57 matches
-
și simplu zădărnicia, calpa ordine alfabetică ce n-ar putea suprima babilonia conținutului fatalmente haotic prin renunțarea la ordinea reală a spiritului. propozițiile au aerul constrîngător al unei polemici subiacente cu teoreticianul literaturii domiciliat la Cluj: "Enciclopedia are ceva din titanismul zidirilor ce vor să sfideze cerul. Turnul Babel este imaginea care prezidează o asemenea construcție, și babilonia cuvintelor, în care enciclopediștii vor să pună cea mai simplă, mai umană, mai artificioasă dintre ordini, cea alfabetică, această babilonie rămîne ireductibilă chiar dacă
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Liviu Dănceanu Emil Cioran aprecia undeva că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor; înainte nu se întreținea decît cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avîntul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărînd cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. înainte vreme, păcatul se răspîndea în dulci tînguiri
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur, singur! Un dumnezeu al însingurării s-a închis în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
chestiune de spectacol, aici publicul care așteaptă un mesaj și e dispus să se uimească de prestația eroului este esențial. Femeia este, pentru personajul-centru de putere, obiectul de manevră ideal, publicul-oglindă în ființa căruia își poate amplifica imaginea pînă la titanismul visat și, în același timp, cel mai spectaculos obiect al posesiei în ochii celuilalt public, și mai important: cititorul. Care, la rîndul său trăitor în regimul totalitar, nu ar putea găsi ceva mai fascinant decît o autoritate total și eficient
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
din dialogul exclusiv cu un cer al stelelor fixe, dă sentimentul deplinătății ființei, al înțelegerii sinelui. Omul edenic al Odei nu este un innocent, după cum nu este nici întruchiparea unei conștiințe in nuce. Măreția sa, eminamente romantic, rezultă dintr-un titanism asumat, din trăirea unei vocații: „Nu credeam să-nvăț a muri vreoadată: Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,/ Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății”. Vulnerabilitatea sa în ordine existențială nu ține de imposibilitatea concretizării în spirit, ca la Goethe
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ȘI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380105_a_381434]
-
Într-un fel avea dreptate Cioran când afirma că "abia după Beethoven muzica a început să se adreseze oamenilor: înainte nu se întreținea decât cu Dumnezeu. Bach și marii italieni n-au cunoscut deloc acea lunecare spre omenesc, acel fals titanism care, de la Surd încoace, alterează arta cea mai pură. Încordarea voinței a înlocuit suavitățile; contradicția sentimentelor, avântul naiv; frenezia, suspinul disciplinat: dispărând cerul (s.a.) din muzică, în locul lui s-a instalat omul. Înainte vreme, păcatul se răspândea în dulci tânguiri
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
cărților, de elaborarea și redactarea lor, ele probează travaliul reluat cu alte încercări de la o carte la alta, aventura creației ce se reia de fiecare dată cu surprizele ei. Aici se conturează ceea ce s-ar numi, fără emfază ori exagerare, titanismul scriitorului. Și se desprinde imaginea unui Rebreanu reprezântând pe români și specificul național în conferințele pe care le susține în mai multe țări europene. Textul despre viața spirituală a românilor (Patria românească) încheie "Addenda", el este suportul pentru conferințele ținute
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
observa și aici că platonicianul din el avea oroare de topirea formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul țărănesc are trăsături de o mare frumusețe umană. Nu se poate vorbi de umanismul țărănesc, fiindcă sufletul țărănesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea încărcată de deznădejde”. Am putea spune că ne aflăm cu Petre Țuțea, în fața celui mai lapidar gânditor român. Un om care a vorbit enorm în viața lui a reușit să rostească la sfârșitul ei, lucrurile esențiale despre
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
al impulsului frenetic de a sălta ființa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba și delfinii ce se sinucid înghițind pahare după pahare pline cu aer “.( Prin ochii mei speriați). E aici un filon-rămășiță a titanismului romantic, melancolic, neliniștit, dar și trufaș, deși experiența pare mai degrabă rimbaldiană. Autoarea uzând de dezechilibru sistematic al simțurilor, exacerbate până la inflamarea lor, forțează limitele realului, pulverizându-le, depășindu-le progresiv. Experiența este o epuizare completă a trăirii, prin elan
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
observa și aici că platonicianul din el avea oroare de topirea formelor) sau cu un azil de noapte. Sufletul țărănesc are trăsături de o mare frumusețe umană. Nu se poate vorbi de umanismul țărănesc, fiindcă sufletul țărănesc este incompatibil cu titanismul, sau cu însingurarea încărcată de deznădejde”. Am putea spune că ne aflăm cu Țuțea, în fața celui mai lapidar gânditor român. Un om care a vorbit enorm în viața lui a reușit să rostească la sfârșitul ei, lucrurile esențiale despre Dumnezeu
ESEU DESPRE PETRE ŢUŢEA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349011_a_350340]
-
din dialogul exclusiv cu un cer al stelelor fixe, dă sentimentul deplinătății ființei, al înțelegerii sinelui. Omul edenic al Odei nu este un innocent, după cum nu este nici întruchiparea unei conștiințe in nuce. Măreția sa, eminamente romantic, rezultă dintr-un titanism asumat, din trăirea unei vocații: „Nu credeam să-nvăț a muri vreoadată: Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,/ Ochii mei nălțam visători la steaua Singurătății”. Vulnerabilitatea sa în ordine existențială nu ține de imposibilitatea concretizării în spirit, ca la Goethe
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
vizează secolul de aur al ibericilor (Cervantes, Lope de Vega, Calderon), cel englez nu poate fi conceput înafara tripletei de aur a teatrului elisabetan (Cristopher Marlowe, William Shakespeare, Ben Jonson), iar clasicismul german face corp comun în primul rând cu titanismul lui Goethe și Schiller. Până și clasicismul francez suferă corecții atunci când uriașa cultură a Hexagonului este privită din această perspectivă. Căci or fi Corneille, Racine și Molière clasici prin definiție, dar la fel de clasici (de data asta prin vocație), ba poate
YASUNARI KAWABATA ŞI DRUMUL PROZEI SALE DE LA MODERNISM LA CLASICISM de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 695 din 25 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351195_a_352524]
-
s-a bucurat de o prețuire empirică, dedusă din dogma că Eminescu nu poate fi decât mare”. Desconsiderat ca prozator de Garabet Ibrăileanu și de Eugen Lovinescu, Mihai Eminescu a fost apreciat ca prozator de G. Călinescu, Tudor Vianu prin titanismul renascentist, și de Perpessicius care scotea în relief două împrejurări ce umbresc proza eminesciană, prestigiul poeziei eminesciene în primul rând și faima prozei sale politice în al doilea rând: „Se poate afirma că Eminescu a fost și în ordinea prozei
Proza eminesciană (I). Referat, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339515_a_340844]
-
p. 36) Există și un departe exterior, cosmic. Departele există și în timp. Marele merit al lui EMINESCU este de a fi privit lucrurile și ” foarte de sus și foarte de departe„, dar și foarte ”din adânc”, completează Edgar Papu. Titanismul depărtării, venit poate și de la Hesiod, dar, în mod sigur, și de la dacii noștri, care aveau un cult al zenitului, al înălțimilor reprezentate prin soare și prin munte, se manifestă și prin viziunea asupra vântului. La EMINESCU vântul vine ”din
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
ființa în metafizic:” Când/ sculptorul din vis/ a început/ să-mi creioneze sufletul,/ l-au apucat / durerile de mâini,/și atunci el/ s/a repezit/ spre cișmeaua/cu apă vie ... “(Când ). Descoperim în versurile din acest volum o rămășiță a titanismului romantic, mândru și neliniștit, deși experiența pare mai degrabă rimbaldiană. Uzând de trăirile sistematice ale eului, exacerbate până la inflamarea lor, poetul forțează limitele realului, depășindu-le progresiv: “Călătoresc cu păsări albe/ Prin nori spumoși, plini de furtună,/ Cu coroniță de
PUIU RĂDUCAN- ISPITA CUVINTELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346452_a_347781]
-
palat, cetate, tumul, dom, turn, clopotniță, boltă, schele, arcuri.11 Toate aceste geometrii sacre sunt verigi ale ciclului etern, "sigilii" ale faptei umane. Ridicarea lor, conviețuirea lângă ele, meditația, conferă după același Călinescu personajelor (regi, magi) "propria forță și slăbiciune, titanismul și asceza, damnarea și harul creației": cetate: "Babilon, cetate mândră cât o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate..." (Memento mori) "Memphis, colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
energiei, nu ai nostalgiei”), congruența între militantism civic și specific artistic, între originalitate și influențe. Secțiunea secundă a cărții clarifică aspecte obscure sau controversate, propune pregnante profiluri ce beneficiază de darul formulărilor memorabile (despre Heliade, Bălcescu și Hasdeu), sinteze tematice (titanismul pașoptist), abordări sociologice (traducerile de la mijlocul veacului), iar ultimul grupaj reunește studii comparatiste (preromantismul sud-est european, devenirea istorică a termenului „romantic”, Lamartine în România ș.a.). Preocuparea pentru pașoptism și romantism nu dispare după 1975, însă aria istoricului literar se lărgește
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
tentă profund etică: trecând conștient peste faptul că lirica modernă și-a asumat demult divorțul dintre artă și morală, reafirmă convingerea după care „o artă poate deveni mare numai atunci când ea este morală”. În spirit byronian, are loc aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Sunt tot atâtea romantisme câți romantici”. Istoria r. românesc confirmă elocvent acest adevăr. Repere bibliografice: N.I. Apostolescu, L’Influence des romantiques français sur la poésie roumaine, pref. Émile Faguet, Paris, 1909; Ralea, Scrieri, II, 81-98; V. Cerny, Essai sur le titanisme dans la poésie romantique occidentale entre 1815 et 1860, Praga, 1935; G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în Impresii asupra literaturii spaniole, București, 1946, 11-31; H.H. Abrams, The Mirror and the Lamp. Romantic Theory and Critical Traduction, Oxford, 1953; J. Giraud
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
nu numai un spirit speculativ, cum sunt mai toți criterioniștii. V. are, poate, o formulă mai potrivită pentru a-și defini demersul intelectual și natura spiritului său scotocitor și disociator: „un metafizician al realului”. Noica remarcă și un fel de „titanism bun” în această nelimitată deschidere a spiritului. Orice subiect ar aborda (de filosofie, sociologie, literatură sau din sfera acțiunilor practice), el începe prin a pune „temeiuri” sau prin a defini „feluri”, „ispite” „probleme”. Este, din acest punct de vedere, un
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credință sau titanismul eului, pentru furia blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului, înălțimea de pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul nu-i decât un dogmatism liric. Să calci peste deliciul de a muri zilnic în tine, să împarți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Campanella este egal cu a sfida schemele, regulile, înseși limitele capacității de a reprezenta ale scrisului. Campanella este un nou Prometeu torturat, dar niciodată domolit în misiunea lui de a căuta adevărul și de a-l transmite foc nemântuit oamenilor. Titanismul caracterului său se însoțește cu un elan spre infinit, cu o necesitate de a depăși orice convenție, chiar și pe cea mai de seamă, cu o nevoie de absolut într-un fel asemănătoare celei specifice și altor mari spirite calabreze
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o nevoie de absolut într-un fel asemănătoare celei specifice și altor mari spirite calabreze: Pitagora, Gioacchino da Fiore, Telesio. Uluitoare sunt complexitatea temelor speculative și multitudinea preocupărilor politico-religioase ce se împletesc, adesea indivizibil, în vehementa gândire a lui Campanella. Titanismul său nu se manifestă numai în dimensiunile operei sale speculative (din care cele treizeci de cărți reunite sub titlul Theologia sunt doar o mică parte), ci în toate scrierile sale, acestea întinzându-se pe toți versanții cunoașterii din vremea sa
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de dezvoltare uniformă; nu este lipsită de contradicții, extravaganțe, obsesii, în pofida profunzimii gândirii sale. Dante Maffìa este un scriitor poliedric, ceea ce l-a predispus să înțeleagă complexitatea polimorfă a personajului. De fapt se proiecteză în acea figură pe sine și titanismul său nerealizat și, în același timp, și-l apropriază pe Tommaso. Prin aceasta aplică (nu știu dacă în mod conștient) teza lui Campanella că a cunoaște înseamnă a simți și a simți înseamnă a se plăsmui, a se transfera în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
despre ocultismul inițiatic, ca fiind o marcă a ficțiunii pure. Deși inserarea științelor oculte în acest domeniu a fost uneori contestată, mulți scriitori au explorat materia ocultismului magic, atrași de mitul reintegrării, aceștia au exprimat în operele lor sentimentul cosmic, titanismul. Fantasticul poate fi raportat și la sintagma științificofantastic, înțeleasă ca o para-știință. Lumile posibile S.F. sunt hiperbolice, cu savanți și mașini năzdrăvane, cu existențe întemeiate pe ipoteza unei inovații oarecare, lumi care au un farmec pur cerebral. Paradoxal, neverosimilul provine
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]