6,503 matches
-
conițe pe bicicletă ale lui Dan C. Mihăilescu nu e un oraș impozant. E viu, e hîtru, cu glamour-ul lui cojit pe părți și are-o calitate: nu mișcă la fotograf. Ba e chiar frivol, amator de pamblice și de toalete schimbate cum trece anul. S-o luam, pe cît se poate, în ordine. Cronica Bucureștilor începe la 1512 (Dumnezeule, ce de vreme!) cu un fragment din Radu Popescu în care vine vorba despre o luptă domnească ,den jos de București
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
datorez atâta lucru: o imagine plăcută la întâlnirea cu mine însumi. Recunosc, unul dintre motivele pentru care contemplu frecvent bătaia vântului prin buzunare în a doua parte a lunii este că arunc foarte mulți bani pe țoale. N-am o toaletă foarte aglomerată, pentru că mă plictisesc repede și le fac cadou pe cele pe care nu le mai port. Nu sunt obsedat de branduri, sunt obsedat de lucruri care-mi vin bine. Nu-mi refuz nimic, de la MiniPrix la Alexander McQueen
Meditaţie despre fiţe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82760_a_84085]
-
și cel mai îngăduitor public pe care-l cunosc, iar organizatorii de evenimente profita din plin de docilitatea încă needucata a acestui grup țintă. Am văzut în cluburi, unde o sticlă de scotch costă cât un salariu minim pe economie, toalete mai murdare decât cele din Vama Veche și n-am întâlnit pe nimeni care să strâmbe din nas. Am văzut bodyguarzi bruscând mitocănește oameni dispuși să plătească standarde dâmbovițene la prețuri de Ibiza și nici măcar o sprânceană nu s-a
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
ideea că, acolo unde Dumnezeu este DJ, civilizația devine un moft. La un mega-eveniment, în lipsa unor brățări pentru participanți, organizatorii au instituit regulă “râdem, glumim, dar nu părăsim incinta”. Incinta adăpostea cam 5,000 de oameni și o duzină de toalete, demne de o soartă mai bună într-o peliculă semnată Kusturica. Chiuvetele la care nu curgea apă și bodyguarzii care se zgâiau prin ramele goale ale ușilor de la WC-uri întregeau imaginea de penitenciar. Un străin (să-i spunem Robin
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
-uri întregeau imaginea de penitenciar. Un străin (să-i spunem Robin), căruia România nu i-a atrofiat încă simțul igienei, a avut ideea nefericită de a-i cere unui bodyguard să-i permită ieșirea din incinta pentru a folosi o toaletă publică. Și mai dubioasă a fost intenția lui Robin de a se plânge cu privire la calitatea toaletelor. Bodyguardul a reacționat scurt și pavlovian, iar străinul cel mofturos s-a trezit luat pe sus și aruncat afară. După ce, la intervenția unui prieten
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
atrofiat încă simțul igienei, a avut ideea nefericită de a-i cere unui bodyguard să-i permită ieșirea din incinta pentru a folosi o toaletă publică. Și mai dubioasă a fost intenția lui Robin de a se plânge cu privire la calitatea toaletelor. Bodyguardul a reacționat scurt și pavlovian, iar străinul cel mofturos s-a trezit luat pe sus și aruncat afară. După ce, la intervenția unui prieten pe langă staff-ul evenimentului, Robin a revenit înăuntru, s-a trezit reperat de cerberul vigilent
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
pe economie pt un “dinner” într-un restaurant care se vrea elegant dar principala sursă de încălzire o constituie niște aparate enorme hidoase gen sobe de gaze puse pe lîngă mese iar cognacul se servește în pahare de vin. Apropos, toaletele erau curate, dar nu m-a consolat prea tare... metafizici de doi lei ale cluburilor. de ce nu revoluționezi tu și cluburile românești mai dragoș bucurenci? fertilizer for the culture vulture k dragoș bucurenci știe k mai întâi trebuie “revoluționata” mentalitatea
Igrasia noii Ibize a Europei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83078_a_84403]
-
dedicat Fizicii nucleelor supragrele, congres care s-a ținut la Dubna, în fosta Uniune Sovietică. Un coleg mi-a făcut o recomandare: dacă ajungi cumva în gara aia din Moscova de unde pleacă trenul spre Dubna, să te duci să vizitezi toaleta gării, pentru că este un "act de cultură". întâmplarea a făcut să ajung în respectiva gară. Mă uit la clădirea care adăpostea toaleta. O clădire destul de mare, proaspăt vopsită, aproape arătoasă, cu două intrări, una pentru bărbați, alta pentru femei. Intru
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
dacă ajungi cumva în gara aia din Moscova de unde pleacă trenul spre Dubna, să te duci să vizitezi toaleta gării, pentru că este un "act de cultură". întâmplarea a făcut să ajung în respectiva gară. Mă uit la clădirea care adăpostea toaleta. O clădire destul de mare, proaspăt vopsită, aproape arătoasă, cu două intrări, una pentru bărbați, alta pentru femei. Intru pe cea rezervată bărbaților, și înăuntru, surpriză: un WC comun, cu budele, de tip turcesc, așezate față-n față pe două rânduri
Democrația fuzzy by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/14726_a_16051]
-
confruntarea cu vârsta - acceptarea sau respingerea ei - sistemul, afilierile politice, valuta în care ai fost plătit sunt doar elemente formale. Condițiile exterioare contează, însă și casa unde actrițele britanice își trăiesc așteptarea din anticamera morții le oferă o ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
Iulia Alexa Dorin Spineanu e un scriitor de la Iași, probabil jurnalist ca formație, autorul unor proze slăbuțe estetic, dar "compensate" prin pornografia și umorul gros, de toaletă publică, justificându-se probabil prin intenția scriitorului de a spune adevărul brut și brutal. N-avem nimic cu astfel de dorinți doar că realizarea lor efectivă ne lasă impresia unor scenarii necizelate de presă de scandal cu toată recuzita de
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
viață, de la o întîlnire sau de la o întîmplare pe care autoarea le-a trăit nemijlocit. Una dintre cele mai memorabile ar fi vacanța la 2 Mai din vara lui 1982. Prinsă de o rafală puternică de ploaie în cabina unei toalete de țară, o retirată cum îi spune de obicei, autoarea are prilej de reflecție: "Așa că am rămas în privată, modest, privind prin crăpăturile din ușă prăpădul de afară. Un minut, două, trei...După vreo cinci m-am pomenit cu un
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
care, de la Paris la București și de la Viena la Budapesta, era perfect sincronizată. Despre ea vorbesc Momentele și, în bună măsură, teatrul caragialian. Mahalagii din Noaptea merg (totuși!) la Grădina Union, unul din locurile cele mai șic ale Capitalei, iar toaletele Ziței și Vetei sînt acomodate cu gustul general. Dacă ar fi scris, la Berlin, Titircă, Sotirescu et. co., un fel de urmare a Scrisorii pierdute, Caragiale ar fi făcut din politicieni liberali de provincie senatori, deputați și miniștri, colegi cu
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
asta. E drept, însă, că în văzul tuturor. Pe mine mă vede doar soacra și oricum nu pare să o intereseze foarte tare. Stop. Pe un canal, o doamnă prețioasă ne vorbește prețios despre importanța Revelionului și, în consecință, despre toalete, machiaj, coafură. Minunat! Nu mai există nici un obstacol în calea fericirii mele. Iată persoana care pare să mă convingă să renunț la pijama și la agrafele din păr, chiar dacă îmi petrec marcanta noapte cu soțu' și soacra. Îmi iau carnețelul
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
Casă De Demolat". Totuși au rezistat până în anul 1970 și în tot timpul acesta în ele au locuit oameni. În apartamentul nostru de la etajul întâi conviețuiau patru familii, una din ele fiind înrudită cu noi. Însă bucătăria, coridorul, baia și toaleta erau comune. Chiar și așa, se considera că am avut noroc: erau apartamente și cu câte zece-douăsprezece familii și mai existau și barăci comune, unde familiile trăiau separate doar de o perdea sau de un paravan de placaj. Și vecinii
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
explicat motivul refuzului meu, deoarece n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai port cravata roșie. Așa procedau mulți: purtau cravata în buzunar și, dacă cei mari îi certau, atunci, pe ascuns, la toaletă, și-o puneau la gât. Puteai explica oricând că s-a murdărit, iar părinții n-au avut timp s-o spele. Aveam atunci vreo zece ani, iar la paisprezece, când au început să-i primească pe toți în Comsomol, eu
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
nu iartă. Vreau acasă, În patria necazurilor generalizate și a grevelor continue. Formele de nemulțumire au fost, sunt și vor urma. Greșala protestatarilor este aceea că nu se adresează cui trebuie. Toți cer demisia guvernelor, a președinților, a patroanei de la toaleta publică privatizată. Nu Înțeleg de ce nu Își dă nimeni seama că actualii guvernanți sunt simple păpuși trase de sfoară, marionete ale marilor creditori care fac legea. Nu pricep cum nu vede nimeni că Uniunea Europeană stabilește câte fabrici trebuie să rămână
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
metri, cu mult mai mult decît Horea Popescu, cel care a primit premiul pentru întreaga activitate de regizor; omiterea de pe lista invitaților a multor artiști și oameni de cultură importanți. Mirare: sărăcia de idei a discursurilor de laudatio și raritatea toaletelor de seară, altădată elegante și chiar somptuoase. Regret personal: că nu s-a putut menține capitalul imens și ștacheta valorică a spectacolului de anul trecut, din toate punctele de vedere, tensiunea lui, născută atunci dintr-un conflict, și emoția de
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
să-i conserve tradiția, să țină în picioare, cu orice preț, memoria devenirii lui, adaosurile, îmbinările semnificative ale vechiului cu inovațiile. Orașul însuși este martorul unei istorii; este oglinda ei vie și fremătătoare. La noi s-a căutat îndepărtarea fastuoaselor "toalete"de epocă. Istoria a început "azi"și "acum"odată cu construcția socialismului și comunismului. Cu o furie teribilă au fost culcate la pămînt povești și case, mînăstiri, edificii culturale. S-a trecut cu buldozerul peste ziduri și peste suflete. Să nu
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
coborîte peste toți, ca în vremurile "bune". Sigur că Bucureștiul meu are și zone minunate, ca al fiecăruia. Sigur că în acel oraș o întîlnesc pe bunica mea și poveștile ei universitare extravagante, pe doamna Mareșal Averescu care o adora, toalete și baluri, biblioteci și veselă de Rosenthal, descompletată azi, dar și strigătele isterice ale femeilor din blocurile copilăriei mele, și cozile la carne, și frigul, și, iarăși, întunericul. Amintiri frumoase, altele, umilitoare însă. Există un număr din Secolul 20 (din
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
această ștachetă. De depășit nici că poate fi vorba, recordul e longeviv. Obsesia se vede și în literatură, Breban e încă considerat un mare scriitor din timiditatea criticii și a cititorilor în fața cantității romanelor sale. Jocul seamănă cu acela din toaleta unor adolescenți. E adevărat că în afară de prozele din tinerețe, opera lui Dan Petrescu mai numără doar două volume de eseuri, unul de dialoguri și cîteva traduceri. E adevărat și că volumele de eseuri (în răspăr, 2000 și cel de acum
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
doar percepție în cheia sexualității. Plus parada mitologică, desăvârșită psihanalitic în a treia parte. În lipsa unui epic propriu-zis, naratoarea-Alisa colecționează orice are legătură cu sexul și e constrânsă să revină constant cu transcrierea brută a inscripțiilor și mesajelor sexuale din toalete. Cobra, bărbatul șters care o însoțește în primele două călătorii, este doar o proptea narativă și nici măcar atât, căci nu lui îi dă Alisa replicile. Pentru a mai învia atmosfera, naratoarea dialoghează fantezist cu motanul Alleng (spiritul lui Ginsberg) și
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
leandru încins, pârlit de arșiță o pipăie pe eroină... Alegoria. Omul în armură războinică punând mâna pe sânul unei fecioare care îi ține coiful în mână... Tizian. Cina cea de taină, un congres internațional decisiv. Portretul unei femei făcându-și toaleta. Etern. Duminică, 16 octombrie 1977, orele 14,30. Decor sordid în fața statuii lui Michaeli de Cervantes Hispaniae Scriptorum Principi Anno M.DCCCXXXV (1835) ...Mizerie în jur, ceva ca la noi, românii: sârmă ruginită, prinsă de parii de lemn crăpați, gunoaie
Lumești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13491_a_14816]
-
corporalitatea. Iată un fragment demn de o literatură cu o mai îndelungată tradiție în materie de scrieri licențioase: “O muscă cu pîntecul plin se așază pe puța lui Tron: ea miroase-a bărbat și știe ce-nseamnă aceasta: își face toaleta acolo, apoi se cacă pe puță. Prepuțul lui Tron se mișcă agale spre ea, îi prinde picioarele, ea se saltă cît poate, din curu-i tărcat se cască o gaură neagră: primprejur dau tîrcoale muște bătrîne. Totu’ se-nmoaie, prepuțul acoperă
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
un mod specific de a percepe realitatea, caracterizînd, fără excepție, toate personajele, de la „modista” Fany Tippi, la Sașa și Ion Ghica însuși; atmosfera carnavalescă este întreținută prin aspectele exterioare ale vieții mondene din Bucureștii timpului (baluri, întîlniri, plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții, jocuri de șah), ca și prin relevarea unor trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion Ghica
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]