăria tiranizată de puterea demonică a fantazării. Citind această poezie suntem proiectați într-un univers absurd, dar firesc din punctual de vedere al psihologiei infantile, dar veridic poetic: “Copil, abia făclia unui crin/ În mâini țineam, paharul dus la gură/ Era o
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
el, Îl iau în râs pe Dumnezeul lui: - Unde este Dumnezeul tău ca să te ajute acum? Sfântul nu-și pierde bărbăția. Se roagă: - Doamne, nu ține seama de vorbele acestor oameni, însă facă-se voia Ta. Îi smulg barba, îl tiranizează. Puterile lui se sleiesc. Unul, cu o bucată de fier, îl lovește în cap cu turbare, în partea stângă, lângă sprânceană. Veșmintele sale sunt zdrențuite, trupul îi este aproape dezgolit, rănile fără de număr. Dar ei încă nu sunt sătui de
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
ale oamenilor cu experiență și judecată. Conducătorul va trebui să detroneze mentalitatea mafiotă a politicienilor, cu rădăcini în mentalitatea comunistă. Numai cu un conducător respectabil putem avea un viitor luminos. Poporul român nu s-a dezmințit decât atunci când a fost tiranizat, când a avut conducători nedemni. Din acele perioade a știut cu înțelepciune să iasă la lumină. Românii sunt răbdători, pașnici, dar și răbdarea lor are o limită, așa încât ei intuiesc momentul când trebuie să acționeze și în ce mod. C.
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
ne odihneam pe marginea tarlalei, cultivate cu căpșuni, cu burțile gata să ne plesnească, începea să se lamenteze și s-o înjure pe cățeaua aia de mamă, care-l adusese pe lume și-l abandonase în mijlocul unei familii ce-l tiraniza prin iubirea și afecțiunea lor exagerată. Tot timpul cât durau ulcerațiile sale, înfigea în pământ un briceag cu mânerul sub formă de pește, de care nu se despărțea niciodată, briceag pe care i-l invidiam. În afară de cinstea și radicalitatea lui
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
al lumii duce frâul (...) Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău (...) la jugu-i el silește pe cei ce l-au urât” (ura este stare inițiatică, prin care se creează premizele apocatastazei). Pare a fi tiran, în realitate este cel tiranizat de labirintul-contingent: “Mărirea-i e în taină legată de acești (forma spirituală, proliferată în gregaritatea labirintului-logos)... El - el vârful mândru al celor ce apasă” (este stea esoterică, nedegajată încă de “apăsările” în dublu sens) ale ascensiunii Muntelui Inițierii. Monarhul Ascuns
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să fie, ei pripășiți de ieri alaltăieri, cu toți acei ale căror nume s' amestecă cu începuturile țării: Egali da! dar semenii noștri nu sunt, precum bine observă d. C. A. Rosetti. Așa de puțin încît e preferabil să fim tiranizați de un român decât egali și liberi alături cu aceste stârpituri orientale; așa de puțin încît singurul bine veritabil ce-ar putea să ne facă d. C. A. Rosetti și conaționalii săi transdanubiani ar fi să ne slăbească cu dragostea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]