699 matches
-
pe potriva, eventual, a dlui Adrian Păunescu. Gândul că cine a trădat va mai trăda nu adâncea crețuri pe fruntea dlui Gușe și nici n-avea, în fond, de ce. Cei doi alergători răbdaseră angelic atâția amar de ani mofturile, fandoselile, lecțiile, toanele, ifosele, nazurile unui tenor îndrăgostit de sine: revirimentul a putut fi opera a trei ceasuri, timpul fiind în acest caz factor bergsonian de relativitate. De altminteri, nici dl. Neacșu, nici dl. Meșca nu l-au părăsit pe acel Vadim Tudor
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
preferat să-mi arăt entuziasmul - de altfel sincer - pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astalaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu
Dacă nu-ți plac, te gîtui! by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14419_a_15744]
-
mai degrabă fetiță decît femeie. De aici se modifică și apariția lui Mircea Aldea, umanizată dacă vreți. Marius Stănescu nu-l joacă, ca de regulă, pe fantele de București, ci, dimpotrivă, mi se pare, pe victima, într-un fel, a toanelor Margaretei și ale familiei ei, mîncată de provincie și provincialisme, dar și a Wandei (Ana Maria Moldovan) care găsește un bărbat interesant într-o urbe neinteresantă, în patul insipidei sale amice din copilărie. Ianache Duduleanu (Pavel Bartoș) este ce este
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
așteptare ar fi absurdă și măturătorii senegalezi din tura de noapte ar fi avut dreptate să-l creadă nebun. Orice ar fi bârfit senegalezii și jandarmii, domnul Carol este întotdeauna cu capul pe umeri. În cazul în care era în toane bune - ceea ce, dată fiind poziția sa politică, obligațiile și retragerea sa legendară, i se întâmpla rar - tatălui său îi plăcea să spună despre el: "Carol e un tânăr cu picioarele pe pământ, dar să te ferească Dumnezeu când îl apucă
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
zis valoarea, iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac vinovate, prin "această primejdioasă toană a exclusivismului") care au bîntuit "cel mai simplist, cel mai inchizitorial secol" (citatul face parte dintr-un articol publicat în 1937), literatura este și ea vinovată: de izolare, într-un elitism păgubos, în urma căruia "setea de valori a oamenilor medii
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
au devenit indispensabili noilor potentați, într-un grad mai mare chiar decât îi fuseseră lui Ceaușescu. Ceaușescu avea - nu doar teoretic - pe lângă serviciile secrete, o armată gata să tragă în populație (a și tras), avea o administrație direct dependentă de toanele lui și un partid al slugărniciei absolute. Ion Iliescu și clica lui nu-i aveau decât pe trădătorii din toate aceste organisme. Prin urmare, era obligatoriu să apeleze la cei dispuși să-i cânte în strună. Rolul lui Virgil Măgureanu
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
în literatura română. Era un personaj care și-ar fi găsit loc fără atîta zarvă în cultura germană sau franceză. Ar fi putut fi asemeni lui Gide sau Montherlant." * După ce și-a declamat frustrarea pe toate tonurile (era să zic: toanele) în scrisori particulare, publicate generos de CONTEMPORANUL, dl D. Țepeneag revine acum în paginile aceleiași reviste (nr. 16) într-un dialog cu dl Ion Simuț. Dl Țepeneag are o viziune războinică despre viața literară: lupte, tabere, armistiții etc. D-sa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15257_a_16582]
-
duce lumea de nas. A reușit să-l îmbrobodească până și pe Dorin Tudoran, unul dintre cei mai lucizi oameni pe care-i cunosc. Dar de ce-aș accepta ca hotărârile privind viața mea, a rudelor mele să depindă de toanele unui personaj față de care simt o scârbă profundă? Deși o lume întreagă îl privește cu dezgust, deși partida politică e defintiv pierdută, Dan Voiculescu nu se oprește din zvârcolelile dizgrațioase ale unei fiare rănite ce-ar dori să sfâșie totul
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
înapoieze acasă... După o dimineață neclintită și senină, acum, în a doua parte a ei, ziua dădea semne grăbite să se schimbe; se închidea din toate zările și se strângea ca un arici, pâcloasă și înțepătoare. Cine să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace, că primăvara, când ieșea la muncă, aici pe dealurile din preajma Dunării, timpul se zărghise cum era mai
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
comercial, tipare și prozodii, ontologie și metafizică se duelează, pe viață și pe moarte, după un maniheism amuzant. Nichita e narcisistul, hedonistul, expansivul, apolinicul care se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
Fred e inumană ca și dreptatea acestuia din urmă". Premisa simțămîntului său e însă o umanizare a fețelor mărunte ale concretului, a detaliilor a căror semnificație se prezintă exacerbată parcă pentru a reliefa intangibilitatea Ideii: "Așa se explică tabieturile, capriciile, toanele înșirate pe pagini întregi: ŤLipsea sifonul și asta m-a înfuriat arzătorť. întîmplarea cu musca din farfuria cu varză se dilată aberant, grotesc: ŤNiciodată, nici chiar în război (...) nu mi s-a pus o problemă atît de alarmant imediată și
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
de minune cu ceea ce se întâmplă în presa noastră, în critica noastră, în lumea noastră. Am recunoscut clar imaginea societății românești a anului 2005. Iată fragmentul care m-a uimit prin precizia posibilelor analogii: , Într-o zi, Dracul era în toane bune: De ce ? Fiindcă tocmai terminase de făcut o oglindă, pe care tot el o descântase așa: ŤSă nu se vadă niciodată într-însa binele și frumosul; să se arate, dimpotrivă, numai ce este rău și neplăcut - și nu numai cât
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
și familia sa lexico-frazeologică: uzul dominant și inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o zonă lexicală destul de bogată: alături de mofturi și fasoane stau nazurile, capriciile, toanele și (argotic) fartițiile; atitudini similare sînt desemnate de verbele a se fandosi, a se sclifosi. Fițele sînt în principiu conotate negativ (în construcție cu a face, a avea, a fi plin de..., a se sătura de...): “au dialogat amical cu
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
2002); “o să ai neapărată nevoie de un sistem care să facă minimum posibil de fițe” (computergames.ro); “o să devină și ele niște vedete... și o să aibă la fitze cu caru’!” (fanclub.ro); “un prostănac plin de fițe” (ele.ro); “de toane și de fițe eu m-am săturat” (vers.go.ro) etc. Cuvîntul fiță nu are o etimologie certă: în DEX e lăsat fără explicație, în vreme ce alte dicționare îl pun în legătură cu fîță (“plevușcă”) și a (se) fîțîi, la rîndul lui provenit
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
D. Pătrășcanu, Musset, Minulescu, Coșbuc. îmbin antipozii în mine Și pururi la sînu-mi îi port, Datori fiind toți să se-nchine Aceluiași tainic resort. C-așa-i parodia - o goană Și multe prin față îți trec... Oricînd mă cuprinde o toană, încalec Pegasul și plec.2 1 Ștefan Cazimir, Despre arta parodiei în literatura română, în Steaua, nr. 4(86), 1957. 2 Ibid.
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
taie capul și cum vrei, să nu-ntrebi pe nimeni și să nu-ți pese de ce spun alții... Pentru ce-aș sta eu de vorbă cu dumneata?!" Totul mi se părea grotesc, Minulescu se dovedea un umoral, un personaj cu toane, capabil să treacă fără tranziție de la o dispoziție la alta, pradă capriciului. Peste puțină vreme - când a împlinit 60 de ani și a fost sărbătorit pe scena Teatrului Național (dacă nu cumva greșesc și evenimentul a decurs la Ateneu) - aveam
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
războiului, prelungindu-și șederea la Paris, Henry Miller primește o epistolă arogantă de la Knut Hamsun. Romancierul american îl admiră însă fără rezerve pe norvegian pentru construcțiile narative vulcanice, bunăoară Foamea, Pan, Sub stele de toamnă și îi iartă infatuarea ostentativă, toana unui moșneag sihastru. La toți cei invocați se desenează antinomia dintre operă și biografie, dintre estetică și ideologie. Prin urmare, semnului plus (creație) i se opune semnul minus (biografie). Pe ruta lor, ispitele sunt aproape identice: predomină slăvirea omului tare
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
lumina lunii a văruit semne, cuvinte. Suie-te-n luntre, apucă funia și ia aminte... La miezul nopții luna ca varul pare-n icoanele sfinte. Nu mai striga să vie podarul și ia aminte... La miezul nopții luna-i cu toane ascunsă pe sub răchite. Ai grijă numai peste golgoane și ia aminte...
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
Dragoș Bucurenci Există un tip de mizantrop care-ți va desființa orice cadou, orice gest frumos, orice compliment, orice vorba bună. Dacă e-n toane bune, omul nostru îți va tăia elanul cu un simplu “Lăsați...”, “Fii serios!” sau cu “Mersi, dragă, dar nu trebuia să te deranjezi”. Dacă n-ai noroc și l-ai prins într-o zi proastă, întâi are să examineze darul tău
Nu vă fie frică, nu mușcăm! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82523_a_83848]
-
plecat niciodată - acest garaj cu tăceri, împreună cu admirația mea, Ion Mircea, București, mileniul III, seara". Am lăsat pour la bonne bouche o dedicație de la Marin Mincu, pentru care nu voi întârzia să fiu invidiat de multă lume! Ca dintr-o toană, i-am tradus vreo șaptezeci de poeme în limba franceză! În 2003, ele au apărut la Editura L'Arbre ŕ paroles, din Amay, Belgia, sub titlul Il arrive, le froid. Marin Mincu își exprimă în mod derutant - dar nu fără
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
să nu-i dăm hârtie, fie să ne limităm la a-i intercepta scrierile scandaloase. Depinde de felul în care se comportă. Nu e tânăr: tocmai a împlinit șaizeci și trei de ani.Vârsta ar putea să-l mai calmeze. Toanele ne părăsesc, mai devreme sau mai târziu, nu-i așa? Știați (și aici privirea îi străluci amuzată) că monahii de la Saint-Jean-de-Dieu, stăpânii acestei instituții înainte de Revoluție, pe care Primul Consul îi calmează într-un mod atât de minunat, erau cei
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Orice este personajul lui, pe care-l cheamă ca pe autor, numai un lesne mîncător de pîine albă nu. Un profesor mai curînd amărît, pe care mila repartiției ministeriale și toanele inspectorilor îl fac să bată țara, cu amintirile lui de elev căruia nu i s-a căutat în coarne și cu dorința de-a face, după puteri, mai mult. Un naiv, un Candide, ai cărui ochi văd mulți nechemați, și
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
și ceva metalic, ceva apropiat-liniștitor și altceva maiestuos-distant, plăcerea contradictorie a unei monotonii ce se înfățișează ca spectacol. Cîntecele "în violet minor", mărci ale unui simbolism ca la carte, însoțesc o lume acvatică, bocind imperial, care-și schimbă cromatica după toanele unor iriși deschiși la culoare, ape-ape cînd plîng. O feerie cu peisaj este Priveliște, una nu tocmai reușită, compusă în același registru, al decăderii regretate domol, fiindcă și ea înțeapă discret, atît cît te poate amenința, mai mult neliniști, o
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
seară, la două televiziuni. La Realitatea TV a fost președintele PDL, la B1 TV a fost europarlamentarul PDL. ALEGERILE PREZIDENȚIALE 2014. În vreme ce la Realitatea TV, Vasile Blaga spunea: "Doamna Macovei trebuie să respecte legea. Legea partidului. Aici nu suntem pe toane. Monica Macovei nu poate candida cu susținerea Alianței Creștin-Democrate. Cred că se va uita cu mult respect față de cei care au sprijinit-o să obțină un mandat de europarlamentar", la B1 TV, Monica Macovei sublinia: "Voi fi calmă până se
Războiul Blaga-Macovei. Replici: unul la Realitatea TV, celălalt la B1 TV by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28135_a_29460]
-
senin. Rîdeau de el într-un fel ticălos și-i venea să dea cu picioarele. A doua zi era Paștele și veneau Iepurașii. Avea un arc albastru, dar cum să i-l dea, cine s-o învețe? Nu era o toana de copil, era dragoste pripită, care coborîse prea greu și prea mare peste zarzăre verzi. Îngrozitor, am pățit la fel!... M-au culcat și m-am ghemuit sub plapuma. Nu trebuia să mă vadă că dormeam cu ochi deschis ca să
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]