3,898 matches
-
să dea literaturii române mult rîvnita aură de universalitate. Autorul român ajuns în librăriile din Occident e un fel de Mutu care rupe tăcerea după ce a fost dat în fapt că se droghează și despre care se știe că e tobă de Dostoievski. Oricum, el este cam același de niște zeci de ani, ajuns un veritabil patriarh și stăpîn al filierei, amintind la infinit să se înscrie pe orbita succesului. El e totodată marginalizatul privilegiat din regimul trecut, care a mîncat
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
cu ceară din soare,/ rupt de cornul lunii pe înnoptat// cu fruntea rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o statuie,/ alături, orbul își sună/ flașneta hodorogită// trădările, entuziasmele,/ zgrunții secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
mai ludică și mai degajată, chiar dacă fără a renunța la simbolurile livrești și la atitudinea gravă, de ordin metafizic, de pînă acum. Vădind o mai accentuată tendință de simplificare a limbajului sibilinic, oracular care făcea dificilă receptarea versurilor din Istm, Tobele fragede sau chiar din Copacul cu 10.000 de imagini, poemele de acum îi aduc în scenă pe "bătrînul orb purtat de mînă de un copil (și nu invers)", pe frizerul care "perorează către scaunul gol din fața oglinzii", pe mirele
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
deschisă pentru omul tăcerii"/ suflul lui nu lipsește din nici un perete/ suflul lui e deopotrivă în grăuntele de var și-n sticla ferestrei/ în golul din trestie și-n acul albinei/ la petrecerile mulțimii printre pahare ciocnite și lovituri de tobă/ e o clipă-n care dintr-un colț răzbate/ o respirație "din cea mai veche zi a vremii"/ omul tăcerii ne privește și varsă apă pe umbrele noastre" (M). Tăcerea e ultimul hotar al acestui baroc paradoxal, marcat de sacrificiu
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
de milioane de dolari reprezintă nu mai mult decât ceea ce un club cu dare de mână și care se respectă plătește pentru achiziționarea a vreo doi fotbaliști de valoare." Dar nu este vorba doar de campaniile susținute cu surle și tobe pentru obținerea unor împrumuturi de la FMI (împrumuturi oricum mai mici - observă autorul - decât cotizația noastră la fondul atât de mult curtat!). Este vorba de tot ce s-a întâmplat după 1989, de întreaga epopee eroi-comică (și tragică) de peste un deceniu
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
tragedia scufundării navei se sustrage oricărei transcrieri în plan literar și se decide să recurgă la culegerea de mărturii pentru un ipotetic roman... pe care-l scrie în cele din urmă tocmai autorul nuvelei în pas de rac, al romanului Toba de tinichea, al ciclului Trilogia Gdanskului. "Nuvela lui Günter Grass face parte din tot ceea ce literatura germană a ultimilor ani ne-a oferit mai cutremurător și mai convingător ", își clama în termeni superlativi verdictul nimeni altul decît Marcel Reich Ranicki
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
mă hotărîse încă - pe cînd limbi de foc aruncau pîlpîiri agonizante asupra unui pămînt rănit./ Istoria scufunda peisaje./ De pe acoperișe copiii trimiteau baloane fragile de săpun. Copiii alergau pe uliți cu cercuri repezi în cîrligul de sîrmă.// În capătul străzii toba vestea Triumful Paparudei: ea, cu părul încrețit pe sîrmă, botul muiat în roșu chimic, pistolul la cizmă, ceasul gării la mînă./ O stea fără odihnă scotea lumea din orbită. În arcul munților, frînt, semnul a fost Îngenunchiere.// Cu toba erau
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
străzii toba vestea Triumful Paparudei: ea, cu părul încrețit pe sîrmă, botul muiat în roșu chimic, pistolul la cizmă, ceasul gării la mînă./ O stea fără odihnă scotea lumea din orbită. În arcul munților, frînt, semnul a fost Îngenunchiere.// Cu toba erau anunțați oamenii la răscruci - cote noi prestări și rații. Alte legi alte numărători. La urmă, cu ochii în pămînt se răspîndeau toți la casele lor. Pe fețele bătute de vînt și soare nu prea puteai citi (gîtul brăzdat de
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
drapel: "Eu, tânăr pionier, jur solemn în fața tovarășilor mei că voi apăra cu fermitate cauza lui Lenin și Stalin, pentru victoria comunismului" și așa mai departe. Apoi fiecăruia dintre noi i-a fost legată la gât cravata roșie, au bătut tobele, au răsunat trompetele și organizatorul ceremoniei, stând lângă drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
văzut, decât sugându-și subiecte din degete. Vezi, bunăoară, Fiodor Mihailovici Dostoievski, Emile Zolá, W.S. Maugham. Deosebirea dintre mine și dânșii nu-i decât una singură: Au câștigat bani grei din truda talentului lor, pe când eu câștig praful de pe tobă. De-aceea mi-s și-acum "director de onoare" la publicația Jurnalul de Prahova. Deși, fie vorba între noi, aș fi preferat să fie invers. Să fie W. S. Maugham director de onoare la "Jurnalul de Londra", iar eu să
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
lucrarea lui Tiktin I-ul: „Morfologia structurală și stilistica funcțională sistematică la zombali" (Ed. Chomski și fiii, Caracal, mai 1968) Schimburile comerciale nu pot fi reduse doar la negoțul cu praf de scărpinat. A ignora praful de oase, praful de pe tobă, praful și pulberea, praful de copt sau praful în ochi, precum și farurile, vitrinele sau fotografiile denotă multă nostalgie și o dubioasă travestire a adevăratelor resorturi economice ale zmeilor, încât mai că-ți vine să-ntrebi: „Domnule... poet, părinții dumneavoastră știe
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
o măduvă imanentă, una nu doar a cunoașterii ce înaintează ori, și mai bine zis, se autoformează prin adnotarea critică, ci și de natura contactului sensibil și a răspunsului emoțional la stimulii Cărții ca și la cei ai contextului acesteia. Tobă de carte, fostul nostru coleg de redacție, din anii '60, de la revista Familia abia reînființată, nu "fuge de viață", ci o caută pe palierul predestinat al structurii interioare și al vocației de care dă dovadă, cel al lecturii insațiabile, răspunzînd
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
sistem cultural. Ei sînt priviți fie cu admirație necondiționată și au în jurul lor discipoli fanatici (amintiți-vă de studentele care se apucă de sanscrită din amor intelectual pentru vreun astfel de savant), fie cu neîncredere. Unii dintre ei, deși sînt tobă de carte, ajung cu greu să obțină un doctorat. Ei sînt de obicei neadaptați instituțiilor academice tradiționale, cursurile lor sînt interesante, dar pe alocuri redundante și nepăsătoare față de programa academică. În adolescență, mai ales în adolescența post-comunistă, toată lumea citește Cuvînt
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
și domnul au rămas cu boierii toți de au șăzut la masă toată ziua până noaptea...". Dar, ca în vestita simfonie (în cazul nostru am putea vorbi mai mult de o sonată), destinul implacabil se anunță prin bubuitul amenințător al tobelor, de data asta salve de tun, mai bine zis prin defecțiunea tragerilor din momentul înscăunarii: "însă două tunuri s-au slobozit, iar unul nu s-au putut slobozi, de care zicea mulți că va fi acesta un semn rău, însă
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
sensibilitatea omului. Entropia, haosul au luat forma din ce în ce mai înspăimântătoare a exploziei demografice. Eu am avut norocul să-mi petrec copilăria în Evul Mediu, în acea epocă "dureroasă și rafinată", cum zice Hauysmans. Material - dureroasă, spiritual, rafinată. Exact invers decât azi. Tobele din Calanda Există în câteva sate din Aragón un obicei probabil unic în lume, cel al tobelor din Vinerea Mare. Se bat tobele și la Alcañiz și Hijár. Dar nicăieri cu forța aceea, misterioasă și irezistibilă, din Calanda. Obiceiul acesta, care
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
-mi petrec copilăria în Evul Mediu, în acea epocă "dureroasă și rafinată", cum zice Hauysmans. Material - dureroasă, spiritual, rafinată. Exact invers decât azi. Tobele din Calanda Există în câteva sate din Aragón un obicei probabil unic în lume, cel al tobelor din Vinerea Mare. Se bat tobele și la Alcañiz și Hijár. Dar nicăieri cu forța aceea, misterioasă și irezistibilă, din Calanda. Obiceiul acesta, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
Mediu, în acea epocă "dureroasă și rafinată", cum zice Hauysmans. Material - dureroasă, spiritual, rafinată. Exact invers decât azi. Tobele din Calanda Există în câteva sate din Aragón un obicei probabil unic în lume, cel al tobelor din Vinerea Mare. Se bat tobele și la Alcañiz și Hijár. Dar nicăieri cu forța aceea, misterioasă și irezistibilă, din Calanda. Obiceiul acesta, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
și la Alcañiz și Hijár. Dar nicăieri cu forța aceea, misterioasă și irezistibilă, din Calanda. Obiceiul acesta, care datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, se pierduse spre 1900. Unul dintre preoții din Calanda, clericul Vicente Allanegui, l-a reînviat. Tobele din Calanda bat aproape neîntrerupt din Vinerea Mare de la prânz până sâmbăta următoare, la aceeași oră. Ele comemorează întunericul care a acoperit pământul din clipa morții lui Christos, precum și cutremurele, stâncile prăvălite și catapeteasma bisericii, sfâșiată de sus până jos. Este
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
-o au fost la fel de tulburați ca și mine. În 1980, când am fost ultima oară în Spania, am adunat mai mulți invitați într-un castel medieval, în apropiere de Madrid, și le-am oferit surpriza unui ceremonial cu bătăi de tobe, sosite special din Calanda. Printre invitați se numărau prieteni ca Julio Alejandro, Fernando Rey și José-Luis Barros. Cu toții mi-au spus că au fost emoționați, fără să știe de ce. Cinci mi-au mărturisit că plânseseră chiar. Nu știu ce provoacă emoția aceasta
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
aceasta, comparabilă uneori cu cea generată de muzică. Ea se datorează desigur pulsațiilor unui ritm secret care ne parvine din exterior, dându-ne un fior fizic, dincolo de orice rațiune. Fiul meu, Jean-Louis a realizat un scurt-metraj, Les tambours de Calande - Tobele din Calanda - iar eu m-am servit de aceste bătăi profunde, de neuitat, în mai multe filme, dar mai ales în La Edad de oro -Vârsta de aur" și Nazarín. În copilăria mea, nu eram mai mult de două sau
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
mai multe filme, dar mai ales în La Edad de oro -Vârsta de aur" și Nazarín. În copilăria mea, nu eram mai mult de două sau trei sute de participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute sunt bombos (tobe mari). În Vinerea Mare, pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
ales în La Edad de oro -Vârsta de aur" și Nazarín. În copilăria mea, nu eram mai mult de două sau trei sute de participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute sunt bombos (tobe mari). În Vinerea Mare, pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
sau trei sute de participanți. Astăzi sunt peste o mie, dintre care șase sau șapte sunt tobe, iar patru sute sunt bombos (tobe mari). În Vinerea Mare, pe la prânz, mulțimea se adună în Piața Mare, în fața bisericii. Cu toții așteaptă în liniște absolută, cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
cu toba prinsă în bandulieră. Dacă vreunul nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se bat astfel tobele, după care se formează o procesiune, numită El Pregón (vestitorul, cel
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se bat astfel tobele, după care se formează o procesiune, numită El Pregón (vestitorul, cel care bate, oficial, toba) care iese din Piața Mare și face turul satului. Sunt atâția oameni că ultimii nu apucă încă să iasă din piață, și deja primii ajung
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]